Ziua Limbii Romane

 

 Ziua Limbii Romane

In tara unde litera chirilica este regina Balcik-ul ramane "o oaza de latinitate" deasupra careia pluteste maiestuos castelul, regina, inima acesteia si bineinteles limba romana pe care Ea a purtat-o atat in suflet cat si in inima ce nu se mai afla la castel. Si ce credeti, la granita dintre Romania si Bulgaria, respectiv Constanta si Balcik granicer este si un severinean din cartierul Alunis. Odata intrat in Balcik ramai surprins ca din magazine poti cumpara cu lei romanesti ca locuitorii stiu limba romana "acolo", in statiunea unde inima reginei Maria bate Romaneste langa castelul pe care desi l-a parasit fizic tine intr-o perfecta armonie muntele si marea ce inca mai pastreaza pe creste si in valuri Limba Romana.

Balcik

Ii este si acum latina vita

Caci vorba, flaorea si castelul n-au pierit

Pamantul insa a ramas nesuferit

Pe cand este calcat fara sentinta

Celui ce stabileste granite lumesti

In veci si fara de tocmeala 

Caci cugetului nu ii pui zabala

Si nici Hristosul celor ce au murit nu il rastignesti

E colindat cu "Inima" indoita

De cei ce stiu vorba vorbita

Pe lungul val cu raza imbujorata

Caci ea a fost si este a lor inca o data.

31.08.2015 - Biblioteca I. G. Bibicescu

Fotografii

 

Spirale

O călătorie în regatul cuvintelor

                      Motto:

                  „Şi tot de lumea asta, ţi-am rostuit cuvinte

                    Nu îndoieli, iluzii, copile, ţi-am turnat!

                    Ca să exişti, în toate, ţi-am rânduit veşminte

                    La balul Poeziei, să intri împăcat”

          (Tudor Cicu: Ca să exişti – din Antologia Călătorie în regatul cuvintelor)

   Când poeţii îşi deschid inimile prin poezia lor într-o Antologie cum este şi „Călătorie în regatul cuvintelor” apărută la Ed. Dandes Press, 2014, cititorului trebuie să i se inducă sentimentul că se află dinaintea unui festin literar, ca cel de la „Marea Gală a Poeziei Române”, cum a numit-o Nicolae Manolescu pe cea ţinută la Teatrul Odeon, în 2013 şi televizată la TVR Cultural.  Lecturând această Antologie de poezie, am impresia (după o sugestie venită de la o frază a lui Florin Mugur) că cineva le trece pe dinainte o oglindă mare, spre a le verifica dacă respiraţia şi cuvintele lor au aburi. Grupajul celor 10 poeme, al celor 12 poeţi cuprinşi în această Antologie, dau expresia de dans al tuturor sentimentelor, încercând să ne scoată din lumea sentimentelor exterioare. Vă invit să faceţi alături de mine, o călătorie prin universul fiecăruia:

1.   Alina Arbajter, Nürnberg, Germania: ne învârte în dansul unui „zbor frânt”cu un ciclu de poeme „deschizând noi orizonturi iubirii/între două anotimpuri”. Poeta trăieşte la graniţa dintre incertitudini, întrebări şi nostalgii ale tinereţii despre ceea ce reprezintă Fiinţa în Univers, şi pentru care visele se strâng nelămurite în cufărul ei cu amintiri.

2.  Maria Ciobotaru, Braşov: Autoare de poezie senină cu versuri ce curg firesc ca de sub mâinile celei aflate dinaintea unui război ţărănesc ce ţese o pânză cu motive populare. Astfel, iarna are „zăpezi albastre” şi, în aer pluteşte „povestea primei ninsori”. Alergând „prin roua de cuvinte”, cred că, deocamdată, nu se găsesc prea multe răspunsuri. Dar, noi ştim că poezia e şi ea o cale spre Adevărul interogat de poet, dacă nu singura (cum spunea şi Petofi) şi pe care o poţi folosi într-o situaţie fără ieşire.

3. Nina Vizireanu, Constanţa: numele poetei îmi aduce aminte de cartea în care Şeherezada îşi învingea moartea. Născută într-o toamnă blândă/cu miros de gutui”, această autoare de la malul mării, se agaţă de primăvara şi toamna sentimentelor ca într-un tablou şi crede că îşi simte „sufletul” – ca o mare agitată – şi asta îi dă speranţa că „în clepsidra vieţii” poate aşeza pe o „paletă de culori”: pescăruşii, păsările, fluturii, valul mării, soarele… în versuri calde. După lectura poemelor sincere, cum să nu, ai în minte pânza lui Tonitza, cu mama spălând rufe în albie... etc.

4. Eugen Dulbaba, Drobeta Turnu-Severin: Poetul scrie cu gândul că Lumea nu trebuie să piardă „o poveste adevărată” convins că „nu vrem ca-n urmă să lăsăm doar fum”. Parcă am fi în avion deasupra norilor şi cineva ne ordonă: gata, săriţi! Poetul e şi trist dar şi atins de trădările unui joc „inutil” al vieţii. Optimismul îi încarcă bateriile abia când descoperă că doar „căutarea e sensul” său. 

5. Silvia Gurău, Bucureşti: Elegantă şi manierată în a versifica, pe Silvia Gurău o descoperi stihuind „pentru speranţa zilei ce-o să vină” fiindcă doar „iubind, lumea-ai mai frumoasă”. Cum e sufletul „peste pustiul lăsat după noi?” Ori, lumea asta privită printre cuvinte? Ehei, e tare grea! Poemul nu e o emoţie scrisă ci una stenografiată de puţinii senzori care i-au mai rămas. Dar versificaţia ei curată îi este „furată” din reminiscenţe ale unor autori clasici.

6. Tudor Cicu, Buzău: prin motto-ul folosit, vă invită la balul Poeziei. Întrebat de un amic dacă mi-a plăcut Antologia în care sunt şi eu cuprins, i-am replicat cu ceea ce spunea Cehov, cândva. Ne reamintim cam ce-i spunea Cehov unei admiratoare care-l întrebase: cum sunt poeţii? Auzise şi ea că Cehov e poet şi era tare curioasă să ştie cum sunt poeţii ăştia. Iar Cehov, s-a bâlbâit un pic, surprins de ideea cum că ar fi poet şi nu ştie, şi i-a răspuns cam aşa: „dragă cucoană, toţi poeţii pe care am avut onoarea să-i cunosc, sunt nişte inşi cam zgârciţi”.

 7. Mihaela Talpău, Bucureşti: Vrea să vină vara pentru a-i străluci în soare sufletul ei de cristal. Un poet poate atrage atenţia cititorului şi cu un cântec de disperare. Poeta, care crede că poezia e „aripa care-ţi poate atinge genele”, se departajează de plutonul celor care alcătuiesc Antologia de faţă, căci se desprinde printr-o versificaţie curată, un ritm curgător şi ne dă o frescă poetică mai diversificată. Redăm o strofă din „Vreau să vină vara”: Şi toate sunt în mine, dospite şi eterne/Nu se ascund în geruri scrâşnite şi cam terne/Iar marea îmi şopteşte atâta mângâiere/Că vara mă îmbracă în lungile-i mistere”. Pentru Mihaela Talpău, poezia devine „o partitură-ntreagă de lumi ce le visez”. Nu-i lipseşte, aşadar, exerciţiul versificării.

8. Evelina Metz, Timişoara: E una dintre poetele din Antologie asupra căreia cititorul va zăbovi mai aparte pentru că se vrea „cioplitor în suflete” şi ar vrea să evadeze din clepsidra timpului ce „ţine închise visele mele în ţara nisipurilor”. Într-un poem numit „Târzie noiembrie”, tonul este elegiac, epicul tabloului zugrăvit ne duce cu gândul la cântecele ce răsunau, cândva, sub balconul îndrăgostiţilor, ca serenade acompaniate de glasul chitarelor „pentru a (ne) deschide sufletul” cuiva. Cităm: „Şi picuri cu-mprumutu-mi ofereai/din taina magică a zării./Cuvinte ne-nţelese, de-nţeles/crezând că te cunosc atât de bine/mă îmbătai cu tonuri şi cu-n vers/din cântece ştiute doar de tine”.

9. Leonid Iacob, Bacău: Versifică popular chiar atunci când închină o odă lui Eminescu, voievodul poeziei. Are şi ironia parodiştilor: „Şi te văd, doamnă distinsă/Că eşti în… sprâncean-atinsă”. Totuşi, recunoaştem, în chiar această universalitate, cu reflexul tipic adolescentin de abordare a întregii lumi, ca şi cum, mâine-poimâine, poetul ar pleca în spaţii galactice, luând şi pământul cu el, vedem cum „prin ramurile mele/şi ale tale/se zbenguie păsările iubirii”. Un versificator nostim.

10. Mariana Ciurezu, Piteşti: E o nostalgică a toamnei din poezie. Pentru Mariana Ciurezu „s-a stins povestea de iubire”, dar „liniştea parcă poartă printre umbre/şoaptele toamnei ascunse de timp” Pe ici şi acolo, câteva „stele rătăcite pe cer/îmbracă iar zarea-n mister…” Stelele sunt ca nişte luminiţe ale unor chibrituri care atâta poate să lumineze „în liniştea nopţii adormite”. Aţi văzut, ale lui Andersen, din „fetiţa cu chibrituri”, luminau până şi gâşte fripte... 

11. George Pena, Drăgăneşti-Vlaşca: Caută inimile semenilor noştri printr-un poem vizionar. Autor profund, vede cum „de la un timp/poezia moare/mai repede ca niciodată”. Într-un poem numit „Şaradă”, ca orice teleormănean, aleargă pe urmele lui Zaharia Stancu: „A trebuit soarele să răsară,/de multe ori a trebuit să apună;/să fie înecate nopţile/de neguri şi de lună”. Alteori, ca în poemul „Dor cufundat”, merge pe urmele eminescului din „fiind băiat păduri cutreieram” cu nostalgii din „ce te legeni”, dar nu găseşte decât „castanii de sub cer”.

12. Maria Oprea, Piatra Neamţ: Autoarea unor crochiuri fragmentate crede că „în anotimpul meu/nu există iarnă/ci dorul cocorilor plecaţi de prea multă toamnă”. Alteori „iarba tace/în clipa morţii mele”. Dar, moartea asta, chiar dacă nechează (vorba poetului Robert Şerban), nu e cal şi gata!

    Multe vise în galeria poeţilor noştri! Prizonieri ai cuvântului "rostit" în scris, fiecare a intrat în Cetatea Cuvintelor în felul său. Poate mâine, jumătate pe sub vis, jumătate pe deasupra, cu sacii doldora de noi poeme, cu toții, CRED, își vor găsi un ELDORADO al lor. Iar dacă v-a plăcut călătoria, mai poftiţi şi data viitoare.

Tudor Cicu

„ZILELE ORAŞULUI ULMENI – TOAMNA SOMEŞEANĂ”, MARAMUREŞ, 2011 - l

ELENA TRIFAN

Oraşul Ulmeni, situat pe partea stângă a râului Someş, în apropiere de Baia Mare, judeţul Maramureş, constituie o matcă de cultură şi civilizaţie foarte bogată şi originală, ale cărei elemente definitorii au fost influenţate de poziţia geografică, trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au trecut şi au convieţuit în acest spaţiu în care valurile istoriei s-au manifestat din plin. Păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor care rămân încă funcţionale la Ulmeni, combinată cu receptivitatea faţă de nou, a dus la apariţia unor noi activităţi, forme de colaborare şi sărbători, de nivel local, naţional sau internaţional.
Dorinţa de sărbătoare, de evidenţiere a fondului autohton, prezentă în întreaga ţară, s-a manifestat aici şi prin organizarea de către Primăria Ulmeni a „Zilelelor oraşului Ulmeni – Toamna Someşeană” aflată anul acesta la cea de-a treia ediţie şi care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins  în mod simbolic lângă apa Someşului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul şi apa, lângă care menestrei moderni îşi intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiţii, să petreacă momente de visare şi relaxare.

Au urmat două zile foarte bogate în activităţi, dedicate, în mod deosebit, vieţii culturale, maramureşene, care au atras poeţi, scriitori, cercetători, profesori, oameni politici,  atât  din zonă, cât şi din străinătate, printre invitaţi putând fi amintiţi academicianul Mihai Cimpoi şi prof.dr. Vasile Bahnaru din Republica Moldova, prof. dr. Florian Copcea din Caraş Severin, Ileana Roman, scriitoare şi critic literar, poetul Eugen Dulbaba, poetul Puiu Gheorghe Răducan, Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale şi parlamentarii: Anghel Iordănescu şi Nicolae Bud.
A doua zi a avut loc deschiderea Centrului de Permanenţă Ulmeni, ce are ca scop asigurarea continuităţii asistenţei medicale, primare pentru aproximativ cei 10.000 de locuitori ai oraşului Ulmeni şi împrejurimi.
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor localităţii Ulmeni a fost organizată o excursie în Ţara Codrului unde vizitatorii călăuziţi de poetul Vasile Morar şi de primarul cu nume simbolic, Ioan Călăuz, au avut posibilitatea de a admira frumuseţile peisajului de-a dreptul mioritic din Ţara Codrului, porţile maramureşene ce au sculptate pe ele chipul lui Iisus şi al Mamei Sale, Troiţa greco-catolică, salvată de distrugere în vremuri vitrege de către spinii din jurul ei, amintind de suferinţa Mântuitorului în pragul morţii.  În localitatea Băseşti, care a fost ţinta principală a excursiei, au avut relevaţia unor locuri de importanţă istorică impresionantă, precum Casa Memorială a lui George Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania şi al unităţii naţionale, unde aveau loc întruniri ale personalităţilor vremii interesate de realizarea marii Uniri, printre care şi Nicolae Iorga, care a văzut în personalitatea marelui istoric o axă a educaţiei moral-patriotice a poporului român: „... A fost bătrânul naţiei...Icoană de trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului. Aşa a fost când l-au lăsat să trăiască duşmanii seminţiei sale. În castelul său care era o căsuţă, între ţăranii săi cari îi erau fraţi, bătrânul George Pop. Naţia i-a zis badea George.”
În curtea casei cu iz de vechime, amintirile sunt vii, ca şi castanii înfloriţi în plină toamnă şi copacii plantaţi de către revoluţionarii Ioan Raţiu, Vasile Goldiş, Dimitrie Comşa, Vasile Lucaciu, înainte de 1918. Şi cum Băseştiul a fost parcă menit să atragă momente istorice marcante, le-a oferit vizitatorilor şi alte monumente emoţionante, precum mormântul familiei lui George Pop de Băseşti unde au putut citi poezia dedicată revoluţionarului român la zece ani după moarte de către poetul Octavian Goga: „E un capitol de istorie naţională./În cripta de la Băseşti/Epigoni ai ţării mele/Veniţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!” Mergând pe Drumul Crucii, o alee betonată, ce are marcate cele 14 opriri simbolice ale urcării Golgotei, excursioniştii  au ajuns la Mânăstirea greco-catolică construită pe locul unde a izbucnit Revoluţia bolşevică a lui Bela Kun şi de unde la 23 februarie 1918 s-a tras în cortegiul funerar al lui George Pop de Băseşti, fără a-l putea opri.
O adevărată bijuterie a naturii, teiul Unirii, sub care aveau loc discuţiile cu privire la realizarea unităţii naţionale, rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde şi puternic ca şi în anii tinereţii, hrănindu-şi coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat şi încă se mai adună sub ramurile lui.
Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestraţi cu har, care, în calitate de slujitori ai  condeiului şi ai penelului, veniţi din diferite colţuri ale ţării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din Ulmeni pentru a face schimb de trăiri şi de idei, exprimate prin cuvânt sau prin culoare, cât şi prin intermediul peliculei fotografice.
Astfel Koncz Atilla, originar din Ulmeni, pasionat de arta fotografică, posesorul unei colecţii de aproximativ 1.800.000 de fotografii şi-a încântat vizitatorii cu o expoziţie de fotografii care au prezentat chipuri de copii, foarte multe flori, peisaje din Ulmeni şi, în mod deosebit, din Strâmtorile Ţicăului, de care îl leagă amintirile copilăriei, imagini din Suedia unde merge frecvent să îşi vadă fiica. Dorinţa lui Koncz Atilla este de a prezenta prin intermediul fotografiilor istoria localităţii Ulmeni din zece in zece ani.
Slujitorii penelului au fost reprezentaţi de elevii Grupului Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu,” autorii unei Expoziţii de icoane pe lemn şi de elevii Liceului „George Pop de Băseşti” din Ulmeni, care au realizat Expoziţia de icoane pe lemn, sticlă şi coji de ouă.
Tot cu această ocazie a fost realizat vernisajul Expoziţiei  Taberei de Pictură „Ars Campus,” organizată timp de o săptămână la Ulmeni de către Asociaţia Creştin Umanitară „Ars Vivat”, sub egida preotului Radu Botiş şi a prof.ing.drd. Gina Călăuz.  La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparţinând Şcolii de la Iaşi, Şcolii de la Cluj şi Şcolii de la Baia Mare. Şcoala de la Iaşi a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău şi Radu Firicel, Şcoala de la Cluj, Secţia pictură de studentul Mircea But, Secţia de grafică, de studenţii Raul Filip, Filip Horbert şi de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secţia foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu şi Secţia de design total, de Ioana Stanciu, Şcoala de la Baia Mare de studenţii Călăuz Doris şi Călin Firizan. Scopul activităţilor a fost cunoaşterea împrejurimilor localităţii Ulmeni şi surprinderea prin compoziţie şi culoare a peisajului de-a lungul unei săptămâni.
Expoziţia a fost realizată pe două registre, unul ce a prezentat  secvenţe sau ipostaze văzute în timpul lucrului, prin obiectivul aparatului de fotografiat al Violetei Radu, iar al doilea, ipostaze ale locului văzute prin ochii artiştilor prezenţi. O parte din artişti a realizat o intervenţie în peisaj, de tip leand art, cu elemente din natură în natură şi adusă prin intermediul imaginilor în expoziţie. Acţiunea a avut un demers secvenţial, practic, în fiecare zi artiştii oferind o altă faţă a peisajului.
Activitatea s-a dovedit interesantă atât pentru artişti, cât şi pentru edilii urbei  şi utilă pentru şcolile şi grădiniţele din Ulmeni cărora li s-au oferit tablouri.  Toţi artiştii participanţi la această tabără au primit Diplome de Onoare. În acelaşi timp, la Casa de Cultură din Ulmeni, într-o atmosferă de prietenie, distinsă şi emoţionantă  a avut loc o amplă acţiune de lansări de carte, care, aşa cum era şi firesc, a început prin prezentarea „Monografiei localităţii Ulmeni” realizată de preotul stavrofor Radu Botiş şi profesorul de istorie Mircea Botiş.
Cartea scrisă din patriostim, pasiune pentru studiu şi cercetare, oferă o abordare complexă a localităţii, sincronică şi diacronică, bazată pe cercetarea documentelor, cât şi pe faptele de viaţă, analizate şi interpretate cu responsabilitate, acribie şi obiectivitate.
Pe lângă istoria localităţii, sunt prezentate date referitoare la originea numelui acesteia şi a locuitorilor ei, aşezare geografică, sol, climă, dinamica demografică, folclor, etnografie, ocupaţii, credinţe populare, dezvoltare economică şi culturală, viaţă religioasă, ceea ce face ca „Monografia localităţii Ulmeni” să fie utilă deopotrivă istoricilor, geografilor, lingviştilor, folcloriştilor, etnografilor. Au fost felicitaţi atât autorii cărţii, cât şi toţi cei care au susţinut intelectual şi financiar apariţia acesteia.
Profesor doctor Florian Copcea de la Universitatea Novi Sad din Serbia, în cuvinte pline de sensibilitate şi talent, a evidenţiat atât valoarea ştiinţifică a Monografiei fraţilor Radu şi Mircea Botiş, cât şi afecţiunea domniei sale faţă de spaţiul prezentat în carte: „o lucrare ştiinţifică autentică, ce trece în revistă locuri mirifice, încărcate de istorie din Maramureşul drag inimii mele. Cartea este o cronică a trecutului, prezentului şi viitorului unei comunităţi cu oameni foarte aproape de zei.”
Preotul Radu Botiş a mai lansat încă o carte specifică domeniului de activitate al domniei sale „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”, un mic tratat de religie, morală, pedagogie, ce are la bază ideea că mântuirea omului nu este posibilă fără cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului.
Cartea vine să umple un gol de cunoaştere religioasă, determinat de comunism, cât şi de ritmul alert şi trepidant, uneori abrutizant al societăţii contemporane supuse din ce în ce mai mult robotizării şi internetizării.
Fiind scrisă într-un stil concis, echilibrat, sincer şi raţional, lămuritor şi mângâietor, molcom precum munţii şi dealurile Maramureşului, lucrarea „Aspecte pedagogice şi catehetice” este accesibilă unui public larg, de vârste, religii şi profesii diferite.
Cum viaţa sufletească pământeană nu poate exista în afara celei fizice, doctor Ioana Murăşan Fărcaş născută la Baia Mare şi stabilită în Franţa, a prezentat cartea „Homo chimicus” despre alimentaţia sănătoasă, numită de preotul Ioan Mureşan, tatăl autoarei, „carte de folos pentru pâinea trupească şi pentru cea sufletească.”
Scriitorul Milian Oros a lansat cartea „Bodava”, o prelucrare a legendelor locului, considerată de mass-media „dragoste şi revoluţie pe plaiuri maramureşene”, cât şi romanul „În vremea schimbărilor” în centrul căruia se află evenimentele din decembrie 1989, împletite cu drumul în viaţă al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în Bucureşti, dornic să se întoarcă acasă.
După cum se arată în Prefaţa cărţii, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naţionale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viaţa în piept, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.”
Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă raţiunea sa fundamentală” lansează două cărţi, care îi întregesc profilul scriitoricesc, foarte bogat şi îi aduc elogiile celor prezenţi.
Volumul de poezii „Dumnezeu câte-un pic” este  o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureş şi prefaţată de Ileana Roman care defineşte personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un  neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist şi vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care îşi răstigneşte viaţa şi moartea, iubindu-le în felul său, covârşitor fiind travaliul, drumul.”
Volumul în proză „Bufniţa roşie” cu o Prefaţă de Virginia Paraschiv este o culegere de articole publicate de autor în ziarele „Opinia” şi „Glasul Maramureşului” între anii 1997-2000. În aprecierile făcute la adresa cărţii Virginia Paraschiv o consideră „o provocare de toată frumuseţea, un bestiar al circului politic, cel de toate zilele la români,” ce are ca personaje favorite „Proştii, dar nu orice fel de proşti, proştii cu ştaif şi cu moţ.”
Bineînţeles că nu trebuie uitat umorul sănătos, neaoş şi inteligent al omului şi poetului Vasile Morar prezent atât în relaţiile lui de zi cu zi cu cei din jur, cât şi în scrierile sale.
Aprecierile la adresa lui Vasile Morar au fost exprimate nu numai în proză, ci şi în versuri.
A fost prezentată Antologia „Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii” a scriitorilor: Florica Bad,  Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu, care şi-au luat seva artistică, profundă şi originală din pământul Maramureşului, pe care l-au răsplătit prin înscrierea de noi file în nemurire sau cum spunea  Ion Vădan „Ulmeni, prin această antologie, poate fi numit fără putinţă de tăgadă un oraş al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală naţională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuţi, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârşiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potenţate de profunzimea ideilor ce la animă.”
Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetăţean de Onoare al oraşului Seini – Maramureş, membru la Uniunii Scriitorilor, laureată a Premiului „Henri Jaquier” pentru traducerea în limba română a romanului „Dansul interzis” de Rachel Hausfater,  a lansat cu această ocazie volumul de poeme „Vitralii monocrome” despre care Ion Burnar nota „Spre deosebire de volumele anterioare ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potenţează stările sufleteşti ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca şi culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.”
Autoarea a prezentat şi traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toţii atât de mâhniţi” şi „Fiul războiului”, ambele aparţinând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război.
Pop Viorel şi-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei istorii a neamului românesc din Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ce-l are ca prototip pe tatăl autorului.
Viorel Mureşan a lansat o colecţie de eseuri şi cronici, cât şi volumul de poezii „Buchetul de platină” din care a citit autoportretul liric „Cenuşă din paradis.”
Au mai fost lansate volumul de „Maxime şi cugetări” al autorilor Ilie Bucur şi Olimpia Mureşan, Revista „Izvoare codrene”, an II, nr. 6, 2011, coordonator-şef Dan Marchiş, cartea profesorului Victor Becheanu „Obiceiuri ale vieţii de familie” dedicată obiceiurilor specifice marilor evenimente din viaţa omului din zona „Codrului, de la poalele Făgetului din ţinutul Maramureşului”, o zonă mai puţin studiată de folclorişti. Şi-au prezentat volumele de versuri şi poeţi din alte regiuni ale ţării. Astfel Puiu Răducan,  un poet al iubirii, tristeţii, supărării, dar şi al nostalgiei după lumea copilăriei, al dorinţei de a evada dintr-un univers îngust, chiar şi prin moarte, a lansat volumele „Un Orpheus cu cartea-n mână” şi „De-ale lui Gheorghe”, iar poetul Eugen Dulbaba, „călătorul unei metafizici subtile a clipei, care exprimă holomeric Universul în nesfârşirea lui (Gh. Florescu), a prezentat volumele de poezii „Însingurări fertile” şi „Dimensiuni alungate” pentru care a primit Premiul Internaţional Mihai Eminescu conferit în cadrul Festivalului de Literatură „Mihai Eminescu”, ediţia a XX-a, 14 I 2011.
Au fost menţionate şi realizări din domeniul lingvisticii, precum Elena Trifan „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001” şi Maria Iliescu „Miscellanea romanica.”
Pentru încurajarea culturii din judeţul Maramureş, cât şi a relaţiilor interculturale dintre românii din Maramureş şi cei din afara graniţelor ţării, primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, i-au fost oferite o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei „Ars Vivat” Maramureş, preşedinte preot Radu Botiş şi Diploma pentru Promovarea Culturii din partea Asociaţiei „Mihai Eminescu”, din Turnu Severin, preşedinte prof.dr. Florian Copcea.
Pe scena în aer liber din faţa Primăriei s-a desfăşurat Concursul „Eu miss de pe Someş” la care au participat eleve de la Liceul „George Pop de Băseşti” şi de la Grupul Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu”, coordonate de profesor Sorina Mihaela Botiş.
Fetele participante au avut de trecut probe complexe, care le-au verificat nu numai frumuseţea fizică, ci şi cultura generală şi priceperea culinară,  de viitoare gospodine. În calitate de purtătoare ale tradiţiilor locale au participat la parada costumelor populare, pe care le-au şi prezentat, urmată de proba de aşezare a merelor, de curăţat cartofi, întrebări de cultură generală şi recitarea unei poezii sau interpretarea unui cântec.
Prin intermediul lor spectatorii au avut ocazia să cunoască bogăţia, frumuseţea şi originalitatea costumelor populare nu numai din Ulmeni, ci de pe o arie mai întinsă, deoarece fetele au avut grijă să reprezinte localităţi şi zone diferite.
Covaciu Maria Mădălina a purtat costum din zona Clujului, alcătuit din: năframă cu ciucuri negri de mătase, ie brodată cu fir negru şi galben, laibăr vechi de peste 100 de ani, poale cu cipcă, cu broderie manuală, păsturi (şorţuri) negre, brodate cu fir negru de mătase şi ciucuri de mătase.
Anca Dobrican a îmbrăcat un  costum specific localităţii Şişeşti, Maramureş, format din: năframă roşie, ie veche de peste 80 de ani, ţesută în război, colţunaşi din ciur, zadie ţesută în război, veche de peste 120 de ani, cu motive florale roşii şi negre, poale cu dantelă din ciur.
Buda Alexandra Mădălina a prezentat  costum specific satului Mânău Maramureş, compus din: năframă neagră, spăcel (cămaşă) ornamentat cu flori, lucrat manual cu cipcă, laibăr cusut cu fire aurii, poale lucrate manual cu cipcă, zadie cusută cu fir auriu, brodată cu cipcă neagră, lucrată manual.
Zona Codru a fost reprezentată de Botiş Andreia cu un costum format din  năframă neagră, spăcel de mireasă, vechi de peste 100 de ani, pintileu cu colţişori, moştenit de la străbunica, zadie (şorţ) prevăzută lateral cu cipcă lucrată cu mâna şi Chiş Alexandra care a îmbrăcat un costum vechi de peste 80 de ani, purtat de străbunica în ziua nunţii sale, alcătuit din năframă, spăcel şi guler din ciur, peste poale un şorţ negru de mătase.
Grec Silvia Aurelia a reprezentat zona Târgu Lăpuş, Maramureş, cu un costum alcătuit din năframă neagră, cu ornament floral, cămaşă cu ornament floral, poale cuflori în partea de jos, în faţă zadie albastră cu ciucuri şi ornament floral, în spate zadie albastră, în dungi colorate şi ornament floral şi ciucuri.
Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureşul istoric, format din năframă, cămaşă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roşii şi negre, brâu împletit, opinci.
Patrisia Moldovan şi Demian Andreia au îmbrăcat şi prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj.
Prezentarea costumelor specifice populaţiei româneşti din zonă a fost străpunsă de apariţia pitorească şi originală a Patrisiei Moldovan din Chelinţa, care îmbărcată în costum ţigănesc a dansat un graţios dans oriental.
Fetele au recitat şi interpretat poezii şi cântece consacrate, dar şi poezii şi cântece create de ele. Astfele Grec Silvia a recitat poezia „Multe stele sunt pe cer/Care toată ziua pier./Şi mai mari şi luminoase/Nu-s ca mândra de frumoase./Gândeşti că scrie pe jos/Cine-i mândra, cine-a fost.” Botiş Andreia a interpretat un fragment dintr-o doină proprie: „Supărare, supărare, grea eşti tare/Lăsate-oi de-amu în vale/Şi-oi pune-o piatră pe tine,/Să nu mai superi pe nime.” Anca Dobrican, după modelul cântecului „Puşca şi cureaua lată” a realizat o minicreaţie, în care a dat glas propriilor sentimente: „Am profitat că-s elev/Şi-am văzut că am talent./Eu m-am înscris la concurs/Şi mai am ceva de spus/Puşca şi cureaua lată/Mi-s mândră că-s someşeancă/Şi dac-oi câştiga,/Cât îţi vre eu voi cânta.”
Ultima parte a primei zile a fost dedicată, în special, tinerilor care au putut audia muzică interpretată de Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss şi s-a terminat cu o discotecă în aer liber.
Ziua de duminică a început cu participarea la slujba religioasă, oficiată în aer liber, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril” de preoţii: Radu Botiş, Giurgiu Dumitru, Mureşan Ion, Căiţa Teofil, Ion Bucur. Sufletele celor prezenţi la slujbă nu au fost mângâiate numai de vocile armonioase ale preoţilor, ci şi de glasul Corului Bisericii, alcătuit din 26 de membri, femei şi bărbaţi, reorganizat în 1996, când s-a pus piatra de temelie a Bisericii celei noi din Ulmeni. Corul are un repertoriu foarte bogat, alcătuit din cincizeci de colinde din zonă şi clasice, treizeci de cântece religioase pascale şi aproximativ două sute de pricesne (cântece religioase) specifice fiecărei Evanghelii, una din ele fiind dedicată Hramului Mânăstirii Putna. Femeile poartă trei feluri de costume populare, din zona Codru Someş: cu dantelă, cu ciur şi pentru corală (concert de pricesne). Primele două tipuri făcute de Anca Mureşan şi de Ana Velea sunt alcătuite din: năframă neagră, fustă cu două cătrinţe, spăcel, laibăr. Spăcelul este ornamentat cu fir de lamé şi pe margine are dantelă, iar laibărul şi cătrinţele sunt ornamentate cu dantelă lucrată manual sau cu ciur.
Cu o voce de-a dreptul celestă părintele Ion Bucur a interpretat o priceasnă, ce a emoţionat şi încântat sufletele tuturor celor prezenţi.
La sfârşitul slujbei preoţii au vorbit despre Modelul Suprem care este Iisus Hristos, despre relaţia dintre religie şi problemele vieţii mondiale, contemporane.
În mod simbolic pentru relaţiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureş, în faţa bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chişinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuţiunea „Un model de fiinţare în Istorie: Maramureşul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire şi gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile româneşti autentice: „Prea cucernici părinţi, iubiţi confraţi, români din Ulmenii Maramureşului, participăm cu bucurie şi înălţare sufletească la manifestările <Toamnei Someşene>. E toamnă frumoasă aci, cu oameni frumoşi, şi cu un soare blând şi generos, şi cu un aer care e chiar aerul Istoriei. <Niciodată toamna nu fu mai frumoasă>, sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi.
Preacucernicii părinţi vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aş adăuga şi Modelul de fiinţare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureşul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistenţă, de înţelepciune, de <dreaptă cumpănă românească>.
Marele Eminescu spunea că toţi românii au coborât din Maramureş. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoş coborât tot din părţile acestea. Am venit încoace la invitaţia colegilor de breaslă şi a prietenului Vasile Morar, pe care, auzindu-l cu vorba mucalită, cu un frumos accent maramureşean am crezut că este prozator.
Am aflat, însă, că este un poet care nu se joacă cu cuvintele, ci convorbeşte profund cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. Nu întâmplător cartea recent lansată la Ulmeni se intitulează „Dumnezeu câte un pic”, editare datorată scriitoarei din Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, venită încoace cu colegii Florian Copcea şi Gheorghe Puiu Răducan. Permiteţi-mi să vă recit o foarte frumoasă poezie din prezentul volum:

„Dumnezeu stă pe tron şi trage ceasuri.
De toate felurile, altele mari, altele mici,
Sunt şi pendule imense cu limbile late
În care cântă de înnebuneşti pitulici.
...........................................................

Va urma!

Satisfactie

Aproape totul se consumă
Grija devine tot mai mare
Dorintele sunt încă odată
Liant pentru puterile rămase 

Jurnal de lectura - Victor Rusu
Nori in soare
de Elena Trifan
Elena Trifan, autoarea vlumului de versuri Nori in soare, recent aparut la editura "Singur" din Targoviste, este o eminenta profesoara de limba si literatura romana cu doctorat in filosofie, care si-a pus deja in valoare, cu stralucire, castigurile de cunoastere si intelegere ale atator ani de studii aprofundate in domeniu de-a lungul bogatei, prodigioasei sale cariere didactice in invatamantul preuniversitar, Nimic mai firesc, deci, ca un mare pasionat, iubitor si avizat cunoscator de literatura sa se lase sedus, de tainicul, fascinantul ritual al creatiei lirice.
Substantiala selectie din poeziile sale, ce se constituie in sumarul volumului "Nori in soare", poate fi citita ca o scuccesiune de secvente semnificative si reprezentative ale unui jurnal liric, scris in ritm sustinut, poate cotidian, de autoarea lui.
Cu o asemenea miza de intima rezonanta nu ambitioneaza la o pregnanta originalitate in planul mijloacelor de expresie, imagistic, ci vizeaza "o defulare, un mod de maifestare a unor sentimente interioare" (prof dr. Aldo Cuneo, universitatea din Pisa) a "multitudinii de emotii care o coplesec" dupa observatia partenerului din succinta prefata a volumului, semnata de doamna Livia Ciuperca. Apeland la un imaginar lispit de o forta de sugestie si revelatoare aparte si cu un limbaj poetic destul de comun, Elena Trifan, spirit cultivat si sensibil, izbuteste totusi sa scrie "in dulce stil clasic" poezii notabile, la un nivel estetic cel putin onorabil, care sunt salvate in cele mai multe cazuri, de la plastitudine si prozaism de sinceritatea si intensitatea de autenticitatea si generozitatea unor trairi, gesturi si atitudini lirice de o reala elevatie.
Poeziile de inspiratie religioasa, biblica, reunite in primul cilclu al volumului "Infinitu iubirii" are intr-adevar,  nu de putine ori "profunzimea unei rugaciuni"(Aldo Cuneo), sunt "adevarate flori duhovnicesti, care preaslavesc jertfa mantuitorului nostru Iisus Hristos"(Livia Ciuperca) si infinita lui iubire de oameni. Cu valoare de psalmi si "imne" de slava pentru jertfa Mantuitorului, "infinita iubire" si Sfanta Sa lucrare duhovniceasca, poeziile din acest ciclu u un timbru solemn, ritualic si un limbaj intens substantial, sacralizat, ce se muleaza armonios in matricea stilistica a unei prozodii ingrijite atent , cu stiinta si arta a cuvantului potrivit ce prezideaza/ guverneaza o rostire poetica de o finete si puritte melodica, liturgica, investita su sensibile sugestii de ordinl trairilor si fiorilor de factura metafizica:"In seva florilor e sange/ Si-n lemnul Crucii e pamant. In sufletul Maicutii - lacrimi/ Si-n miezul painii e trup sfant"("Iubire insangerata" p 11), sau :" Din flori de grau si-n flori de crin/ Se-nalta chipul Lui cel Sfant, /Izvorat din matca Lumii/ Si din taina-ntelepciunii..." ("Chipul Sfant" p. 10). Si in sfarsit: "S-a nascut in vis de dor si in taina calatoare/ el , in lume asteptat ca o mare sarbatoare/ Este viu si e-ntrupat din iubire si iertare/ Este-al lumii Imparat rasarit in loc de soare... / Este viata fara moarte este glas de-ntelepciune,/ Este alfa si omega a ce-a fost si o sa vina/ Este visul omenirii de iubire si lumina" ("Intruparea iubirii" p.10)
In ciclurile "Natura, farmec si suferinta" si "Fascinatia tarmurilor", de la Marea Neagra la Marea Adriatica" autoarea practica o poezie peisagistica de o anume expresivitate, o buna parte din poemele de aceasta factura relevand convingator virtutile plasticizante ale unui discurs liric ce se finalizeaza in stampe naturiste ce se retin gratie "desenului" si criticii lor sugestive si mai ales datorita simplitatii firescului si sensibilitatii cu care sunt incorporate in tusele descriptive cu relief expresiv-pregnant trairile si starile de spirit definitorii; dominante ale eului/eroului liric:"Nessebar, un cuib de piatra/ Si un gand de pescarusi,/ Esti lumina dintre ape/ Si izvorul de virtuti... Te-ai nascut zambind pe ape/ Ai pus piatra peste piatra/ Si-ai cladit altarul sfant"(Nessebar p.55) sau aceasta delicata genuina " Invocatie" ce se inalta la puritatea primara si vraja incantatorie a folclorului pentru copii sau a unui seducator fascinant descantec " Soare, soare, sfinte soare/ Fii iar aur pe razoare!/ Da-ne raze aurii/ Pavaza pentru copii/ Da-ne holde pe ogor/ Da-ne paine in cuptor/ Mangaiere pentru flori/ Apa rece in izvor... ("Invocatie"p.33)
Mai declarative, mai prozaice, mai reanimate subtextual de undele unui autentic lirism mi se par unele poeme din ciclurile "Pamantul vesniciei' si "Dedicatii".
Tiparind volumul de versuri "Nori in soare" distinsa profesoara Elena Trifan ne-a deschis larg cu emotie si bucurie, o fereastra luminoasa catre labirintul afectiv al unui suflet frumos si curat


Victor Rusu
Sunt membru plin al U.S.R., domiciliat in Drobeta Turnu Severin str. Traian nr. 136, Mehedinti
Puteti trimite, tipari si folosi textul dupa dorinta

Pagini Severe

Daniela Zaharia - "Zecime de albastru"
Ecuatia incompatibila efemer-etern a fost rezolvata intr-o perioada oscilanta, "nouazecista" pentru Daniela Zaharia. Solutia unica a cautarii absolutului a fost: Dumnezeu si arta. Literatura, arta a cuvantului, a constituit inca din adolescenta poetei leacul tamaduitor si tamaduabil al perenitatii. Literatura a devednit o prisma de perceptie a lumii si a adevarului existential. Absolutul odata identificat ontologic a inceput sa fie tesut si in crampeie literare. Dupa cum ne marturiseste autoarea, acumularea primilor zece ani de casnicie ai ei s-au concretizat intr-o emotionanta "Zecime de Albastru", adica intr-o zecime de iubire, oferita ca recunostinta Marelui "Eu sunt", dar si oamenilor, preoti ai artelor. Cartea aparuta la editura Leonardo(2009) din Drobeta Turnu Severin, este acompaniata de pagini grafice tematice ale artistei Camelia Ureche. Se remarca predilectia Danielei Zaharia pentru literatura problematizanta, fondata pe confesiuni si pe sondaj interior, nu insa in felul psihologismului traditional care percepea viata sufleteasca drept un spectacol si nici in felul proustienilor  ale caror trairi erau dinamizate de catre memoria involuntara. Poemele sale, dublate de luciditate si de reflectie, plac prin nobletea sentimentelor si prin muzicalitatea cadentelor. "Orice scriitor incepe pin a-si spune propria viata prin cuvinte (...) La un moment dat, prin maturizare, un scriitor autentic, intr-un fel sau altul, isi va da seama ca scopul scrisului nu este perfectionarea cuvantului, ci mesajul pe care il poarta cuvantul. Asta e secunda in care scriitorul devine scriitor. Biografia ta personala trebuie sa devina impersonala si cat mai larg coincidenta cu biografia cititorului" credea Nichita Stanescu despre destinul artizanului artelor in "Fiziologia Poeziei" (p. 358). Pe acest drum a pornit si Daniela Zaharia, dezvaluidu-ne treptat poezia vietii ei, estetizand existenta.
O prima autodefinire apare in grupajul "Adolescentine", creatii pastrate, se pare, cu mult fior din perioada liceala. Poezia de debut a volumului "Am fost" se inscrie intr-un romantism pretios, specific varstei: "Sunt om si ma-nalt din trecut./Am fost mai intai indragostita/ de munti, de ape si de pietre,/ de frunze.../ si de alte sentimente ale naturii/" . "Joc de adolescent" este o incercare de iesire din labirintul marilor intrebari ale vietii: "Trecem prin sfere de timpuri regulate,/ cu unghiuri optuze, ascutite,/ ce vor ramane, in final, / tot trepte?!) spre OAMENI", care sunt si ei incifrati in alte sfere secundare:" E secolul XX/ ...si robotii inunda strazi, telefoane,/ iubirea uitata e incifrata in zori,/ existenta vine programata/ din calculatoare"(E secolul XX).
Identificandu-se a fi "un scriitor litero-empirist", in eseul "Clovn literat", ce apartine aceleiasi prime etape literare, Daniela Zaharia se inscrie in seria clovnilor lumii care isi propun sa se joace putin cu "marile carti si cu ABSOLUTUL": "La ospatul marelui Literator, Enkidu isi mai cauta prietenul, infruntand lumea de dincolo, Goethe isi mai pune eroul faustian sa mai caute sensul existentei, Byron isi mai descatuseaza Prometeul, Lermontov si Eminescu isi mai trimit titanicii luceferi in demiurgi, Blaga il mai coboara la orogoni pe Bogumil... pentru ca cel mai sus e ABSOLUTUL."
Grupajul "Existentiale" se deschide, pedagogic, cu o confesiune "In loc de arta poetica", in care se subliniaza rolul de poeta civis al oricarui literat: "De la Horatiu in era noastra,/ mai fiecare isi scrie arta lui poetica/ si se avanta apoi in comedia del arte,/ pe marea scena a vietii,/ in regia lui Schopenhauer.(...)/ Cu o arta poetica a vietii,/ cu un nume adunat pe-o carte,/ arghezian,/ - toti suntem datori."
In salonul "doamnei Literaturi" este invitata si Daniela Zaharia care va dedica randuri lirice polilor ei existentiali: Dumnezeu ("Imn Creatiunii 1", "Imn Creatiunii 2", "Psalm"), mama ("Mamei, "8 Martie"), profesia("Cancelaria de 2005", "Teorema", "Bugetar si-n iubire" ), societatea ("Panorama matinala", "Curcubeu de iarna", "ANunt", "Revelion intermilenar").
Ultimul grupaj liric, numit "Albastre", include imnuri dedicate femeii ("Femeia la 30 de ani", "Femeia la 34 de ani", "De ce iubim femeile"), iubirii ("Primul albastru", "Joc", "Aproape de casatorie", "Secole ale relativitatii",
"Ora intalnirii", "Zecime dein albastru"). "La bleu", care "ne fait pas du burit"(J.M. Maupoix), albastrul atat de terestru si de invizibil, totusi, lumina care calatoreste atat de repede in Univers, este echivalentul estetic al iubirii, al erosului in toate variantele lui. Albastrul, iubirea sunt prisma propusa de poeta pentru descompunerea, perceperea, vizualizarea lumii: "Intr-o noapte de aprilie,/ s-au amestecat culorile/ si ai fost pictat tu -/ infint de albastru./ Intr-o dupa amiaza de mai,/ infinitul de albastru/ mi-a coborat in inima./ De-atunci vad mereu albastru,/ de iubire./ Si s-au facut albastru/ si mama si tata/(...) toate cerurile,/ dar, mai ales oamenii/ traiesc din albastrul tau!" (Primul albastru).
Acumularea progresiva a albastrului ontologic, din momentul in care "Pamantul s-a suprapus cu dragoste, pe orbita", nu putea avea ca finalitate decat zeciuiala lui dubla: fata de Marele Alfa si fata de posibilii cititori ai acestui volum de debut. Sa gustam si noi din zecimea albastrului propus de Daniela Zaharia si sa ne lasam convinsi, tot stanescian, ca nu exista poeti, ci doar poezie - un organism viu, in sine, nascandu-se din imaginatia creatorului si hranindu-se cu imaginatia cititorului ei.
Eugen Dulbaba


Parabola Invingerii Istoriei
"Caminul Racovita", de Grig Gociu
"Venisem din Cluj singur, nu cunosteam pe nimeni in multimea aceea..." - este sentimentul dominant al tanarului student care incepe sa parcurga un drum al devenirii personale, sinuos si dureros experimental, in acea lume romaneasca, tulbure, proletcultista a anilor 1956-1957. Singuratatea individului in confruntarea cu istoria, invinsa - in cele din urma, ramane leit motivul acestei carti.
"Caminul Racovita" nu este paradisul in care un tanar student sa-si urmeze fara grija devenirea intelectuala, ci este o copie rezumativa a unui enorm penitenciar: dominanta comunista in care oamenii sunt supravegheati indeaproape, dirijati, mutilati existential. Conceput intr-o maniera moderna a romanului - jurnal, acest prim volum din cele patru carti proiectate de autor intr-un autentic bildungsroman, se construieste pe mitul istoric romanesc bine-cunoscut, cel al devenirii prin suferinta.
Traseul initiatic al protagonistului incepe din clipa descoperirii lui pe lista admisilor la Facultatea de Stiinte ale Naturii a Universitatii din Cluj si se termina cu intoarcerea acasa, ca student integralist, in anul doi. Studentii, colegi care compun grupul nou istorico-experimental, sunt: Tiberiu Pop, Ion Ratiu, Mitica Popescu, Sabin Patrascu, Iesanul Cocuz si altii. Deiza vietii anilor de studentie ramane cea formulata de Ion Ratiu: "Nu ai, supravietuiesti, ori te duci acasa! Alternativa nu mai exista". Eposul subiectiveste completat cu multiple digresiuni culturale ale momentului, menite sa dilueze terifianta drama umana a perioadei: contraevolutia din Ungaria, deportarile in baragan, protestele studentesti urmate de exmatriculari, arestari. Raman extrem de valoroase paginile memorialistice in care apare figura lui Lucian Blaga traind intr-o "neagra uitare, ros de mizerie" ca bibliotecar la Biblioteca Universitara, traducand pe "Faust". Inlocuirea acestei personalitati cu tovarasul Ordentrich, marginit in exprimarea romaneasca, expert in frazeologia politica "Impanata cu citate din Marx, Mao Tze-dun, Lenin" este tehnica rezumativa a procedurii noului regim, aplicata la scara nationala. O alta pagina trista a culturii romanesti, dupa epurarile din anii 1950 - 1953, este cea in care prolecturistii romani au deschis drumul unor cantareti de duzina ai sistemului: A Toma, Maria Banus, Mihai Benciuc. Personajul traieste in doua timpuri care nu vor sa intersecteze: cel al istoriei, care domnea spatiul universitar din Cluj si cel de acasa, care sterge parca intunericul primei experiente: " ...parca timpul se dilata enorm, acum, cand intram pe poarta casei parintesti..."

Primul timp aproape ca-l striveste, il reduce la o umbra muta: "Mai mult flamand, dezorientat de conditia pe care o traiam, prost imbracat, ma adanceam intr-un mutism care, probabil, nu indemna pe nimeni sa ma abordeze in vreun fel". Paginile finale ale primei carti redau metaforic dialogul celor doua jumatati al tanarului Grigore Gociu: una care -l felicita pentru ca este integralist, la sfarsitul primului an de facultate, cand peste douazeci de colegi ai sai sunt lasati repetenti, chiar daca acest succes ontologic a insemnat furci caudine a doua sesiuni si a zile intregi de umilinta umana; cealalta jumatate care-i comenteaza partile intunecate ale acestei existente si il indeamna sa renunte. Glasul inviorator al primei jumatati concluzioneaza: "Ai facut bine, baiete, ca nu ai renuntat, ai facut bine...", apoi dispar amandoua jumatatile, iar studentul integralist ramane "cu gandurile mele, zambind, cu dorul de Cluj aninat in coltul buzelor".

Am asistat la o adevarata lectie de istorie pentru tanara generatie care trebuie sa cunoasca mai intai anii aceia istorici, de rezistenta romaneasca, cu eroi necunoscuti, dar exemplari in devenirea nationala. Mesajul autorului, inscris pe prima pagina, citatul motivational din La Rochefoucauld, a fost pe deplin ilustrat, demonstrat: "Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama... Nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat speram... Dperanta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut".

Eugen Dulbaba

Mihai Daniel Chiribes, Vulnerabila armada
Inzestrat cu har, sensibilitate si condei, Daniel Chiribes, desi plecat prea devreme dintre noi lasa in urma lui un volum tulburator de versuri intitulat "Vulnerabilitatea armada". Multilaterala sa forta creatoare isi avea centrul de greutate in fantezia lui, acest lucru reiese din poeziile: "Sa ne iubim", "Sa ascultam, "Antigravitatie", etc. Terenul germinativ al poeziei lui Daniel Chiribes este lirismul sau. Exista o creinta veche dupa care zeii se destainuie sufletelor neintinate, dezvaluidu-le viitorul lucrurilor. Daniel Chiribes a trait intr-o asemenea puritate, pazita cu pietate, si int-o imaculata frumusete a fiintei. Volumul "Vulnerabila armada" este o aventura pe care iubitorul de poezie o va descoperi inca din primele pagini. Prin poezia sa, Daniel Chiribes ramane alaturi de noi cu spiritul si talentul sau. Nenumarati sunt cei ce scriu, putini au insa harul. Daniel Chiribes este unul din aceia care chiar acum reuseste sa ne bucure cu harul si talentul sau. Chiar acum Poetul isi ia revansa fata de cei ce nu l-au inteles. Pentru Daniel Chiribes poezia este o gratie(poetul ramane vesnic) ce nu o vrea doar pentru el. Dorinta lui este aceea de a oferi si celorlalti nemarginirea in cuvant. Pentru Daniel Chiribes poezia este un fel de a fi, el se confunda cu creatia, lasandu-ne pe noi sa intelegem jertfa. Desi am fi tentati la o prima lectura sa spunem "este doar poezie", pe parcurs intelegem ca poezia lui Daniel Chiribes nu se epuizeaza la prim lectura. Ea este o poezie rara. Profund afectat de disparitia nedreapta si prematura a fiului sau, Comandorul de marina, Ioan Chiribes ne vorbeste ingandurat despre un destin frant. "A fost un copil bun si frumos, atat la chip, cat si la suflet. A iubit viata, natura, Dunarea, Marea si pe Dumnezeu care l-a luat la el ca sa-l scape de toate hidoseniile si urateniile de rautatile si nedreptatile din Bucuresti si din toata Romania. Absolvent a doua facultati, Daniel Chiribes a murit muncind la un post de televiziune national pentru sotia si fetitele lui. Pe viitor speram ca vor fi adunate intr-un volum si creatiile literare inca nepublicate ale Poetului.
Eugen Dulbaba
(Publicat in Mehedinti Expres)

Anna Eichert Giurca
Armonia - Esenta gandului
Volumul de fata la cre facem referire pune in evidenta talentul, rabdarea si harnicia autoarei. Aceasta are o opera cu un numar de volume publicate care dau masura talentului sau. Autoarea se apleaca asupra fiecarui vers, il slefuieste pana la esenta, iar apoi il ofera cititorului avizat ca pe o bijuterie. Am descoperita o serie de mistere ale acestui volum, un cifru care se lasa greu de dezlegat. Volumul "Armonia - Esenta gandului" cuprinde chiar monograma autoarei Anna Eichert Giurca. Volumul e structurat pe 3 capitole, amintind de Sfanta Treime, Sfanta in toate. Fiecare capitol este bine conturat, cu forma, continut  si are fiecare cate 33 de poezii care trimit care trimit cu gandul la cei 33 de ani ai Mantuitorului Iisus. Simbolistica joaca un rol important, dublat de alt joc de lumini si umbre care imbraca in mod perfect versul. In ansamblu, volumul contine numai poezii remarcabile, insa eu voi enumera cateva titluri din cele trei cicluri ale cartii: Destainuire, Fictiune, Focul in lume, Calea, Lumina divina, Cautari. Prin ciclul "Aripi de gand" autoarea ne convinge ca gandurile tainice i-au descoperit acesteia timpul launtric. Cu acest volum, Anna Eichert Giurca a reusit sa ajunga la maiestria cuvintelor cheie, adevarate matrice pentru gand si idee. Aceasta ne descopera trairi prin versuri, care pot fi cantabile, curgatoare, linistite, cum ar fi: "Flacara iubirii - Flacara iubirii nu se poate stinge, nu o pot invinge, foamea sau setea , Flacara iubirii, nu o rapune zidul nici gratiile, omul duce cu el flacara - Flacara iubirii, mareata taina imbraca in a ei haina omeneasca".

Lecturarea acestor versuri ne aduce o stare de pace, liniste sufleteasca, ne apropie de lumina si Dumnezeire. Prefata acestui volum apartine scriitorului George Arhip, directorul revistei "Intercultural" - Sibiu. Domnia sa ne-a transmis esenta volumului la care facem referire: "ZBOR, LUMINA, IUBIRE" Prefata se incheie astfel: "Lumina di Iubire sa-i dorim autoarei, pe miscatoare Cale spre Templul launtric. Lumina si iubire sa ne dorim si noua, celor care ne infruptam din Lumina si Iubirea pe care ni le daruieste poeta Anna Eichert Giurca, prin versurile sale". La fel dorim si noi cititorilor fideli.
Eugen Dulbaba
(Publicat in Mehedinti Expres)

Elena Trifan - Formarea cuvintelor in publicistica. Derivarea. Perioada 1990-2001

La editura Digital Data Cluj a aparut recent cartea "Formarea cuvintelor in publicistica actuala. Derivarea. Perioada 1990-2001, autor Elena Trifan, referent stiintific Prod. Dr. Dr.h.c.m. Maria iliescu, Institutul de Romanistica din Innsbruck
Cartea are la baza teza de doctorat a autoarei, sustinuta la Universitatea din Craiova, in anul 2008, coordonator stiintific Prof. Dr.Dr.h.c.m. Maria iliescu si se remarca prin originalitatea interpretarilor, prin noutatea si unicitatea materialului analizat, 1144 de cuvinte din presa postdecembrista preluate din Dictionarul de neologisme si abrevieri recente ale autoarei si fiului ei, Ioan Adrian Trifan.
Dictionarul, un adevarat monument lexicografic, a aparut in anul 2003 la Editura Scrisul Prahovean, Cerasu, judetul Prahova si are inregistrate un numar de peste 9000 de cuvinte excerptate dintr-un numar foarte mare de ziare din presa anilor 1990-2001, perioada reprezentativa in evolutia vocabularului romanesc, marcata de o puternica explozie lexicala, ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989.
Din cele 1144 de cuvinte formate prin derivare, analizate in cartea "Formarea cuvintelor in publicistica actuala 626 sunt formate cu ajutorul a 19 prefixe si 518 cu 15 sufixe. Au fost analizate cuvinte formate cu urmatoarele categorii de prefixe: superlative: super-, ultra-, hiper-, extra-, anterioritatii: ex-, pre-, exterioritati: post-, negative: ne-, non-, iterative: re-, rpivative: des-, de-, lae opozitiei: anti-, contra-, interioritaii: inter-, asocierii: co- si urmatoarele categorii de sufixe: substantive de agent: ist-, ar-, er-, tor-, el-, giu, ac-, as-, abstracte: -izare, -iada, -ism, -ita, adjectivale:-ant, -bil, verbale: -iza.
Studiul fiecarui afix contine: un scurt istoric al acestuia, o lista a cuvintelor analizate insotite de contexte, aspecte ale ortografierii derivatelor, inregistrari ale cuvintelor analizate in alte dictionare: DEX2, DCR2, DN4, in studii similare si pentru derivate formate cu sufixe si pe motorul de cautare www.google.ro, clasa lexico-gramaticala in care se incadreaza derivatul, sensurile afixelor si ale derivatelor, relatiile semantice pe care acestea se dezvolta, valorile stilistice, clasa morfologica, etimologia si vechimea cuvintelor-baza, domeniile carora le apartin derivatele si viabilitatea derivatelor in limba romana.
Pentru derivarea cu sufixe, pentru fiecare sufix la sfarsitul comentariului exista si o bibliografie a sufixului respectiv, ceea ce usureaza foarte mult munca specialistilor
Cartea se adreseaza profesorilor, elevilor, studentilor, cercetatorilor, politicienilor, avand o puternica valoare de document pentru schimbarile ce au avut loc in societatea romaneasca in perioada 1990-2001
Se bucura deja de aprecierea specialistilor din ale caror pareri spicuim cateva:
"Cartea doamnei Elena Trifan constituie o contributie pretioasa in domeniul formarii cuvintelor in limba romana si totodata, impreuna cu "Dictionarul de neologisme si abrevieri recente" este o oglinda fidela a schimbarilor care au avut loc si care mai au loc in limba romana dupa 1989. E o carte care n-ar trebui sa lipseasca din bibliotecile de specialitate si care va interesa pe toti cei care sunt preocupati de limba pe care o vorbesc: romana". Prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu
"Lucrarea doamnei Elena Trifan ofera o imagine convingatoare asupra tendintelor actuale in derivare, pe baza unui material foarte bogat, analizat cu rigoare si minutiozitate.
Cercetarea se distinge prin claritatea si precizia formularilor, printr-o tratare nuantata si complexa. Autoarea compara, comenteaza, evalueaza afirmatii anterioare ale specialistilor, foloseste critic bibliografia, dovedindu-si astfel soliditatea pregatirii si maturitatea de cercetator. Lucrarea constituie contributia originala, utila care poate sta la baza multor cercetari viitoare." Prof. univ. dr. Rodica Zafiu, universitatea Bucuresti
"Exista numeroase observatii incitante care se pot preta la comentarii. Faptul releva pe langa buna pregatire filologica a autoarei si numeroaselor probleme de principiu sau de detaliu cu care s-a confruntat in cazul multor derivate lexicale in discutie, osciland intre formatii accidentale si cele care reflecta schimbari mai profunde in lectura actuala a lexicului romanesc.
Remarcand numeroase dificultati invinse de autoare, dificultati pe care un corpus amplu, adunat cu migala le-a evidentiat, ca si efortul considerabil de la baza lucrarii, consider ca a pus la indemana lingvistilor o cercetare necesara si foarte utila." Prof. univ. dr. Ileana Oancea, Universitatea de Vest Timisoara
"Autoarea a profitat nu numai de o bibliografie unitara, solida, ci si de privilegiul de a avea drept coordonator stiintific o specialista de reputatie internationala in domeniul romanisticii. A dobandit abilitati cognitive pe care le-a evidentiat in analiza celor mai productive afixe din romana recenta. A reusit armonizarea aptitudinilor analitice cu cele sintetice, asa incat cartea aceasta cat si "Dictionarul deneologisme si abrevieri recenta"(2003) raman instrumente de lucru indispensabile pentru lexicul anilor '90. Privita din ansamblu aceasta lucrare migaloasa si rabdatoare releva o dimensiune perfectionista, subordonata unui ideal: acela de a continua, prin rigoare si sobrietate, traditia scolii lingvistice romanesti." Prof. univ. dr. Emilia Parpala-Afana, Universitatea din Craiova
"Credem ca o analiza minutioasa arata cat de profunda si serioasa este lucrarea pe care ne-o pune doamna Elena Trifan , rezultat al multor ani de munca, facuta cu acribie filologica si cu o dragoste nemarginita pentru limba romana." Prof dr. Adriana Costachescu, Universitatea din Craiova. Sa speram ca autoarea va reusi sa isi continue studiile asupra vocabularului presei actuale si va realiza lucrari la fel de valoroase.
Eugen Dulbaba
(Publicat in Mehedinti Expres)

Aristita Buciu Stoian
-Statornicie-
Aristita Buciu Stoian, membra in Liga scriitorilor din Romania ne ofera pentru delectare cea de-a 18 a carte din labirintul ideilor sale "Statornicie" in care gasim un joc sperior al cuvintelor obisnuite, pline de autenticitate, usor de inteles, care merg la sufletul cititorului, inmanuncheaza cu eclatare amintirea satului natal Nadanova, amintirea oamenilor dragi, a unei intamplari hazlii, obiceiuri si traditii: "eu am umblat prin locuri ca de vise/ Traind usor nu traind greu/ DAr nicaieri brate deschise/ Nu am gasit ca-n satul meu" (calatorie).
Incursiunea trairilor veleitare si confesiunea cu frumosul te captiveaza, te smulg din starea prezenta:"Unde esti zavoi de-acasa/ Si cornet cu bolovani?/ Dorul de voi ma apasa/ Si la 75 de ani" (Amintiri).
Framantata de intrebarea "Daca am venit pe lume fara voia noastra de ce trebuie sa plecam tot fara voia noastra?" impotriva acumularii de mister, Aristita Buciu Stoian cauta indiferenta pe care nu o gaseste rezumandu-se la nimic; "Ridicata din glie ca strabunii/ Ce-si traira visele prin vreme/ Mai tacuta precum tacerea lunii/ Ingras pamantul cu poeme" (Cine sunt).
Nu llipseste nici indemnul la o viata normala care aduce liniste sufleteasca: "Bucura-te de faptul ca traiesti/ Bucura-te de faptul ca poti sa muncesti/ Bucura-te cand prinzi un rasarit/ Bucura-te cand prinzi un asfintit" (Omule drag).
Tot in "Statornicie", citind-o gasim descatusarea de energie atunci cand privim in urma spre cea mai frumoasa perioada a vietii, lipsita de griji si de nevoi, avand ca parteneri loiali forta fizica si psihica: "Tinerete, un parc plin cu flori/ Mai vino la mine in zori/ Sa bem cafeaua impreuna/ Sa alerg cu tine de mana"(Tinerete, tinerete).
Opera poetein A.B. stoian este nascuta in trairile si framantarile existentei sale, redand-le celor care o cunosc sau doresc sa o cunoasca, citind-o.
Cand scrie o carte raspunde dorintei unei chemari spre o lume noua in care iubirea, durerea, deznadejdea, speranta sunt sablonul existentei de la un capat la altul. O carte scrisa este lumina calauzitoare in viata, dar care este intregita de observatiile cititorului - intr-o carte scrisa gasim lumea, istoria neamului, memoria gandului, enerarea virtutilor omenesti - crisul fiind singurul prieten care te asculta sa spui tot fara sa te intrerupa. In "Statornicie" desprindem invatatura ca numai pribegind departe de locurile natale ne putem da seama ce frumuseti am lasat in urma

Eugen Dulbaba
(Publicat in Mehedinti Expres)


Ora de religie
motto:  Iubeste pe Hristos si bucura-te de toate religiile lumii
La ora de religie nu trebuie predata elevilor doar invatatura crestin-ortodoxa, la ora de religie trebuie impartasita elevilor invatatura cat mai multor culte crestine indiferent daca acestea sunt sau nu de acord cu ideea crestin-ortodoxa, indiferent daca Biserica ortodoxa este sau nu pe aceeasi pozitie cu aceste culte. Un rol foarte mare in gandirea unui om (muncitor, lider politic, filosof, poet), in deciziile pe care le ia si in ceea ce savarseste pe fiecare zi il joaca apartenenta si convingerea religioasa. Un singur cult o singura confesiune nu poate pune monopol pe mantuire. Nu exista mantuire Ortodoxa, Catolica, Penticostala, Adventista sau Baptista etc. Mantuirea nu apartine unui singur cult.
Unul din scopurile invataturii religioase: Invatatura relgioasa asimilata de elev in scoala trebuie sa il ajute pe acesta in formularea structurarea si cizelarea propriei viziuni religioase conforma cu personalitatea sa.
Religia trebuie sa ii deschida "omului" noi orizonturi, sa ii dezvaluie carari, doar presupuse pana la sentimentul cel Divin, nu sa il incorseteze intru faptuirea Omului Nou.

Instruirea religioasa corecta si dezinteresta innobileaza spiritul elevului, insa atunci cand este facuta superficial fara profesionalism si har dupa manuale construite in graba sau oportuniste acesta poate fi mutilat. Iar daca mutilarea fizica sau psihica il apropie uneori pe om de Dumnezeu cea spirituala poate da nastere la tragedii familiale, sociale, poate provoca neintelegeri ce in unele cazuri degenereaza. Nu trebuie decat sa privesti in urma si vei intelege de ce este atat de necesara predarea corecta, intelegerea corecta de catre elev a acestei "materii". Sa nu confundam deci Biserica cu Credinta. Cat de importanta si utila este credinta hotaraste fiecare dintre noi. Ea ramane o problema personala la care Biserica nu trebuie sa aiba acces decat indirect. Credinta nu este un produs al Bisericii. Invatamantul religios trebuie sa il ajute pe elev in gasirea drumului si a raspunsurilor necesare ce le va cauta odata cu descoperirea intrebarilor fundamentale.

(Eugen Dulbaba - crestin ortodox)
(Publicat in cotidianul Datina 14-15 martie 2015)

Ghemele Tarziului
Mirela Ispasoiu

"Ghemele Tarziului" este cel mai recent volum lansat si premiat la Festivalul National 'Mihai Eminescu", in ianuarie 2012, argumenteaza debutul "absolut remarcabil" consacrat prin volumul "In poezie doarme Dumnezeu". Bijuteriile metaforice, conexiunile semantice formidabil atasate in ritmuri poetice originale si efectul liric sugerat in expresiile artistice plaseaza volumul la cotele maxime ale intelectualizarii si abstractizarii. Poeta dovedeste un veridic modernism, o autenticitate absolut remarcabila si o viziune artistica originala, impunand  un volum irepetabil si pretentios, inedit in arhetipuri literare. Pare straniu la prima vedere a lecturarii, dar profunzimea creeaza o explozie din care ies imense "scantei". Fiecare scanteie incorporeaza o scanteie, o imagine, un aparent haiku. E un joc de cuvinte, minutios imbinate, fie cu tenta divina.("sangele pur/ de sens amplificat/ simplifica un calendar/, cos visele de roba unui preot/ fiindca hartia/ adoarme/ leganand degetele/, etc), fie a izolarii mentale(steaua personala/ cu singura compresa/ calma ochiului/ in lumina proprie/ prin fereastra/ lacrimilor ninse/ regasesc / degetele/ casatorite/, pe banca apusului/ dorm/ sa ma restitui/ prin scanduri luna/ ma cuprinde/ cu termometru-n salturi/ ma ridica/ lasand locul liber/ etc.). "Iubirea nu e relatie, e o stare de a fi"(OSHO)" si cred ca la Mirela Ispasoiu aceasta stare e foarte bine conturata, in decoruri diverse, (un neajuns/ pe trotuarul personal. incercuia sensul/ rostogolind/ un bulgare de nea/  ridica un om de nea, // nu-mi las/ ochiul neclipit/ nici mana neceruta de inalt/ altuia cu inima certat/).
Sugestivele cugetari desconspira pe de alta parte si starile imagistice, individuale, reflectand subiectivismul unei persoane insingurate, dar nedespartita de elementele unui cadru natural memorabil(prin crengi/ rup luna/ cu gandul /la un mar/ impreunanad/ prin stele / degetele/ , citesc stelele/ in cruce/ multiplic/  carnea se imprumuta/ apusuri transpirand in mana/). Volumul nu se rezuma doar la aceste adnotari artistice nonfigurative, ermetice, ci surprinde si poeme cu un caracter conceptual, uimitoare si estetice.
Daca exista critici literari care vehiculeaza ideea ce exista cuvinte(stele nori etc) expirate pentru poezie, iata ca la Mirele Ispasoiu chiar poezia "O stea"(alaturi de ingrijorare, un jar, rugaciune, schimbare) a fost selectata si reeditata in volumul colectiv "Cand amintirile..." aparut la editura "Lumina". "Pamantul suspenda/ golul plimbator/ o stea colindatoare/ cazuta pe un ceas/ intre gemeni se aprindea/ ningand prin nervi umili/ norii lacrimau/ printre cei vii/ unindu-se sentimental universul incalzeau/". Acelasi efect liric, personal, meditativ al transpunerii si metamorfozarii  starilor umane - "gemene" cu cele astrale umple orice molecula invizibila.

Eugen Dulbaba - Publicat in Mehedinti Express


Marius Popescu
Cantecele plansului

Intr-o lume in care ierarhia reala a valorilor este ignorata, publicarea unui volum de versuri apare ca un act de curaj. O expunere a trairilor si sensibilitatilor poate fi oricand ironizata sau si mai rau, macelarita de catre voci ce nu si-au gasit locul. O perceptie adevarata a poeziei moderne, apare acolo unde gratia si-a lasat amprenta, iar exercitiul liric este o forma de delectare. Cel mai recent volum de versuri al profesorului Marius Popescu intitulat "cantecele plansului" are un profund caracter izbavitor si tamaduitor. Autorul da dovada de luciditate si migala,, astfel ca in poeziile "Cuvant", "Pacate" si "Apocalipsa" regasim scene ce ne fac sa reintepretam forme ce le credeam definitive. Desigur, mai sus nu am enumerat decat 3 titluri, in realitate, volumul in ansamblul sau creeaza un cor fascinant si imens. Marius Popescu se purifica prin poezia ce o scrie, el se protejaza de viata meschina si nedreapta, ferindu-i de aceasta si pe cititori. Poezia la Marius Popescu apare ca o necesitate , simtim acest fapt citind Poezia "Lacrima istoriei", in care "Lacrimile istoriei au nascut din durerea adevarului, oceanele lumii".

Eugen Dulbaba - Publicat in Mehedinti Expres

Sacrificatul - Alexandru Marghiloman

Publicarea "Notelor Politice" ale cunoscutului om politic Alexandru Marghiloman, la doi ani dupa decesul sau - 1927 - a produs un imens scandal. Poetul Octavian Goga - ministru de interne in guvernul maresalului Averescu, avea sa dea ordinul pentru retragerea de pe piata a celor cinci volume. Ionel Bratianu, principalul personaj al "Notelor Politice" si adversarul Politic de o viata a lui Marghiloman murise. Lui Bratianu, cu care, in anul 1917, facuse celebrul targ: "Eu, Bratianu, in caz de reusesc francezii; dumneata Marghiloman in caz de reusesc germanii" - ii datora Al. Marghiloman dizgratia si sfarsitul carierei politice. Ramas in Bucurestiul ocupat de nemti, omul Marghiloman era cel sacrificat. Primul sacrificat de anvergura din istoria politica a Romaniei. Desi colaborase cu nemtii, fiind in serviciul comandat, regele Ferdinand nu va da inapoi, in 1918, sa-l elimine din arena politica romaneasca. Aliatii preferau un Bratianu prim-ministru si nu unul care se compromisese, chiar daca o facuse la ordin. Poate ca miza "Notelor Politice" republicate de Editura Scripta ar fi repunerea in discutie a actului politic sinucigas al lui Marghiloman, in lumina tuturor revelatiilor pe care le face fostul presedinte al Partidului Conservator Progresist. Editorul, Stelian Neagoe trece in revista toate recenziile si comentariile suscitate de "Note" in momentul in care au aparut ele. Dar cele mai nedrepte ii apartin lui Nae Ionescu. In eseul intitulat "Mahalaua Noastra" - Nae Ionescu afirma despre note ca sunt un musuroi de intregarie meschina, de lucratura reciproca, de panda continua, de suspectare pungaseasca, de spionaj si tragere pe sfoara. Formulari stralucite, dar nedrepte. Insusi Marghiloman supranumit in anii '20 "Tradatorul", este pentru Nae Ionescu un stralucit demascator - al murdarului secol al XIX-lea romanesc "cuprins de vermina scarboasa, care se intinde intre revarsatul zorilor democratice in Romania si amurgul in care lucea" la 1916 steaua Romaniei Mari. Da, Marghiloman a tradat, dar a tradat "categoria umana care-l produsese in societatea romaneasca". Mai mult, "Notele" sale vin si completeaza firesc opera lui Caragiale! Stelian Neagoe se declara intru totul de acord cu asemena judecati. Atunci de ce mai publica insemnarile lui Alexandru Marghiloman? Oare vreme de o jumatate de secol, pana la faurirea Romaniei Mari, clasa politica romaneasca nu a facut decat jocuri politicianiste?  Nu exista acea cultura a petractarilor , acea stiinta a conciliabulelor productive, acele replieri, confruntari de liste, de oameni si de programe, care aveau loc in saloanele si in palatele regale de la Sinaia si Bucuresti? Pot fi taxate toate acestea de politicianism? Exclud ele instrumentarul destul de sofisticat si bine pus la punct inca de pe atunci, al luptei parlamentare? Exclud ele patriotismul? Cum a reusit aceasta clasa politica sa realizeze in anul 1913 marele succes al campaniei din Bulgaria, sa faca din Romania principala putere din zona Balcanilor? Vom lasa posibilitatea ca publicul cititor sa-si asume intreaga raspundere si sa citesaca aceste "Note politice" prin grila zilei de azi.
Eugen Dulbaba
(Publicat in Jurnalul de Mehedinti)

Cuvantul si culoarea
Inca o data arta lui Lucian Rangu ofera o noua dimensiune a frumosului, acesta printr-o generoasa imbinare cromatica vrea sa ne sugereze parca cum cuvantul si culoarea vor fi mereu impreuna. Admirator al marilor pictori printre care Henri Toluse-Lautrec, Lucian Rangu ne dovedeste prin stilul sau ca ramane Lucian Rangu chiar daca eu privind la cateva din picturile sale spun ca Lucian are ceva din Luchian. Artist chinuit de intrebari, el reuseste sa raspunda cu ajutorul penelului oferindu-ne astfel posibilitatea de a medita asupra unor eventuale crize existentiale. Am atins aici un punct sensibil care ne arata ca Pictorul Rangu este si poet si psiholog si filosof. Cu siguranta cele scrise de mine nu vor rezista, insa culorile lui Lucian merg mai departe spre a da clar-viziune vietii lipsita de nuante nobile. Expresia penelului in cazul de fata, este bucuria tuturor ce stiu sa isi poarte povara, a celor ce privesc spre Omega - este expresia lui Ying si Yang. Misterul in pictura ca si in poezie da farmec, iar cand simplitatea se confunda cu enigma evidenta talentului nu mai poate fi tagaduita. Despre Pictorul severinean sunt multe de spus si sigur se vor spune. 
(Eugen Dulbaba - Pro Europa Aprilie 2005) 

O poezie dincolo de nori
Printre cartile primite din tara cu prilejul "Zilelor Severinului" se numara si volumul de versuri al Elenei Trifan "Nori in soare". Autoarea originara din Ploiesti ( locul de nastere al inegalabilului Nichita) despre care am scris si cu alte ocazii ne convinge de la prima pagina ca magia poeziei continua sa erupa in orasul "Ingerului Blond". Cartea adevereste talentul si eleganta autoarei de exceptie care este Elena Trifan cunoscuta iubitorilor severineni de frumos. Volumul aparut la editura Singur si prefatat de catre Livia Ciuperca deschide noi orizonturi lirice nebanuite pana la Severin insa prezente iata in zilele festive ale orasului. Pe coperta a patra gasim cuvinte pe drept generoase scrise de catre Prof. dr. Aldo Cuneo(Universitatea din Pisa) ce se arata incantat de profunzimea cartii. Poezia Elenei Trifan zguduita si inviorata de religiozitate "apoteoza" "intelepciune" "contradictii" izbuteste in Metamorfoza (pag. 75) sa asemeni lui Ovidiu in ale sale Metamorfoze sa auda vuietul lunii, oful pamantului sa ne exprime revolta vulcanului si prabusirea gandului. Pentru orice cautator impatimit de poezie cu adevarat valoroasa Norii cei din soare ai Elenei Trifan sunt o incantare.

aprilie 2015
Eugen Dulbaba

Revista Atitudini
Un Frumos Cadou


Tot de la Ploiesti am primit prin intermediul Doamnei Elena Trifan doua numere din revista Atitudini (nr. 2, 3) unul (nr. 3) dedicat integral lui Nichita Stanescu. Nu mica mi-a fost mirarea cand am citit versiunea Domnului Ioan Adrian Trifan asupra "Naturii angelige" a lui Nichita Stanescu. Interesul starnit de lectura celor doua numere ale revistei "Atitudini" impecabil construita a fost unul Mare in randul celor Putini care au avut privilegiul de a o rasfoi.  
aprilie 2015
Eugen Dulbaba  

         Printre cărţile primite din ţară cu ocazia Zilelor Severinului se numără şi volumul de versuri al Elenei Trifan, „Nori în soare.”

Autoarea, originară din Ploieşti, (locul de naştere al inegalabilului Nichita),  despre care am scris şi cu alte ocazii, ne convinge de la prima pagină că magia poeziei continuă să erupă în oraşul „Îngerului Blond.”

Cartea adevereşte talentul şi eleganţa autoarei de excepţie, care este Elena Trifan, cunoscută iubitorilor severineni de frumos.

Volumul apărut la Editura Singur şi prefaţat de către Livia Ciupercă deschide noi orizonturi lirice nebănuite până la Severin, însă prezente iată în Zilele festive ale oraşului.

Pe coperta  a patra găsim cuvinte pe drept generoase scrise de către Prof.dr. Aldo Cuneo (Universitatea din Pisa) care se arată încântat de profunzimea cărţii.

Poezia Elenei Trifan zguduită şi înviorată de „religiozitate”, „apoteoză”, „înţelepciune”, „contradicţii” izbuteşte în „Metamorfoza” sa (Pag. 75) asemenea lui Ovidiu în ale sale „Metamorfoze” să audă vuietul lumii, oful pământului, să exprime izbucnirea vulcanului şi prăbuşirea gândului.

Pentru orice căutător împătimit de poezie cu adevărat valoroasă, „Norii cei din soare” ai Elenei Trifan sunt o încântare.   

CONFLUENTE LITERARE

O POEZIE DINCOLO DE NORI  

Printre cărţile primite din ţară cu prilejul Zilelor Severinului se numără şi volumul de versuri al Elenei Trifan, „Nori în soare.”  

Autoarea, originară din Ploieşti, (locul de naştere al inegalabilului Nichita), despre care am scris şi cu alte ocazii, ne convinge de la prima pagină că magia poeziei continuă să erupă în oraşul „Îngerului Blond.”  

Cartea adevereşte talentul şi eleganţa autoarei de excepţie, care este Elena Trifan, cunoscută iubitorilor severineni de frumos.  

Volumul apărut la Editura Singur şi prefaţat de către Livia Ciupercă deschide noi orizonturi lirice nebănuite până la Severin, însă prezente iată în Zilele festive ale oraşului.  

Pe coperta a patra a cărţii găsim cuvinte pe drept generoase scrise de către Prof.dr. Aldo Cuneo (Universitatea din Pisa) care se arată încântat de profunzimea cărţii.  

Poezia Elenei Trifan zguduită şi înviorată de „religiozitate”, „apoteoză”, „înţelepciune”, „contradicţii” izbuteşte în „Metamorfoza” sa (pag. 75) asemenea lui Ovidiu în ale sale „Metamorfoze” să audă vuietul lumii, oful pământului, să exprime izbucnirea vulcanului şi prăbuşirea gândului                                                                   

Pentru orice căutător împătimit de poezie cu adevărat valoroasă, „Norii cei din soare” ai Elenei Trifan sunt o încântare.  

EUGEN DULBABA

                                                                                                                                   

Inca o carte de exceptie

Donatoare de intelesuri si eresuri cartea Domnului Profesor Marius Popescu intitulata sugestiv Labirintul de gheata indeamna iubitorul cititor de poezie avizat si nu numai la un drum pe care acesta il va parcurge nu fara dificultati insa cu nebanuite satisfactii . Marius Popescu, cel ce isi termina prea repede cuvintele in Labirintul de gheata ne zgribuleste si ne uimeste cu inca un volum ce "atenteaza" prin maiestrie si gratie la integritatea vulturului ce se infrupta din ficatul celui ce ne-a impartasit secretul cel al flacarii pastrat cu egoism de catre zei(Prometeu). Labirintul liric al lui Marius Popescu surprinde si capteaza cititorul cu o viziune clasica si innoitoare in acelasi timp. Iata inca o carte de exceptie ce adevereste o data in plus caci era nevoie talentul poetului Marius Popescu. 

P.S.

Inca mai e nevoie de poezie, iar despre Poezia Poetului mentionat se va mai scrie caci este necesara si sunt convins ca ea va mai fi comisa.

Eugen Dulbaba 
Publicat in Datina 

 O poezie a identitatii
De curand la Editura Damira a aparut un nou volum de versuri cu titlul "Incantatii folclorice" al cunoscutului Poet, Jurnalist, si Realizator TV Victor Rusu. Cartea Poetului este un organism viu ce isi faureste propriul aer pe care il respira oferind astfel sansa unui nou suflu celor ce ostenesc mereu triumfatori in cautare de Mai Frumos. Mai Frumos si Mai Triumfator este crepuscularul poem "Dezlegare de pacat" ce bucura si entuziasmeaza (cazul meu) prin noblete, rima, candoare. Poemul ii dezleaga Iubitorului semtimentul zeului presupus in fiecare dintre noi. Poezia Domnului Victor Rusu adanceste misterul declansand astfel in cititor rascolitorul miracol ce imputerniceste pe cel avertizat inca din titlu cu noi satisfactii lirice. Iata un volum deplin ce propune in cititor Sublimul care starneste intelepciunea ascunsa a cautatorului de noi fericiri. Am simtit pe parcursul cel al lecturii neserioase in rasfoire un impuls catalizator spre clipele cu gratie transmis parca de Poet fara voia acestuia. Tacerea semnaturii inchipuie aventuri banuite in cititorul harnic, cum as vrea sa fiu. Sa ne desfatam cu cartea celui ce se dezvaluie mai presus de titlu in Duhul Sfant al Poeziei spre dovedirea Cuvantului ce justifica o existenta VICTOR RUSU.

P.S.
Filosofia camuflata in versurile Domnului Victor Rusu alunga rostul(caci rost are si burlanul) striveste sistemul, ingaduie scopul tamaduitor, provoaca interesul si imaginatia calatorului cu rana descantata in slovele tainicelor balade.

Eugen Dulbaba 
Datina
05.08.2015

Inainte .... si dupa

4 foi

Crestinantatea ce astazi se infoaie
A aruncat in flacari si noroaie
Trupuri de la Dumnezeu lasate
Carti intelepte si minti prealuminate.
Calauza timpurilor noi
Cinsteste rangul si sutana
Cu rancede povesti despre trifoi
Ce fac sa se cutremure icoana.
Pe zidul ce-a fost consfintit
Cu gand curat de cel iubit
Pentru sinceritate si invatatura
Fara amenintari si ura.
Sa ia aminte acum preafericitul
Ce nu invoca pe Sfintitul
Faptuitor de pace si minuni
Pazitor de ploaie si furtuni
Ci banul strans cu lacomie
In sfanta milelor cutie
Unde enoriasul pacatos
Strecoara un banut sfios
P.S.
Azi cand sutanele se ingrasa
Iar inteleptii sunt infometati
Enoriasule esti o cocoasa
Impozitata de prelati
Salvarea ta, crestin cucernic
Este Iisus cel Drept si Vrednic
De toate cate sunt il vezi
El e Implinirea ce o pastrezi.
De la botez si pana acum
Ea ti-a fost linistea pe drum
In suflet ea ti-a fost chilie
La zilele de grea manie

Eugen Dulbaba
Crestin Ortodox
(Publicat in Datina)