miercuri, 11 martie 2015
Spirale
Motto:
„Şi tot de lumea asta, ţi-am rostuit cuvinte
Nu îndoieli, iluzii, copile, ţi-am turnat!
Ca să exişti, în toate, ţi-am rânduit veşminte
La balul Poeziei, să intri împăcat”
(Tudor Cicu: Ca să exişti – din Antologia Călătorie în regatul cuvintelor)
Când poeţii îşi deschid inimile prin poezia lor într-o Antologie cum este şi „Călătorie în regatul cuvintelor” apărută la Ed. Dandes Press, 2014, cititorului trebuie să i se inducă sentimentul că se află dinaintea unui festin literar, ca cel de la „Marea Gală a Poeziei Române”, cum a numit-o Nicolae Manolescu pe cea ţinută la Teatrul Odeon , în 2013 şi televizată la TVR Cultural.
1. Alina Arbajter, Nürnberg, Germania: ne învârte în dansul unui „zbor frânt”cu un ciclu de poeme „deschizând noi orizonturi iubirii/între două anotimpuri”. Poeta trăieşte la graniţa dintre incertitudini, întrebări şi nostalgii ale tinereţii despre ceea ce reprezintă Fiinţa în Univers, şi pentru care visele se strâng nelămurite în cufărul ei cu amintiri.
2. Maria Ciobotaru, Braşov: Autoare de poezie senină cu versuri ce curg firesc ca de sub mâinile celei aflate dinaintea unui război ţărănesc ce ţese o pânză cu motive populare. Astfel, iarna are „zăpezi albastre” şi, în aer pluteşte „povestea primei ninsori”. Alergând „prin roua de cuvinte”, cred că, deocamdată, nu se găsesc prea multe răspunsuri. Dar, noi ştim că poezia e şi ea o cale spre Adevărul interogat de poet, dacă nu singura (cum spunea şi Petofi) şi pe care o poţi folosi într-o situaţie fără ieşire.
3. Nina Vizireanu, Constanţa: numele poetei îmi aduce aminte de cartea în care Şeherezada îşi învingea moartea. Născută într-o toamnă blândă/cu miros de gutui”, această autoare de la malul mării, se agaţă de primăvara şi toamna sentimentelor ca într-un tablou şi crede că îşi simte „sufletul” – ca o mare agitată – şi asta îi dă speranţa că „în clepsidra vieţii” poate aşeza pe o „paletă de culori”: pescăruşii, păsările, fluturii, valul mării, soarele… în versuri calde. După lectura poemelor sincere, cum să nu, ai în minte pânza lui Tonitza, cu mama spălând rufe în albie... etc.
4. Eugen Dulbaba, Drobeta Turnu-Severin: Poetul scrie cu gândul că Lumea nu trebuie să piardă „o poveste adevărată” convins că „nu vrem ca-n urmă să lăsăm doar fum”. Parcă am fi în avion deasupra norilor şi cineva ne ordonă: gata, săriţi! Poetul e şi trist dar şi atins de trădările unui joc „inutil” al vieţii. Optimismul îi încarcă bateriile abia când descoperă că doar „căutarea e sensul” său.
5. Silvia Gurău, Bucureşti: Elegantă şi manierată în a versifica, pe Silvia Gurău o descoperi stihuind „pentru speranţa zilei ce-o să vină” fiindcă doar „iubind, lumea-ai mai frumoasă”. Cum e sufletul „peste pustiul lăsat după noi?” Ori, lumea asta privită printre cuvinte? Ehei, e tare grea! Poemul nu e o emoţie scrisă ci una stenografiată de puţinii senzori care i-au mai rămas. Dar versificaţia ei curată îi este „furată” din reminiscenţe ale unor autori clasici.
6. Tudor Cicu, Buzău: prin motto-ul folosit, vă invită la balul Poeziei. Întrebat de un amic dacă mi-a plăcut Antologia în care sunt şi eu cuprins, i-am replicat cu ceea ce spunea Cehov, cândva. Ne reamintim cam ce-i spunea Cehov unei admiratoare care-l întrebase: cum sunt poeţii? Auzise şi ea că Cehov e poet şi era tare curioasă să ştie cum sunt poeţii ăştia. Iar Cehov, s-a bâlbâit un pic, surprins de ideea cum că ar fi poet şi nu ştie, şi i-a răspuns cam aşa: „dragă cucoană, toţi poeţii pe care am avut onoarea să-i cunosc, sunt nişte inşi cam zgârciţi”.
7. Mihaela Talpău, Bucureşti: Vrea să vină vara pentru a-i străluci în soare sufletul ei de cristal. Un poet poate atrage atenţia cititorului şi cu un cântec de disperare. Poeta, care crede că poezia e „aripa care-ţi poate atinge genele”, se departajează de plutonul celor care alcătuiesc Antologia de faţă, căci se desprinde printr-o versificaţie curată, un ritm curgător şi ne dă o frescă poetică mai diversificată. Redăm o strofă din „Vreau să vină vara”: Şi toate sunt în mine, dospite şi eterne/Nu se ascund în geruri scrâşnite şi cam terne/Iar marea îmi şopteşte atâta mângâiere/Că vara mă îmbracă în lungile-i mistere”. Pentru Mihaela Talpău, poezia devine „o partitură-ntreagă de lumi ce le visez”. Nu-i lipseşte, aşadar, exerciţiul versificării.
8. Evelina Metz, Timişoara: E una dintre poetele din Antologie asupra căreia cititorul va zăbovi mai aparte pentru că se vrea „cioplitor în suflete” şi ar vrea să evadeze din clepsidra timpului ce „ţine închise visele mele în ţara nisipurilor”. Într-un poem numit „Târzie noiembrie”, tonul este elegiac, epicul tabloului zugrăvit ne duce cu gândul la cântecele ce răsunau, cândva, sub balconul îndrăgostiţilor, ca serenade acompaniate de glasul chitarelor „pentru a (ne) deschide sufletul” cuiva. Cităm: „Şi picuri cu-mprumutu-mi ofereai/din taina magică a zării./Cuvinte ne-nţelese, de-nţeles/crezând că te cunosc atât de bine/mă îmbătai cu tonuri şi cu-n vers/din cântece ştiute doar de tine”.
9. Leonid Iacob, Bacău: Versifică popular chiar atunci când închină o odă lui Eminescu, voievodul poeziei. Are şi ironia parodiştilor: „Şi te văd, doamnă distinsă/Că eşti în… sprâncean-atinsă”. Totuşi, recunoaştem, în chiar această universalitate, cu reflexul tipic adolescentin de abordare a întregii lumi, ca şi cum, mâine-poimâine, poetul ar pleca în spaţii galactice, luând şi pământul cu el, vedem cum „prin ramurile mele/şi ale tale/se zbenguie păsările iubirii”. Un versificator nostim.
10. Mariana Ciurezu, Piteşti: E o nostalgică a toamnei din poezie. Pentru Mariana Ciurezu „s-a stins povestea de iubire”, dar „liniştea parcă poartă printre umbre/şoaptele toamnei ascunse de timp” Pe ici şi acolo, câteva „stele rătăcite pe cer/îmbracă iar zarea-n mister…” Stelele sunt ca nişte luminiţe ale unor chibrituri care atâta poate să lumineze „în liniştea nopţii adormite”. Aţi văzut, ale lui Andersen, din „fetiţa cu chibrituri”, luminau până şi gâşte fripte...
11. George Pena, Drăgăneşti-Vlaşca: Caută inimile semenilor noştri printr-un poem vizionar. Autor profund, vede cum „de la un timp/poezia moare/mai repede ca niciodată”. Într-un poem numit „Şaradă”, ca orice teleormănean, aleargă pe urmele lui Zaharia Stancu: „A trebuit soarele să răsară,/de multe ori a trebuit să apună;/să fie înecate nopţile/de neguri şi de lună”. Alteori, ca în poemul „Dor cufundat”, merge pe urmele eminescului din „fiind băiat păduri cutreieram” cu nostalgii din „ce te legeni”, dar nu găseşte decât „castanii de sub cer”.
12. Maria Oprea, Piatra Neamţ: Autoarea unor crochiuri fragmentate crede că „în anotimpul meu/nu există iarnă/ci dorul cocorilor plecaţi de prea multă toamnă”. Alteori „iarba tace/în clipa morţii mele”. Dar, moartea asta, chiar dacă nechează (vorba poetului Robert Şerban), nu e cal şi gata!
Multe vise în galeria poeţilor noştri! Prizonieri ai cuvântului "rostit" în scris, fiecare a intrat în Cetatea Cuvintelor în felul său. Poate mâine, jumătate pe sub vis, jumătate pe deasupra, cu sacii doldora de noi poeme, cu toții, CRED, își vor găsi un ELDORADO al lor. Iar dacă v-a plăcut călătoria, mai poftiţi şi data viitoare.
Tudor Cicu
„ZILELE ORAŞULUI ULMENI – TOAMNA SOMEŞEANĂ”, MARAMUREŞ, 2011 - l
ELENA TRIFAN
Oraşul Ulmeni, situat pe partea stângă a râului Someş, în apropiere de Baia Mare, judeţul Maramureş, constituie o matcă de cultură şi civilizaţie foarte bogată şi originală, ale cărei elemente definitorii au fost influenţate de poziţia geografică, trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au trecut şi au convieţuit în acest spaţiu în care valurile istoriei s-au manifestat din plin. Păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor care rămân încă funcţionale la Ulmeni, combinată cu receptivitatea faţă de nou, a dus la apariţia unor noi activităţi, forme de colaborare şi sărbători, de nivel local, naţional sau internaţional.
Dorinţa de sărbătoare, de evidenţiere a fondului autohton, prezentă în întreaga ţară, s-a manifestat aici şi prin organizarea de către Primăria Ulmeni a „Zilelelor oraşului Ulmeni – Toamna Someşeană” aflată anul acesta la cea de-a treia ediţie şi care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins în mod simbolic lângă apa Someşului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul şi apa, lângă care menestrei moderni îşi intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiţii, să petreacă momente de visare şi relaxare.
ELENA TRIFAN
Oraşul Ulmeni, situat pe partea stângă a râului Someş, în apropiere de Baia Mare, judeţul Maramureş, constituie o matcă de cultură şi civilizaţie foarte bogată şi originală, ale cărei elemente definitorii au fost influenţate de poziţia geografică, trăsăturile solului şi ale climei şi de specificul populaţiilor care au trecut şi au convieţuit în acest spaţiu în care valurile istoriei s-au manifestat din plin. Păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor care rămân încă funcţionale la Ulmeni, combinată cu receptivitatea faţă de nou, a dus la apariţia unor noi activităţi, forme de colaborare şi sărbători, de nivel local, naţional sau internaţional.
Dorinţa de sărbătoare, de evidenţiere a fondului autohton, prezentă în întreaga ţară, s-a manifestat aici şi prin organizarea de către Primăria Ulmeni a „Zilelelor oraşului Ulmeni – Toamna Someşeană” aflată anul acesta la cea de-a treia ediţie şi care a început vineri seară, 16 IX 2011, cu focul de tabără aprins în mod simbolic lângă apa Someşului, pentru a uni parcă două principii vitale primordiale, focul şi apa, lângă care menestrei moderni îşi intonează cântecele duios, spre încântarea celor dornici să refacă vechi tradiţii, să petreacă momente de visare şi relaxare.
Au urmat două zile foarte bogate în activităţi, dedicate, în mod deosebit, vieţii culturale, maramureşene, care au atras poeţi, scriitori, cercetători, profesori, oameni politici, atât din zonă, cât şi din străinătate, printre invitaţi putând fi amintiţi academicianul Mihai Cimpoi şi prof.dr. Vasile Bahnaru din Republica Moldova, prof. dr. Florian Copcea din Caraş Severin, Ileana Roman, scriitoare şi critic literar, poetul Eugen Dulbaba, poetul Puiu Gheorghe Răducan, Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naţionale şi parlamentarii: Anghel Iordănescu şi Nicolae Bud.
A doua zi a avut loc deschiderea Centrului de Permanenţă Ulmeni, ce are ca scop asigurarea continuităţii asistenţei medicale, primare pentru aproximativ cei 10.000 de locuitori ai oraşului Ulmeni şi împrejurimi.
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor localităţii Ulmeni a fost organizată o excursie în Ţara Codrului unde vizitatorii călăuziţi de poetul Vasile Morar şi de primarul cu nume simbolic, Ioan Călăuz, au avut posibilitatea de a admira frumuseţile peisajului de-a dreptul mioritic din Ţara Codrului, porţile maramureşene ce au sculptate pe ele chipul lui Iisus şi al Mamei Sale, Troiţa greco-catolică, salvată de distrugere în vremuri vitrege de către spinii din jurul ei, amintind de suferinţa Mântuitorului în pragul morţii. În localitatea Băseşti, care a fost ţinta principală a excursiei, au avut relevaţia unor locuri de importanţă istorică impresionantă, precum Casa Memorială a lui George Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania şi al unităţii naţionale, unde aveau loc întruniri ale personalităţilor vremii interesate de realizarea marii Uniri, printre care şi Nicolae Iorga, care a văzut în personalitatea marelui istoric o axă a educaţiei moral-patriotice a poporului român: „... A fost bătrânul naţiei...Icoană de trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului. Aşa a fost când l-au lăsat să trăiască duşmanii seminţiei sale. În castelul său care era o căsuţă, între ţăranii săi cari îi erau fraţi, bătrânul George Pop. Naţia i-a zis badea George.”
În curtea casei cu iz de vechime, amintirile sunt vii, ca şi castanii înfloriţi în plină toamnă şi copacii plantaţi de către revoluţionarii Ioan Raţiu, Vasile Goldiş, Dimitrie Comşa, Vasile Lucaciu, înainte de 1918. Şi cum Băseştiul a fost parcă menit să atragă momente istorice marcante, le-a oferit vizitatorilor şi alte monumente emoţionante, precum mormântul familiei lui George Pop de Băseşti unde au putut citi poezia dedicată revoluţionarului român la zece ani după moarte de către poetul Octavian Goga: „E un capitol de istorie naţională./În cripta de la Băseşti/Epigoni ai ţării mele/Veniţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!” Mergând pe Drumul Crucii, o alee betonată, ce are marcate cele 14 opriri simbolice ale urcării Golgotei, excursioniştii au ajuns la Mânăstirea greco-catolică construită pe locul unde a izbucnit Revoluţia bolşevică a lui Bela Kun şi de unde la 23 februarie 1918 s-a tras în cortegiul funerar al lui George Pop de Băseşti, fără a-l putea opri.
O adevărată bijuterie a naturii, teiul Unirii, sub care aveau loc discuţiile cu privire la realizarea unităţii naţionale, rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde şi puternic ca şi în anii tinereţii, hrănindu-şi coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat şi încă se mai adună sub ramurile lui.
Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestraţi cu har, care, în calitate de slujitori ai condeiului şi ai penelului, veniţi din diferite colţuri ale ţării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din Ulmeni pentru a face schimb de trăiri şi de idei, exprimate prin cuvânt sau prin culoare, cât şi prin intermediul peliculei fotografice.
Astfel Koncz Atilla, originar din Ulmeni, pasionat de arta fotografică, posesorul unei colecţii de aproximativ 1.800.000 de fotografii şi-a încântat vizitatorii cu o expoziţie de fotografii care au prezentat chipuri de copii, foarte multe flori, peisaje din Ulmeni şi, în mod deosebit, din Strâmtorile Ţicăului, de care îl leagă amintirile copilăriei, imagini din Suedia unde merge frecvent să îşi vadă fiica. Dorinţa lui Koncz Atilla este de a prezenta prin intermediul fotografiilor istoria localităţii Ulmeni din zece in zece ani.
Slujitorii penelului au fost reprezentaţi de elevii Grupului Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu,” autorii unei Expoziţii de icoane pe lemn şi de elevii Liceului „George Pop de Băseşti” din Ulmeni, care au realizat Expoziţia de icoane pe lemn, sticlă şi coji de ouă.
Tot cu această ocazie a fost realizat vernisajul Expoziţiei Taberei de Pictură „Ars Campus,” organizată timp de o săptămână la Ulmeni de către Asociaţia Creştin Umanitară „Ars Vivat”, sub egida preotului Radu Botiş şi a prof.ing.drd. Gina Călăuz. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparţinând Şcolii de la Iaşi, Şcolii de la Cluj şi Şcolii de la Baia Mare. Şcoala de la Iaşi a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău şi Radu Firicel, Şcoala de la Cluj, Secţia pictură de studentul Mircea But, Secţia de grafică, de studenţii Raul Filip, Filip Horbert şi de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secţia foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu şi Secţia de design total, de Ioana Stanciu, Şcoala de la Baia Mare de studenţii Călăuz Doris şi Călin Firizan. Scopul activităţilor a fost cunoaşterea împrejurimilor localităţii Ulmeni şi surprinderea prin compoziţie şi culoare a peisajului de-a lungul unei săptămâni.
Expoziţia a fost realizată pe două registre, unul ce a prezentat secvenţe sau ipostaze văzute în timpul lucrului, prin obiectivul aparatului de fotografiat al Violetei Radu, iar al doilea, ipostaze ale locului văzute prin ochii artiştilor prezenţi. O parte din artişti a realizat o intervenţie în peisaj, de tip leand art, cu elemente din natură în natură şi adusă prin intermediul imaginilor în expoziţie. Acţiunea a avut un demers secvenţial, practic, în fiecare zi artiştii oferind o altă faţă a peisajului.
Activitatea s-a dovedit interesantă atât pentru artişti, cât şi pentru edilii urbei şi utilă pentru şcolile şi grădiniţele din Ulmeni cărora li s-au oferit tablouri. Toţi artiştii participanţi la această tabără au primit Diplome de Onoare. În acelaşi timp, la Casa de Cultură din Ulmeni, într-o atmosferă de prietenie, distinsă şi emoţionantă a avut loc o amplă acţiune de lansări de carte, care, aşa cum era şi firesc, a început prin prezentarea „Monografiei localităţii Ulmeni” realizată de preotul stavrofor Radu Botiş şi profesorul de istorie Mircea Botiş.
Cartea scrisă din patriostim, pasiune pentru studiu şi cercetare, oferă o abordare complexă a localităţii, sincronică şi diacronică, bazată pe cercetarea documentelor, cât şi pe faptele de viaţă, analizate şi interpretate cu responsabilitate, acribie şi obiectivitate.
Pe lângă istoria localităţii, sunt prezentate date referitoare la originea numelui acesteia şi a locuitorilor ei, aşezare geografică, sol, climă, dinamica demografică, folclor, etnografie, ocupaţii, credinţe populare, dezvoltare economică şi culturală, viaţă religioasă, ceea ce face ca „Monografia localităţii Ulmeni” să fie utilă deopotrivă istoricilor, geografilor, lingviştilor, folcloriştilor, etnografilor. Au fost felicitaţi atât autorii cărţii, cât şi toţi cei care au susţinut intelectual şi financiar apariţia acesteia.
Profesor doctor Florian Copcea de la Universitatea Novi Sad din Serbia, în cuvinte pline de sensibilitate şi talent, a evidenţiat atât valoarea ştiinţifică a Monografiei fraţilor Radu şi Mircea Botiş, cât şi afecţiunea domniei sale faţă de spaţiul prezentat în carte: „o lucrare ştiinţifică autentică, ce trece în revistă locuri mirifice, încărcate de istorie din Maramureşul drag inimii mele. Cartea este o cronică a trecutului, prezentului şi viitorului unei comunităţi cu oameni foarte aproape de zei.”
Preotul Radu Botiş a mai lansat încă o carte specifică domeniului de activitate al domniei sale „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”, un mic tratat de religie, morală, pedagogie, ce are la bază ideea că mântuirea omului nu este posibilă fără cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului.
Cartea vine să umple un gol de cunoaştere religioasă, determinat de comunism, cât şi de ritmul alert şi trepidant, uneori abrutizant al societăţii contemporane supuse din ce în ce mai mult robotizării şi internetizării.
Fiind scrisă într-un stil concis, echilibrat, sincer şi raţional, lămuritor şi mângâietor, molcom precum munţii şi dealurile Maramureşului, lucrarea „Aspecte pedagogice şi catehetice” este accesibilă unui public larg, de vârste, religii şi profesii diferite.
Cum viaţa sufletească pământeană nu poate exista în afara celei fizice, doctor Ioana Murăşan Fărcaş născută la Baia Mare şi stabilită în Franţa, a prezentat cartea „Homo chimicus” despre alimentaţia sănătoasă, numită de preotul Ioan Mureşan, tatăl autoarei, „carte de folos pentru pâinea trupească şi pentru cea sufletească.”
Scriitorul Milian Oros a lansat cartea „Bodava”, o prelucrare a legendelor locului, considerată de mass-media „dragoste şi revoluţie pe plaiuri maramureşene”, cât şi romanul „În vremea schimbărilor” în centrul căruia se află evenimentele din decembrie 1989, împletite cu drumul în viaţă al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în Bucureşti, dornic să se întoarcă acasă.
După cum se arată în Prefaţa cărţii, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naţionale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viaţa în piept, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.”
Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă raţiunea sa fundamentală” lansează două cărţi, care îi întregesc profilul scriitoricesc, foarte bogat şi îi aduc elogiile celor prezenţi.
Volumul de poezii „Dumnezeu câte-un pic” este o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureş şi prefaţată de Ileana Roman care defineşte personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist şi vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care îşi răstigneşte viaţa şi moartea, iubindu-le în felul său, covârşitor fiind travaliul, drumul.”
Volumul în proză „Bufniţa roşie” cu o Prefaţă de Virginia Paraschiv este o culegere de articole publicate de autor în ziarele „Opinia” şi „Glasul Maramureşului” între anii 1997-2000. În aprecierile făcute la adresa cărţii Virginia Paraschiv o consideră „o provocare de toată frumuseţea, un bestiar al circului politic, cel de toate zilele la români,” ce are ca personaje favorite „Proştii, dar nu orice fel de proşti, proştii cu ştaif şi cu moţ.”
Bineînţeles că nu trebuie uitat umorul sănătos, neaoş şi inteligent al omului şi poetului Vasile Morar prezent atât în relaţiile lui de zi cu zi cu cei din jur, cât şi în scrierile sale.
Aprecierile la adresa lui Vasile Morar au fost exprimate nu numai în proză, ci şi în versuri.
A fost prezentată Antologia „Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii” a scriitorilor: Florica Bad, Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu, care şi-au luat seva artistică, profundă şi originală din pământul Maramureşului, pe care l-au răsplătit prin înscrierea de noi file în nemurire sau cum spunea Ion Vădan „Ulmeni, prin această antologie, poate fi numit fără putinţă de tăgadă un oraş al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală naţională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuţi, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârşiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potenţate de profunzimea ideilor ce la animă.”
Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetăţean de Onoare al oraşului Seini – Maramureş, membru la Uniunii Scriitorilor, laureată a Premiului „Henri Jaquier” pentru traducerea în limba română a romanului „Dansul interzis” de Rachel Hausfater, a lansat cu această ocazie volumul de poeme „Vitralii monocrome” despre care Ion Burnar nota „Spre deosebire de volumele anterioare ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potenţează stările sufleteşti ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca şi culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.”
Autoarea a prezentat şi traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toţii atât de mâhniţi” şi „Fiul războiului”, ambele aparţinând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război.
Pop Viorel şi-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei istorii a neamului românesc din Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ce-l are ca prototip pe tatăl autorului.
Viorel Mureşan a lansat o colecţie de eseuri şi cronici, cât şi volumul de poezii „Buchetul de platină” din care a citit autoportretul liric „Cenuşă din paradis.”
Au mai fost lansate volumul de „Maxime şi cugetări” al autorilor Ilie Bucur şi Olimpia Mureşan, Revista „Izvoare codrene”, an II, nr. 6, 2011, coordonator-şef Dan Marchiş, cartea profesorului Victor Becheanu „Obiceiuri ale vieţii de familie” dedicată obiceiurilor specifice marilor evenimente din viaţa omului din zona „Codrului, de la poalele Făgetului din ţinutul Maramureşului”, o zonă mai puţin studiată de folclorişti. Şi-au prezentat volumele de versuri şi poeţi din alte regiuni ale ţării. Astfel Puiu Răducan, un poet al iubirii, tristeţii, supărării, dar şi al nostalgiei după lumea copilăriei, al dorinţei de a evada dintr-un univers îngust, chiar şi prin moarte, a lansat volumele „Un Orpheus cu cartea-n mână” şi „De-ale lui Gheorghe”, iar poetul Eugen Dulbaba, „călătorul unei metafizici subtile a clipei, care exprimă holomeric Universul în nesfârşirea lui (Gh. Florescu), a prezentat volumele de poezii „Însingurări fertile” şi „Dimensiuni alungate” pentru care a primit Premiul Internaţional Mihai Eminescu conferit în cadrul Festivalului de Literatură „Mihai Eminescu”, ediţia a XX-a, 14 I 2011.
Au fost menţionate şi realizări din domeniul lingvisticii, precum Elena Trifan „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001” şi Maria Iliescu „Miscellanea romanica.”
Pentru încurajarea culturii din judeţul Maramureş, cât şi a relaţiilor interculturale dintre românii din Maramureş şi cei din afara graniţelor ţării, primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, i-au fost oferite o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei „Ars Vivat” Maramureş, preşedinte preot Radu Botiş şi Diploma pentru Promovarea Culturii din partea Asociaţiei „Mihai Eminescu”, din Turnu Severin, preşedinte prof.dr. Florian Copcea.
Pe scena în aer liber din faţa Primăriei s-a desfăşurat Concursul „Eu miss de pe Someş” la care au participat eleve de la Liceul „George Pop de Băseşti” şi de la Grupul Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu”, coordonate de profesor Sorina Mihaela Botiş.
Fetele participante au avut de trecut probe complexe, care le-au verificat nu numai frumuseţea fizică, ci şi cultura generală şi priceperea culinară, de viitoare gospodine. În calitate de purtătoare ale tradiţiilor locale au participat la parada costumelor populare, pe care le-au şi prezentat, urmată de proba de aşezare a merelor, de curăţat cartofi, întrebări de cultură generală şi recitarea unei poezii sau interpretarea unui cântec.
Prin intermediul lor spectatorii au avut ocazia să cunoască bogăţia, frumuseţea şi originalitatea costumelor populare nu numai din Ulmeni, ci de pe o arie mai întinsă, deoarece fetele au avut grijă să reprezinte localităţi şi zone diferite.
Covaciu Maria Mădălina a purtat costum din zona Clujului, alcătuit din: năframă cu ciucuri negri de mătase, ie brodată cu fir negru şi galben, laibăr vechi de peste 100 de ani, poale cu cipcă, cu broderie manuală, păsturi (şorţuri) negre, brodate cu fir negru de mătase şi ciucuri de mătase.
Anca Dobrican a îmbrăcat un costum specific localităţii Şişeşti, Maramureş, format din: năframă roşie, ie veche de peste 80 de ani, ţesută în război, colţunaşi din ciur, zadie ţesută în război, veche de peste 120 de ani, cu motive florale roşii şi negre, poale cu dantelă din ciur.
Buda Alexandra Mădălina a prezentat costum specific satului Mânău Maramureş, compus din: năframă neagră, spăcel (cămaşă) ornamentat cu flori, lucrat manual cu cipcă, laibăr cusut cu fire aurii, poale lucrate manual cu cipcă, zadie cusută cu fir auriu, brodată cu cipcă neagră, lucrată manual.
Zona Codru a fost reprezentată de Botiş Andreia cu un costum format din năframă neagră, spăcel de mireasă, vechi de peste 100 de ani, pintileu cu colţişori, moştenit de la străbunica, zadie (şorţ) prevăzută lateral cu cipcă lucrată cu mâna şi Chiş Alexandra care a îmbrăcat un costum vechi de peste 80 de ani, purtat de străbunica în ziua nunţii sale, alcătuit din năframă, spăcel şi guler din ciur, peste poale un şorţ negru de mătase.
Grec Silvia Aurelia a reprezentat zona Târgu Lăpuş, Maramureş, cu un costum alcătuit din năframă neagră, cu ornament floral, cămaşă cu ornament floral, poale cuflori în partea de jos, în faţă zadie albastră cu ciucuri şi ornament floral, în spate zadie albastră, în dungi colorate şi ornament floral şi ciucuri.
Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureşul istoric, format din năframă, cămaşă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roşii şi negre, brâu împletit, opinci.
Patrisia Moldovan şi Demian Andreia au îmbrăcat şi prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj.
Prezentarea costumelor specifice populaţiei româneşti din zonă a fost străpunsă de apariţia pitorească şi originală a Patrisiei Moldovan din Chelinţa, care îmbărcată în costum ţigănesc a dansat un graţios dans oriental.
Fetele au recitat şi interpretat poezii şi cântece consacrate, dar şi poezii şi cântece create de ele. Astfele Grec Silvia a recitat poezia „Multe stele sunt pe cer/Care toată ziua pier./Şi mai mari şi luminoase/Nu-s ca mândra de frumoase./Gândeşti că scrie pe jos/Cine-i mândra, cine-a fost.” Botiş Andreia a interpretat un fragment dintr-o doină proprie: „Supărare, supărare, grea eşti tare/Lăsate-oi de-amu în vale/Şi-oi pune-o piatră pe tine,/Să nu mai superi pe nime.” Anca Dobrican, după modelul cântecului „Puşca şi cureaua lată” a realizat o minicreaţie, în care a dat glas propriilor sentimente: „Am profitat că-s elev/Şi-am văzut că am talent./Eu m-am înscris la concurs/Şi mai am ceva de spus/Puşca şi cureaua lată/Mi-s mândră că-s someşeancă/Şi dac-oi câştiga,/Cât îţi vre eu voi cânta.”
Ultima parte a primei zile a fost dedicată, în special, tinerilor care au putut audia muzică interpretată de Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss şi s-a terminat cu o discotecă în aer liber.
Ziua de duminică a început cu participarea la slujba religioasă, oficiată în aer liber, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril” de preoţii: Radu Botiş, Giurgiu Dumitru, Mureşan Ion, Căiţa Teofil, Ion Bucur. Sufletele celor prezenţi la slujbă nu au fost mângâiate numai de vocile armonioase ale preoţilor, ci şi de glasul Corului Bisericii, alcătuit din 26 de membri, femei şi bărbaţi, reorganizat în 1996, când s-a pus piatra de temelie a Bisericii celei noi din Ulmeni. Corul are un repertoriu foarte bogat, alcătuit din cincizeci de colinde din zonă şi clasice, treizeci de cântece religioase pascale şi aproximativ două sute de pricesne (cântece religioase) specifice fiecărei Evanghelii, una din ele fiind dedicată Hramului Mânăstirii Putna. Femeile poartă trei feluri de costume populare, din zona Codru Someş: cu dantelă, cu ciur şi pentru corală (concert de pricesne). Primele două tipuri făcute de Anca Mureşan şi de Ana Velea sunt alcătuite din: năframă neagră, fustă cu două cătrinţe, spăcel, laibăr. Spăcelul este ornamentat cu fir de lamé şi pe margine are dantelă, iar laibărul şi cătrinţele sunt ornamentate cu dantelă lucrată manual sau cu ciur.
Cu o voce de-a dreptul celestă părintele Ion Bucur a interpretat o priceasnă, ce a emoţionat şi încântat sufletele tuturor celor prezenţi.
La sfârşitul slujbei preoţii au vorbit despre Modelul Suprem care este Iisus Hristos, despre relaţia dintre religie şi problemele vieţii mondiale, contemporane.
În mod simbolic pentru relaţiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureş, în faţa bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chişinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuţiunea „Un model de fiinţare în Istorie: Maramureşul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire şi gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile româneşti autentice: „Prea cucernici părinţi, iubiţi confraţi, români din Ulmenii Maramureşului, participăm cu bucurie şi înălţare sufletească la manifestările <Toamnei Someşene>. E toamnă frumoasă aci, cu oameni frumoşi, şi cu un soare blând şi generos, şi cu un aer care e chiar aerul Istoriei. <Niciodată toamna nu fu mai frumoasă>, sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi.
Preacucernicii părinţi vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aş adăuga şi Modelul de fiinţare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureşul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistenţă, de înţelepciune, de <dreaptă cumpănă românească>.
Marele Eminescu spunea că toţi românii au coborât din Maramureş. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoş coborât tot din părţile acestea. Am venit încoace la invitaţia colegilor de breaslă şi a prietenului Vasile Morar, pe care, auzindu-l cu vorba mucalită, cu un frumos accent maramureşean am crezut că este prozator.
Am aflat, însă, că este un poet care nu se joacă cu cuvintele, ci convorbeşte profund cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. Nu întâmplător cartea recent lansată la Ulmeni se intitulează „Dumnezeu câte un pic”, editare datorată scriitoarei din Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, venită încoace cu colegii Florian Copcea şi Gheorghe Puiu Răducan. Permiteţi-mi să vă recit o foarte frumoasă poezie din prezentul volum:
A doua zi a avut loc deschiderea Centrului de Permanenţă Ulmeni, ce are ca scop asigurarea continuităţii asistenţei medicale, primare pentru aproximativ cei 10.000 de locuitori ai oraşului Ulmeni şi împrejurimi.
Pentru o mai bună cunoaştere a împrejurimilor localităţii Ulmeni a fost organizată o excursie în Ţara Codrului unde vizitatorii călăuziţi de poetul Vasile Morar şi de primarul cu nume simbolic, Ioan Călăuz, au avut posibilitatea de a admira frumuseţile peisajului de-a dreptul mioritic din Ţara Codrului, porţile maramureşene ce au sculptate pe ele chipul lui Iisus şi al Mamei Sale, Troiţa greco-catolică, salvată de distrugere în vremuri vitrege de către spinii din jurul ei, amintind de suferinţa Mântuitorului în pragul morţii. În localitatea Băseşti, care a fost ţinta principală a excursiei, au avut relevaţia unor locuri de importanţă istorică impresionantă, precum Casa Memorială a lui George Pop de Băseşti, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania şi al unităţii naţionale, unde aveau loc întruniri ale personalităţilor vremii interesate de realizarea marii Uniri, printre care şi Nicolae Iorga, care a văzut în personalitatea marelui istoric o axă a educaţiei moral-patriotice a poporului român: „... A fost bătrânul naţiei...Icoană de trecut, garanţie morală pentru prezent, îndemn către tineretul viitorului. Aşa a fost când l-au lăsat să trăiască duşmanii seminţiei sale. În castelul său care era o căsuţă, între ţăranii săi cari îi erau fraţi, bătrânul George Pop. Naţia i-a zis badea George.”
În curtea casei cu iz de vechime, amintirile sunt vii, ca şi castanii înfloriţi în plină toamnă şi copacii plantaţi de către revoluţionarii Ioan Raţiu, Vasile Goldiş, Dimitrie Comşa, Vasile Lucaciu, înainte de 1918. Şi cum Băseştiul a fost parcă menit să atragă momente istorice marcante, le-a oferit vizitatorilor şi alte monumente emoţionante, precum mormântul familiei lui George Pop de Băseşti unde au putut citi poezia dedicată revoluţionarului român la zece ani după moarte de către poetul Octavian Goga: „E un capitol de istorie naţională./În cripta de la Băseşti/Epigoni ai ţării mele/Veniţi la ea să învăţaţi dragostea de neam!” Mergând pe Drumul Crucii, o alee betonată, ce are marcate cele 14 opriri simbolice ale urcării Golgotei, excursioniştii au ajuns la Mânăstirea greco-catolică construită pe locul unde a izbucnit Revoluţia bolşevică a lui Bela Kun şi de unde la 23 februarie 1918 s-a tras în cortegiul funerar al lui George Pop de Băseşti, fără a-l putea opri.
O adevărată bijuterie a naturii, teiul Unirii, sub care aveau loc discuţiile cu privire la realizarea unităţii naţionale, rămâne să înfrunte veacurile, la fel de verde şi puternic ca şi în anii tinereţii, hrănindu-şi coroana bogată, cu crengi până la pământ din tainele istoriei, din dragostea de neam a celor ce s-au adunat şi încă se mai adună sub ramurile lui.
Cea de-a doua parte a zilei de sâmbătă, a fost dedicată celor înzestraţi cu har, care, în calitate de slujitori ai condeiului şi ai penelului, veniţi din diferite colţuri ale ţării, s-au adunat în incinta Casei de Cultură din Ulmeni pentru a face schimb de trăiri şi de idei, exprimate prin cuvânt sau prin culoare, cât şi prin intermediul peliculei fotografice.
Astfel Koncz Atilla, originar din Ulmeni, pasionat de arta fotografică, posesorul unei colecţii de aproximativ 1.800.000 de fotografii şi-a încântat vizitatorii cu o expoziţie de fotografii care au prezentat chipuri de copii, foarte multe flori, peisaje din Ulmeni şi, în mod deosebit, din Strâmtorile Ţicăului, de care îl leagă amintirile copilăriei, imagini din Suedia unde merge frecvent să îşi vadă fiica. Dorinţa lui Koncz Atilla este de a prezenta prin intermediul fotografiilor istoria localităţii Ulmeni din zece in zece ani.
Slujitorii penelului au fost reprezentaţi de elevii Grupului Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu,” autorii unei Expoziţii de icoane pe lemn şi de elevii Liceului „George Pop de Băseşti” din Ulmeni, care au realizat Expoziţia de icoane pe lemn, sticlă şi coji de ouă.
Tot cu această ocazie a fost realizat vernisajul Expoziţiei Taberei de Pictură „Ars Campus,” organizată timp de o săptămână la Ulmeni de către Asociaţia Creştin Umanitară „Ars Vivat”, sub egida preotului Radu Botiş şi a prof.ing.drd. Gina Călăuz. La această activitate culturală, coordonată de profesor Marcel Stanciu, au participat zece pictori aparţinând Şcolii de la Iaşi, Şcolii de la Cluj şi Şcolii de la Baia Mare. Şcoala de la Iaşi a fost reprezentată de sculptorii Diana Firicel Rău şi Radu Firicel, Şcoala de la Cluj, Secţia pictură de studentul Mircea But, Secţia de grafică, de studenţii Raul Filip, Filip Horbert şi de un student de la Facultatea de Litere, Nicu Gogea, Secţia foto reprezentată de actualul artist consacrat Violeta Radu şi Secţia de design total, de Ioana Stanciu, Şcoala de la Baia Mare de studenţii Călăuz Doris şi Călin Firizan. Scopul activităţilor a fost cunoaşterea împrejurimilor localităţii Ulmeni şi surprinderea prin compoziţie şi culoare a peisajului de-a lungul unei săptămâni.
Expoziţia a fost realizată pe două registre, unul ce a prezentat secvenţe sau ipostaze văzute în timpul lucrului, prin obiectivul aparatului de fotografiat al Violetei Radu, iar al doilea, ipostaze ale locului văzute prin ochii artiştilor prezenţi. O parte din artişti a realizat o intervenţie în peisaj, de tip leand art, cu elemente din natură în natură şi adusă prin intermediul imaginilor în expoziţie. Acţiunea a avut un demers secvenţial, practic, în fiecare zi artiştii oferind o altă faţă a peisajului.
Activitatea s-a dovedit interesantă atât pentru artişti, cât şi pentru edilii urbei şi utilă pentru şcolile şi grădiniţele din Ulmeni cărora li s-au oferit tablouri. Toţi artiştii participanţi la această tabără au primit Diplome de Onoare. În acelaşi timp, la Casa de Cultură din Ulmeni, într-o atmosferă de prietenie, distinsă şi emoţionantă a avut loc o amplă acţiune de lansări de carte, care, aşa cum era şi firesc, a început prin prezentarea „Monografiei localităţii Ulmeni” realizată de preotul stavrofor Radu Botiş şi profesorul de istorie Mircea Botiş.
Cartea scrisă din patriostim, pasiune pentru studiu şi cercetare, oferă o abordare complexă a localităţii, sincronică şi diacronică, bazată pe cercetarea documentelor, cât şi pe faptele de viaţă, analizate şi interpretate cu responsabilitate, acribie şi obiectivitate.
Pe lângă istoria localităţii, sunt prezentate date referitoare la originea numelui acesteia şi a locuitorilor ei, aşezare geografică, sol, climă, dinamica demografică, folclor, etnografie, ocupaţii, credinţe populare, dezvoltare economică şi culturală, viaţă religioasă, ceea ce face ca „Monografia localităţii Ulmeni” să fie utilă deopotrivă istoricilor, geografilor, lingviştilor, folcloriştilor, etnografilor. Au fost felicitaţi atât autorii cărţii, cât şi toţi cei care au susţinut intelectual şi financiar apariţia acesteia.
Profesor doctor Florian Copcea de la Universitatea Novi Sad din Serbia, în cuvinte pline de sensibilitate şi talent, a evidenţiat atât valoarea ştiinţifică a Monografiei fraţilor Radu şi Mircea Botiş, cât şi afecţiunea domniei sale faţă de spaţiul prezentat în carte: „o lucrare ştiinţifică autentică, ce trece în revistă locuri mirifice, încărcate de istorie din Maramureşul drag inimii mele. Cartea este o cronică a trecutului, prezentului şi viitorului unei comunităţi cu oameni foarte aproape de zei.”
Preotul Radu Botiş a mai lansat încă o carte specifică domeniului de activitate al domniei sale „Aspecte pedagogice şi catehetice în lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos”, un mic tratat de religie, morală, pedagogie, ce are la bază ideea că mântuirea omului nu este posibilă fără cunoaşterea învăţăturii Mântuitorului.
Cartea vine să umple un gol de cunoaştere religioasă, determinat de comunism, cât şi de ritmul alert şi trepidant, uneori abrutizant al societăţii contemporane supuse din ce în ce mai mult robotizării şi internetizării.
Fiind scrisă într-un stil concis, echilibrat, sincer şi raţional, lămuritor şi mângâietor, molcom precum munţii şi dealurile Maramureşului, lucrarea „Aspecte pedagogice şi catehetice” este accesibilă unui public larg, de vârste, religii şi profesii diferite.
Cum viaţa sufletească pământeană nu poate exista în afara celei fizice, doctor Ioana Murăşan Fărcaş născută la Baia Mare şi stabilită în Franţa, a prezentat cartea „Homo chimicus” despre alimentaţia sănătoasă, numită de preotul Ioan Mureşan, tatăl autoarei, „carte de folos pentru pâinea trupească şi pentru cea sufletească.”
Scriitorul Milian Oros a lansat cartea „Bodava”, o prelucrare a legendelor locului, considerată de mass-media „dragoste şi revoluţie pe plaiuri maramureşene”, cât şi romanul „În vremea schimbărilor” în centrul căruia se află evenimentele din decembrie 1989, împletite cu drumul în viaţă al inginerului militar Mihai Rus originar din Baia Mare, plecat în Bucureşti, dornic să se întoarcă acasă.
După cum se arată în Prefaţa cărţii, autorul oferă o sinteză a sufletului omenesc, surpins într-unul din momentele reprezentative ale istoriei naţionale „melancolia, regretul, iubirea, trădarea, curajul de a lua viaţa în piept, cu toate suişurile şi coborâşurile ei, fără a pierde ceva din atributele sufletului omenesc.”
Poetul Vasile Morar, pentru care „scrisul reprezintă raţiunea sa fundamentală” lansează două cărţi, care îi întregesc profilul scriitoricesc, foarte bogat şi îi aduc elogiile celor prezenţi.
Volumul de poezii „Dumnezeu câte-un pic” este o antologie din propriile volume, publicată sub egida Asociaţiei Cultural Creştin Umanitare „Ars Vivat”, Ulmeni, Maramureş şi prefaţată de Ileana Roman care defineşte personalitatea poetului în termeni contradictorii, văzând în el un răstignit pentru realizarea actului creator: „un neoromantic de la nord, acul busolei însă mai oscilează, iar poetul e trist şi vesel în toate cele patru vânturi. Pare o cruce pe care îşi răstigneşte viaţa şi moartea, iubindu-le în felul său, covârşitor fiind travaliul, drumul.”
Volumul în proză „Bufniţa roşie” cu o Prefaţă de Virginia Paraschiv este o culegere de articole publicate de autor în ziarele „Opinia” şi „Glasul Maramureşului” între anii 1997-2000. În aprecierile făcute la adresa cărţii Virginia Paraschiv o consideră „o provocare de toată frumuseţea, un bestiar al circului politic, cel de toate zilele la români,” ce are ca personaje favorite „Proştii, dar nu orice fel de proşti, proştii cu ştaif şi cu moţ.”
Bineînţeles că nu trebuie uitat umorul sănătos, neaoş şi inteligent al omului şi poetului Vasile Morar prezent atât în relaţiile lui de zi cu zi cu cei din jur, cât şi în scrierile sale.
Aprecierile la adresa lui Vasile Morar au fost exprimate nu numai în proză, ci şi în versuri.
A fost prezentată Antologia „Ulmeni: cuvânt zidit în vitralii” a scriitorilor: Florica Bad, Petre Dulfu, Vasile Morar, Vianu Mureşan, Viorel Mureşan, Milian Oros, Radu Ulmeanu, care şi-au luat seva artistică, profundă şi originală din pământul Maramureşului, pe care l-au răsplătit prin înscrierea de noi file în nemurire sau cum spunea Ion Vădan „Ulmeni, prin această antologie, poate fi numit fără putinţă de tăgadă un oraş al literaturii române, un reper sigur într-o viitoare geografie culturală naţională. Mărturie stau biografiile exemplare ale celor născuţi, ori trăitori aici, preluând acea stare creatoare hărăzită să slujească limba română, prin opere validate odată cu trecerea timpului. Pecetea obârşiei unei stilistici, a peisajului încarcă scrisul acestor scriitori în trăiri profunde, potenţate de profunzimea ideilor ce la animă.”
Betty Kirchmajer Donca, personalitate complexă, profesor de limba franceză, poet, traducător, Cetăţean de Onoare al oraşului Seini – Maramureş, membru la Uniunii Scriitorilor, laureată a Premiului „Henri Jaquier” pentru traducerea în limba română a romanului „Dansul interzis” de Rachel Hausfater, a lansat cu această ocazie volumul de poeme „Vitralii monocrome” despre care Ion Burnar nota „Spre deosebire de volumele anterioare ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potenţează stările sufleteşti ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca şi culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile impresioniste.”
Autoarea a prezentat şi traducerea din limba franceză a romanelor: „Suntem cu toţii atât de mâhniţi” şi „Fiul războiului”, ambele aparţinând scriitorului francez Xavier-Laurent Petit, ale căror subiecte sunt plasate într-o realitate crudă, contemporană nouă, marcată de sărăcie sau de război.
Pop Viorel şi-a prezentat viitorul roman „Destinul unui om”, o frescă a zbuciumatei istorii a neamului românesc din Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ce-l are ca prototip pe tatăl autorului.
Viorel Mureşan a lansat o colecţie de eseuri şi cronici, cât şi volumul de poezii „Buchetul de platină” din care a citit autoportretul liric „Cenuşă din paradis.”
Au mai fost lansate volumul de „Maxime şi cugetări” al autorilor Ilie Bucur şi Olimpia Mureşan, Revista „Izvoare codrene”, an II, nr. 6, 2011, coordonator-şef Dan Marchiş, cartea profesorului Victor Becheanu „Obiceiuri ale vieţii de familie” dedicată obiceiurilor specifice marilor evenimente din viaţa omului din zona „Codrului, de la poalele Făgetului din ţinutul Maramureşului”, o zonă mai puţin studiată de folclorişti. Şi-au prezentat volumele de versuri şi poeţi din alte regiuni ale ţării. Astfel Puiu Răducan, un poet al iubirii, tristeţii, supărării, dar şi al nostalgiei după lumea copilăriei, al dorinţei de a evada dintr-un univers îngust, chiar şi prin moarte, a lansat volumele „Un Orpheus cu cartea-n mână” şi „De-ale lui Gheorghe”, iar poetul Eugen Dulbaba, „călătorul unei metafizici subtile a clipei, care exprimă holomeric Universul în nesfârşirea lui (Gh. Florescu), a prezentat volumele de poezii „Însingurări fertile” şi „Dimensiuni alungate” pentru care a primit Premiul Internaţional Mihai Eminescu conferit în cadrul Festivalului de Literatură „Mihai Eminescu”, ediţia a XX-a, 14 I 2011.
Au fost menţionate şi realizări din domeniul lingvisticii, precum Elena Trifan „Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001” şi Maria Iliescu „Miscellanea romanica.”
Pentru încurajarea culturii din judeţul Maramureş, cât şi a relaţiilor interculturale dintre românii din Maramureş şi cei din afara graniţelor ţării, primarului oraşului Ulmeni, Lucian Morar, i-au fost oferite o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei „Ars Vivat” Maramureş, preşedinte preot Radu Botiş şi Diploma pentru Promovarea Culturii din partea Asociaţiei „Mihai Eminescu”, din Turnu Severin, preşedinte prof.dr. Florian Copcea.
Pe scena în aer liber din faţa Primăriei s-a desfăşurat Concursul „Eu miss de pe Someş” la care au participat eleve de la Liceul „George Pop de Băseşti” şi de la Grupul Şcolar Industrial „Dr. Florian Ulmeanu”, coordonate de profesor Sorina Mihaela Botiş.
Fetele participante au avut de trecut probe complexe, care le-au verificat nu numai frumuseţea fizică, ci şi cultura generală şi priceperea culinară, de viitoare gospodine. În calitate de purtătoare ale tradiţiilor locale au participat la parada costumelor populare, pe care le-au şi prezentat, urmată de proba de aşezare a merelor, de curăţat cartofi, întrebări de cultură generală şi recitarea unei poezii sau interpretarea unui cântec.
Prin intermediul lor spectatorii au avut ocazia să cunoască bogăţia, frumuseţea şi originalitatea costumelor populare nu numai din Ulmeni, ci de pe o arie mai întinsă, deoarece fetele au avut grijă să reprezinte localităţi şi zone diferite.
Covaciu Maria Mădălina a purtat costum din zona Clujului, alcătuit din: năframă cu ciucuri negri de mătase, ie brodată cu fir negru şi galben, laibăr vechi de peste 100 de ani, poale cu cipcă, cu broderie manuală, păsturi (şorţuri) negre, brodate cu fir negru de mătase şi ciucuri de mătase.
Anca Dobrican a îmbrăcat un costum specific localităţii Şişeşti, Maramureş, format din: năframă roşie, ie veche de peste 80 de ani, ţesută în război, colţunaşi din ciur, zadie ţesută în război, veche de peste 120 de ani, cu motive florale roşii şi negre, poale cu dantelă din ciur.
Buda Alexandra Mădălina a prezentat costum specific satului Mânău Maramureş, compus din: năframă neagră, spăcel (cămaşă) ornamentat cu flori, lucrat manual cu cipcă, laibăr cusut cu fire aurii, poale lucrate manual cu cipcă, zadie cusută cu fir auriu, brodată cu cipcă neagră, lucrată manual.
Zona Codru a fost reprezentată de Botiş Andreia cu un costum format din năframă neagră, spăcel de mireasă, vechi de peste 100 de ani, pintileu cu colţişori, moştenit de la străbunica, zadie (şorţ) prevăzută lateral cu cipcă lucrată cu mâna şi Chiş Alexandra care a îmbrăcat un costum vechi de peste 80 de ani, purtat de străbunica în ziua nunţii sale, alcătuit din năframă, spăcel şi guler din ciur, peste poale un şorţ negru de mătase.
Grec Silvia Aurelia a reprezentat zona Târgu Lăpuş, Maramureş, cu un costum alcătuit din năframă neagră, cu ornament floral, cămaşă cu ornament floral, poale cuflori în partea de jos, în faţă zadie albastră cu ciucuri şi ornament floral, în spate zadie albastră, în dungi colorate şi ornament floral şi ciucuri.
Călăuz Camelia a purtat un costum din Maramureşul istoric, format din năframă, cămaşă de pânză brodată, poale de pânză brodată, zadie cu dungi roşii şi negre, brâu împletit, opinci.
Patrisia Moldovan şi Demian Andreia au îmbrăcat şi prezentat costume din localitatea Chioar, iar Balogh Luciana din Sălaj.
Prezentarea costumelor specifice populaţiei româneşti din zonă a fost străpunsă de apariţia pitorească şi originală a Patrisiei Moldovan din Chelinţa, care îmbărcată în costum ţigănesc a dansat un graţios dans oriental.
Fetele au recitat şi interpretat poezii şi cântece consacrate, dar şi poezii şi cântece create de ele. Astfele Grec Silvia a recitat poezia „Multe stele sunt pe cer/Care toată ziua pier./Şi mai mari şi luminoase/Nu-s ca mândra de frumoase./Gândeşti că scrie pe jos/Cine-i mândra, cine-a fost.” Botiş Andreia a interpretat un fragment dintr-o doină proprie: „Supărare, supărare, grea eşti tare/Lăsate-oi de-amu în vale/Şi-oi pune-o piatră pe tine,/Să nu mai superi pe nime.” Anca Dobrican, după modelul cântecului „Puşca şi cureaua lată” a realizat o minicreaţie, în care a dat glas propriilor sentimente: „Am profitat că-s elev/Şi-am văzut că am talent./Eu m-am înscris la concurs/Şi mai am ceva de spus/Puşca şi cureaua lată/Mi-s mândră că-s someşeancă/Şi dac-oi câştiga,/Cât îţi vre eu voi cânta.”
Ultima parte a primei zile a fost dedicată, în special, tinerilor care au putut audia muzică interpretată de Tudor Elvis, Road Players Band, Lally, Sweet Kiss şi s-a terminat cu o discotecă în aer liber.
Ziua de duminică a început cu participarea la slujba religioasă, oficiată în aer liber, la Biserica Sfinţii Arhangheli „Mihail şi Gavril” de preoţii: Radu Botiş, Giurgiu Dumitru, Mureşan Ion, Căiţa Teofil, Ion Bucur. Sufletele celor prezenţi la slujbă nu au fost mângâiate numai de vocile armonioase ale preoţilor, ci şi de glasul Corului Bisericii, alcătuit din 26 de membri, femei şi bărbaţi, reorganizat în 1996, când s-a pus piatra de temelie a Bisericii celei noi din Ulmeni. Corul are un repertoriu foarte bogat, alcătuit din cincizeci de colinde din zonă şi clasice, treizeci de cântece religioase pascale şi aproximativ două sute de pricesne (cântece religioase) specifice fiecărei Evanghelii, una din ele fiind dedicată Hramului Mânăstirii Putna. Femeile poartă trei feluri de costume populare, din zona Codru Someş: cu dantelă, cu ciur şi pentru corală (concert de pricesne). Primele două tipuri făcute de Anca Mureşan şi de Ana Velea sunt alcătuite din: năframă neagră, fustă cu două cătrinţe, spăcel, laibăr. Spăcelul este ornamentat cu fir de lamé şi pe margine are dantelă, iar laibărul şi cătrinţele sunt ornamentate cu dantelă lucrată manual sau cu ciur.
Cu o voce de-a dreptul celestă părintele Ion Bucur a interpretat o priceasnă, ce a emoţionat şi încântat sufletele tuturor celor prezenţi.
La sfârşitul slujbei preoţii au vorbit despre Modelul Suprem care este Iisus Hristos, despre relaţia dintre religie şi problemele vieţii mondiale, contemporane.
În mod simbolic pentru relaţiile dintre românii de pretutindeni, al prieteniei care îl leagă de Maramureş, în faţa bisericii academicianul Mihai Cimpoi, venit de la Chişinău pentru a participa la această sărbătoare, a rostit alocuţiunea „Un model de fiinţare în Istorie: Maramureşul” pe care o vom reproduce în întregime pentru exemplul de trăire şi gândire românească pe care îl reprezintă, de apreciere pentru valorile româneşti autentice: „Prea cucernici părinţi, iubiţi confraţi, români din Ulmenii Maramureşului, participăm cu bucurie şi înălţare sufletească la manifestările <Toamnei Someşene>. E toamnă frumoasă aci, cu oameni frumoşi, şi cu un soare blând şi generos, şi cu un aer care e chiar aerul Istoriei. <Niciodată toamna nu fu mai frumoasă>, sună un celebru vers al poetului Tudor Arghezi.
Preacucernicii părinţi vorbeau de Modelul Hristos pe care trebuie să-l urmăm, la care aş adăuga şi Modelul de fiinţare în Istorie, pe care ni-l oferă Maramureşul. Model de răbdare, care e cuvânt dacic, de rezistenţă, de înţelepciune, de <dreaptă cumpănă românească>.
Marele Eminescu spunea că toţi românii au coborât din Maramureş. Iată că suntem aci chiar pe urmele descălecătorului Dragoş coborât tot din părţile acestea. Am venit încoace la invitaţia colegilor de breaslă şi a prietenului Vasile Morar, pe care, auzindu-l cu vorba mucalită, cu un frumos accent maramureşean am crezut că este prozator.
Am aflat, însă, că este un poet care nu se joacă cu cuvintele, ci convorbeşte profund cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu. Nu întâmplător cartea recent lansată la Ulmeni se intitulează „Dumnezeu câte un pic”, editare datorată scriitoarei din Drobeta Turnu Severin, Ileana Roman, venită încoace cu colegii Florian Copcea şi Gheorghe Puiu Răducan. Permiteţi-mi să vă recit o foarte frumoasă poezie din prezentul volum:
„Dumnezeu stă pe tron şi trage ceasuri.
De toate felurile, altele mari, altele mici,
Sunt şi pendule imense cu limbile late
În care cântă de înnebuneşti pitulici.
...........................................................
Va urma!
Satisfactie
Aproape totul se consumă
Grija devine tot mai mare
Dorintele sunt încă odată
Liant pentru puterile rămase
Jurnal de lectura - Victor Rusu
Nori in soare
de Elena Trifan
Elena Trifan, autoarea vlumului de versuri Nori in soare, recent aparut la editura "Singur" din Targoviste, este o eminenta profesoara de limba si literatura romana cu doctorat in filosofie, care si-a pus deja in valoare, cu stralucire, castigurile de cunoastere si intelegere ale atator ani de studii aprofundate in domeniu de-a lungul bogatei, prodigioasei sale cariere didactice in invatamantul preuniversitar, Nimic mai firesc, deci, ca un mare pasionat, iubitor si avizat cunoscator de literatura sa se lase sedus, de tainicul, fascinantul ritual al creatiei lirice.Substantiala selectie din poeziile sale, ce se constituie in sumarul volumului "Nori in soare", poate fi citita ca o scuccesiune de secvente semnificative si reprezentative ale unui jurnal liric, scris in ritm sustinut, poate cotidian, de autoarea lui.
Cu o asemenea miza de intima rezonanta nu ambitioneaza la o pregnanta originalitate in planul mijloacelor de expresie, imagistic, ci vizeaza "o defulare, un mod de maifestare a unor sentimente interioare" (prof dr. Aldo Cuneo, universitatea din Pisa) a "multitudinii de emotii care o coplesec" dupa observatia partenerului din succinta prefata a volumului, semnata de doamna Livia Ciuperca. Apeland la un imaginar lispit de o forta de sugestie si revelatoare aparte si cu un limbaj poetic destul de comun, Elena Trifan, spirit cultivat si sensibil, izbuteste totusi sa scrie "in dulce stil clasic" poezii notabile, la un nivel estetic cel putin onorabil, care sunt salvate in cele mai multe cazuri, de la plastitudine si prozaism de sinceritatea si intensitatea de autenticitatea si generozitatea unor trairi, gesturi si atitudini lirice de o reala elevatie.
Poeziile de inspiratie religioasa, biblica, reunite in primul cilclu al volumului "Infinitu iubirii" are intr-adevar, nu de putine ori "profunzimea unei rugaciuni"(Aldo Cuneo), sunt "adevarate flori duhovnicesti, care preaslavesc jertfa mantuitorului nostru Iisus Hristos"(Livia Ciuperca) si infinita lui iubire de oameni. Cu valoare de psalmi si "imne" de slava pentru jertfa Mantuitorului, "infinita iubire" si Sfanta Sa lucrare duhovniceasca, poeziile din acest ciclu u un timbru solemn, ritualic si un limbaj intens substantial, sacralizat, ce se muleaza armonios in matricea stilistica a unei prozodii ingrijite atent , cu stiinta si arta a cuvantului potrivit ce prezideaza/ guverneaza o rostire poetica de o finete si puritte melodica, liturgica, investita su sensibile sugestii de ordinl trairilor si fiorilor de factura metafizica:"In seva florilor e sange/ Si-n lemnul Crucii e pamant. In sufletul Maicutii - lacrimi/ Si-n miezul painii e trup sfant"("Iubire insangerata" p 11), sau :" Din flori de grau si-n flori de crin/ Se-nalta chipul Lui cel Sfant, /Izvorat din matca Lumii/ Si din taina-ntelepciunii..." ("Chipul Sfant" p. 10). Si in sfarsit: "S-a nascut in vis de dor si in taina calatoare/ el , in lume asteptat ca o mare sarbatoare/ Este viu si e-ntrupat din iubire si iertare/ Este-al lumii Imparat rasarit in loc de soare... / Este viata fara moarte este glas de-ntelepciune,/ Este alfa si omega a ce-a fost si o sa vina/ Este visul omenirii de iubire si lumina" ("Intruparea iubirii" p.10)
In ciclurile "Natura, farmec si suferinta" si "Fascinatia tarmurilor", de la Marea Neagra la Marea Adriatica" autoarea practica o poezie peisagistica de o anume expresivitate, o buna parte din poemele de aceasta factura relevand convingator virtutile plasticizante ale unui discurs liric ce se finalizeaza in stampe naturiste ce se retin gratie "desenului" si criticii lor sugestive si mai ales datorita simplitatii firescului si sensibilitatii cu care sunt incorporate in tusele descriptive cu relief expresiv-pregnant trairile si starile de spirit definitorii; dominante ale eului/eroului liric:"Nessebar, un cuib de piatra/ Si un gand de pescarusi,/ Esti lumina dintre ape/ Si izvorul de virtuti... Te-ai nascut zambind pe ape/ Ai pus piatra peste piatra/ Si-ai cladit altarul sfant"(Nessebar p.55) sau aceasta delicata genuina " Invocatie" ce se inalta la puritatea primara si vraja incantatorie a folclorului pentru copii sau a unui seducator fascinant descantec " Soare, soare, sfinte soare/ Fii iar aur pe razoare!/ Da-ne raze aurii/ Pavaza pentru copii/ Da-ne holde pe ogor/ Da-ne paine in cuptor/ Mangaiere pentru flori/ Apa rece in izvor... ("Invocatie"p.33)Mai declarative, mai prozaice, mai reanimate subtextual de undele unui autentic lirism mi se par unele poeme din ciclurile "Pamantul vesniciei' si "Dedicatii".
Tiparind volumul de versuri "Nori in soare" distinsa profesoara Elena Trifan ne-a deschis larg cu emotie si bucurie, o fereastra luminoasa catre labirintul afectiv al unui suflet frumos si curat
Victor Rusu
Sunt membru plin al U.S.R., domiciliat in Drobeta Turnu Severin str. Traian nr. 136, Mehedinti
Puteti trimite, tipari si folosi textul dupa dorinta
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)