Maretia celui de-al doilea val

           Pe domnul Eugen Dulbaba, nu-mi amintesc sa fi avut prilejul, nici onoarea sa-l cunosc personal. Daca totusi lucrul acesta s-a intamplat, iar memoria imi joaca o impardonabila festa, regretul si scuzele mele nu vor fi niciodata indeajuns. Cele trei carti de versuri ce mi-au parvenit dinspre domnia sa prin bunavointa directorului saptamanalului "ProEuropa" domnul Irinel Marinescu, au insa privilegiul de a se constitui in tot atatea certificate de calitate si valoare, desemnandu-l fara ezitare pe Poet si facand astfel aproape inexistenta distanta dintre noi. "Maretia celui de-al doilea val" defineste prin urmare seria poetilor despre ale caror productii am scris, (m-am exprimat) fara a-i fi cunoscut personal pe autori.
           Primul volum de versuri al domnului Eugen Dulbaba "Avioane de hartie" se constituie intr-un bine inchegat sentment de contemplatie-meditatie, cu introspectii in sinele martor la evenimente si stari contradictorii, pastrandu-si in permanenta atasamentul fata de valori si estetic, dublat de un fin si nedisimulat simt al patrimoniului.: "Ratacita departarea isi cere spatiul/ impuns cu presupuse idei. Cine ar putea/ trezi nostalgia gradinii izgonite? / Tipatul fructelor necoapte scutura/ manifeste spontane impotriva apropierii (Distante). Adept al definitei si al subtilelor concluzii, poetul sta la rascrucea atator contradictii si disperari, cautand un reazem si un sens: "Poezia e o aripa o stare de/ revolta impotriva realitatii/ In spatele ei sta Dumnezeu/ pandind pe cel ce se salveaza in ea/ Degeaba o arunci, cuvantul ei/ pluteste, la fel si tu cand/ o vei pipai/ Luceafar si cometa in acelasi/ timp stau si se zbat cand/ o vei pipai/ Luceafar si cometa in acelas/ timp stau si se zbat in noi/ pana vom intelege si-o vom/ spune" (Poezia). Am ramas placut surprins de frumusetea versurilor stranse in acest volum, si de cele noua excelente desene ale vechiului si bunului meu prieten Emilian Iachimovski. Cel de-al doilea volum, "Operatii inestetice" aparaut ca si primul tot la editura Prier a binecunoscutei poete Ileana Roman, se vrea o radiografie a sinelui ancorat pe scena stramta a unei lumi in vesnica mutatie spre altceva, de regula spre inconsistent si derizoriu. Lipsa de corespondenta si aderent la spatiul imediat inconjurator, naste - poate tocmai de aceea - versuri de-a dreptul extraordinare: "Indiferent ce ar fi facut era firesc/ Indiferent cum ar fi plans era firesc/ Indiferent urca si cobora, plin/ de un farmec ce era firesc/ Inchis inte indiferenti si/ luminati era firesc/ Avea in el sfintenia preafireasca/ Tinea in el dispretul pentru tot/ ce e firesc si libertatea de-a fi/ insasi nefirescul" (Sacrificiu). Orgolios in singuratatea-i plina de indoieli dar si de adevaruri numai lui revelate, poetul conchide: "Acesta este groparul, rege/ al sufletelor moarte ce/ intra in viata noastra/ fara viza/ Si apoi/ Ne marturiseste inchizandu-se/ la sanii descarnati, intai la sfarcuri/ Si apoi pe buze/ Extaz, obscenitate/ Groparul ingropat ofera/ orgasmul nemuririi/ Si-apoi pamantul rupt din/ cimitir se arunca patimas/ in drumul sau spre trup"(Solutie-LSD). Excelenta legitimatie de trecere a "Balerinului abisal" care, cu certitudine are destule de spus in acest volum.
           Cea de-a treia carte "Doar tacerea" aparuta la Editura Tipo Radical in anul 2004 sta sub semnul unui citat din Lucian Blaga, pe care domnul Eugen Dulbaba il aseaza drept moto lucrarii sale, desconspirant astfel coloana, firul rosu ce strabate paginile in discutie. Nu stiu in ce masura intoarcerea la versul clasic, la rima si ritmul spunerii intr-un arhicunoscut noua tuturor registru, face aici vreun serviciu poetului. Oricum, ele, versurile, sunt un bun pretext pentru cugetarile ce le insotesc permanent, cu dorinta vadita si de cele mai multe ori inchegata, de a cobori cat mai adanc pe scara filozofiei abisale... "Echimozele" din finalul cartii sunt si ele convingatoare, cu unele exceptii, dar care nu stirbesc prea mult din intentia reusita a intregului.
          Multumit foarte si placut impresionat de maretia darului ce-mi facu distinsul domn Irinel Marinesc, ma grabesc sa-l trec pe poetul Eugen Dulbaba printre clipele cele mai luminoase si dragi sufletului meu, si sa inchei  tot printr-un vers de marele Blaga: "Pandeste acum de unde va declinul si aminul/ Primejdii fulgera din Nord, nechez s-aude/ de-apoi caliptici cai prin nouri sus./ In urma e tot visul, in fata doar destinul"

Mihai Antonescu



Eugen Dulbaba premiat pentru "Avioane de hartie"

Membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni, a ajuns la cel de-al optulea volum din carieră. Pasiunea pentru poezie îl îndeamnă să pună pe hârtie ceea ce simte. 
Eugen Dulbaba e un om îndrăgostit de poezie încă de pe băncile şcolii. „Poezia a fost o dragoste mai veche a mea. Ca orice copil, am început să scriu versuri încă din clasele primare. În vremea aceea au fost primele mele încercări poetice, pe care evident că nu le-am publicat, dar m-au ajutat să exersez, să avansez şi să iubesc poezia. Bineînţeles, prima mea dragoste legată de poezie a fost Mihai Eminescu, o admiraţie care se menţine şi azi“, ne spune poetul. În prezent, este membru în Societatea Scriitorilor Danubieni şi figurează în Dicţionarul scriitorilor mehedinţeni şi în cel al personalităţilor mehedinţene. A ajuns la opt volume publicate, însă dorinţa de autoperfecţionare şi pasiunea pentru poezie îl determină să nu se oprească aici. „Poezia este o stare de spirit, un fel de a fi. O simţi şi o ai în sânge. Timpul te învaţă să simţi poezia, iar dorinţa de a pune pe hârtie ceea ce simţi te face poet“, mărturiseşte Dulbaba. Poetul severinean a debutat în anul 1988, în ziarul „Viitorul“, într-un interviu pe tema „Despre Eminescu“. Când vine vorba de amintiri, Eugen Dulbaba nu îşi uită mentorul şi nici persoanele care l-au ajutat pe parcursul carierei de până acum.

 A scos prima carte la 16 ani

 „În liceu, mergeam la cel care a fost mentorul meu, profesorul Dan Buciumeanu. Lui îi înmânam poeziile mele, iar dânsul m-a îndrumat şi susţinut întotdeauna. Din păcate, în vremea aceea se publica o carte foarte greu, aşa că profesorul ridica neputincios din umeri, deşi îmi aprecia lucrările. Să apari cu o carte publicată, la vârsta de 16 ani, era pe atunci aproape imposibil. Dan Buciumeanu este omul care m-a învăţat, în primul rând, să simt poezia. Mai târziu, mi-a întins o mână distinsa doamnă a poeziei mehedinţene, Ileana Roman. Prima carte publicată de poet a fost „Fără titlu“, apărută în anul 2001. Au urmat alte opt volume. „Avioane de hârtie“ a fost premiat la un concurs de poezie, la Constanţa, în timp ce „Înfrângeri ascunse“ a primit un premiu la „Târgul Naţional de Carte“, desfăşurat în Severin, în anul 2007. Eugen Dulbaba se declară un admirator al literaturii române, dar şi al scriitorilor mehedinţeni, atât cei consacraţi, cât şi cei tineri, care vin din urmă. 

Crede că poezia mehedinţeană are viitor

 „Sunt un mare admirator al literaturii române. Există câţiva scriitori români contemporani, de excepţie, precum Ştefan Augustin Doinaş, Geo Bogza sau Nicolae Breban. Din păcate, literatura română nu prea este mediatizată şi e puţin băgată în seamă, deşi ar merita mult mai mult. Zona Mehedinţiului are valori care vin din urmă. Sunt foarte mulţi tineri care dovedesc faptul că literatura şi poezia mehedinţeană au un viitor“, încheie poetul, care a scris deja jumătate din următorul volum, pregătit pentru anul 2010. întrebări şi răspunsuri Aveţi un poet preferat? E.D.: Eminescu, Gellu Naum, Simona Popescu, Ana Blandiana. Internaţionali, îmi plac Puşkin, Lermontov, Valery, Dante, Petrarca, Baudelaire. Sunt doar câţiva dintre preferaţii mei. Dintre toate volumele dumneavoastră, pe care îl socotiţi cel mai reuşit? E.D.: Ca orice autor, consider cea mai nouă apariţie, drept ceam mai reuşită. Consider că volumul „Dimensiuni alungate“ este cel mai matur şi mai bine închegat dintre volumele mele. 

ce-i place „Îmi place literatura, în special rusă, română, sud-americană şi franceză. Iubesc marea şi femeile. Îmi place foarte mult cafeaua.“ 

ce nu-i place „Nu-mi plac demagogii şi parveniţii. În general, nu pot să suport omul fals. Nu-mi place societatea în care trăiesc.“

(Articol publicat in Adevarul)

Piruete in labirint

Volumul de versuri "Piruete in labirint", al poetului severinean Eugen Dulbaba, care a aparut nu demult, in conditii grafice ireprosabile, are darul de a consacra deplin un nou scriitor de real talent, in spatiul 

cultural-artistic al judetului Mehedinti si al literaturii noastre contemporane

Dupa mai multe volume de poezii, care ne-au oferit partiale satisfactii estetice, dar care ne si obligau sa fim retinuti in consideratii critice formulate, datorita, in principal, notei pronuntat abstracte a discursului sau liric, Eugen Dulbaba (re)descopera, in sfarsit, adevarul elementar, vechi de cand poezia, conform caruia limbajul poetic incorporeaza imagini artistice, concret-senzoriale, nu notiuni,concepte, rationamente, adica abstractiuni. Asa se face ca, in volumul "Piruete in labirint", imaginarul liric se imbogateste cosiderabil

si semnificativ, cu metafore, comparatii si simboluri de o exultanta concretete si de o remarcabila forta de sugestie, intregul discurs poetic fiind, de data aceasta, puternic, sustinut si intens irigat de undele unui autentic, fulgurant lirism, care isi are nucleele de persuasiva, profunda iradiere emotionala, tocmai in acesti tropi inspirati, in numeroase "ziceri" / formulari artistice memorabile, de tinuta elevata a celor pe care le vom cita in continuare:

"Nimicul frunzelor e calarit/ de raza uitata printre crengi","O verde injunghiere se amana/ Gandul departe ramane rasfirat printre coline,/Apropierea stinge candele uitate langa/icoanele incremenite", "Aproape toate literele sunt/adunate in candela aprinsa/ langa sfinti", "Timpul este obosit/ O sfoara intinsa/ Isi arata silueta/ Printre povesti/ nespuse inca", "Un templu vertical erupe.../ Semn al binecuvantarii este privirea/ lunii in noapte", "Demonii se lasa mangaiati/ Aproape de hotarele invierii" sau "Un labirint e drumul

catre piramida/ Ce mantuieste sufletele pierdute/ Aproape totul este rugaciune/ O rastignire, totul este rastignire"

Credem cu toata convingerea ca asemenea versuri nu pot fi scrise decat de un poet autentic, de reala vocatie si, din aceasta stenica, luminoasa perspectiva, conferim volumului recenzat valoarea de sui-generis CERTIFICAT DE NASTERE al unui nou poet, in toata puterea cuvantului.

Fara Titlu

-Eugen Dulbaba-

Capriciile lui Eugen Dulbaba amintind nu intamplator de modelul lor goyesc, aceste fragmente de insomine a verbului, interpretare de sfarsit de mileniu a bacovianismului altoitt pe trunchiul suavelor orori ale intunecatelor frumuseti trakliene ne dezvaluie un nou poet. O flacara a lumanarii unei constiinte responsabile de marasmele timpului sau, gata mereu sa se stinga sub crivatul unui rau imens dar regenerandu-se mereu ca un marunt si tenace eroism cotidian disimulat sub granita adolescentina a surasului sfios al ochilor sai verzi inca increzatori in ultima ratio: mantuirea prin Carte si Literatura. Ca o grimasa a disperarii, ariculare imposibila a unei armonii pierdute, a unei rostiri semnificative, privirile versurilor lui Eugen Dulbaba sunt insa priviri "care se sparg", lacul sau plin de nuferi-clopotul, icoanele, ingerii sai copilarosi se straduiesc in zadar sa-si afirme poeticitatea pierduta. Toposurile exprsioniste intre care promiscuitatea urbana, delirul cotidian al existentei in bolgia cartierului de blocuri sunt dezorientate, adevarul cu majuscula, valorile, legea, intelegerea, traiectoriile libertatii sunt puse sub semnul unor interogatii fara sperante si paradoxal multe. Mesaje inutile, false, oracole:"O maladie ne-a cuprins pe toti poate/ ca pekinezul intelege si predica pe liba lui" razbat din timp in timp aceasta lume de-structuralizta, de-sentimentizata. " Doar o placere cladita din frunze" mai poate da seama de starea de fapt a lucrurilor si poeziei:"un vag imens in deplasare" de happeninguri gestuale din care cel mai semnificativ ne apare postura poetului sugrumat precum Saturn de propriul sau inel in timp ce in 
juru-i" se ineaca in sensuri idei fara sens". In acest imaginar de "stele ingenuncheate", de "lumini ofilite" de "lacrimi-poezii sarate" poetul ne invita sa-l uitam intr-un prea frumos vers: "Gandeste-te  la mine ca la o poveste". Nu-l ascultam. Si ne gandim la el ca la un print Miskin al cuvintelor tribului dand fiecaruia aceeasi sansa a unei tainice frumuseti care va schimba lumea.
Prof. Dr. Dan Buciumeanu

Eugen Dulbaba, un poet talentat

Eugen Dulbaba este un nume deja cunoscut in lirica severineana. Ajuns la cea de-a treia carte, sugestiv intitulata "Doar tacerea", poetul Eugen Dulbaba demonstreaza un discurs poetic real, temeinic elaborat, unde metafora completeaza perfect ideea exprimata. De altfel, un aspect inedit il constituie faptul ca fiecare poezie cuprinsa in volum este urmata si de o explicatie, un fel de morala. Din poezii se degaja un puternic aer de revolta, o revolta interioara pe care poetul o intrezareste in lucruri minore si in egoisme meschine. Insa, de fiecare data raspunsul e o fina ironie, prin care Eugen Dulbaba nu face altceva decat sa ia in deradere interesele marunte, care ne impovareaza existenta: "Unde-i plecata neuitarea/ Astazi cand toti suntem amnezici/ Probabil a schimbat cararea/ Isi cauta stalpi mai puternici // Degeaba incercati di rasputeri/ Cu siguranta se vor prabusi/ Secole pline de dureri/ Ce vin spre a ne aminti. // Cum au murit cei de pe-atunci/ Pentru un tel azi neinteles/ Fiindca asa vrea domnul interes/ Sa rumege numai bomboane dulci".

Nu lipsit de importanta este si faptul ca banalul reprezinta pentru poet o sursa de inspiratie, un imens rezervor in care el gaseste mesaje poetice, imbracate intr-o mantie lirica. in alte poezii, poetul nu ezita sa dea adevarate sfaturi, fara nici un fel de opreliste, stiind ca indemnurile sale contribuie la corectarea realitatii, insa in alte cazuri este convins deplin de inutilitatea gestului sau. Peste toate insa, ramane o lume a sperantei, a triumfului adevarului si a increderii in fortele noastre launtrice, deoarece " In nepasare ne-am unit cu totii acum/ Pentru indeplinirea telurilor prea desarte/ Nu vrem ca-n urma sa lasam doar fum/ Speram ca adevarul nu este departe". Volumul mai contine o sectiune intitulata "echimoze", un fel de aforisme prin care poetul isi comunica concluziile existentiale.

Intr-un cuvant, o placheta reusita, care ne dezvaluie un poet talentat al carui lait motiv este "Doar tacerea" si prin care el se identifica si ne comunica, deoarece, asa cum spunea Lucian Blaga, "tacerea trebuie sa fie pretutindeni prezenta in poezie". Iar Eugen Dulbaba respecta aceasta cerinta.

Mircea Popescu

(Publicat in "Obiectiv mehedintean")

Silabe irosite

Pe coperta unei carti de poezii semnata, cu cativa ani in urma, de Eugen Dulbaba, am citit urmatorul text, ce apartine lui Dan Buciumeanu: "In acest imaginar de "stele ingenuncheate", de "lumini ofilite", de "lacrimi - poezii sarate" poetul ne invita sa-l uitam intr-un prea frumos vers: "Gandeste-te la mine ca la o poveste". Nu-l ascultam. Si ne gandim la el ca la un print Miskin al cuvintelor tribului dand fiecaruia aceeasi sansa a unei tainice frumuseti care va schimba lumea". Citind recenta carte de poeme "Silabe irosite", a lui Eugen Dulbaba, aparuta la Editura Cargo, mi-am dat seama cat de multa dreptate are Dan Buciumeanu. Adica acest poet trebuie luat in seama in modul cel mai serios, uitarea fiind exclusa cu desavarsire. Poemele din "Silabe irosite" sunt un cumul de reverberatii existentiale cu inalte trairi umane. Faptele cotidiene, intamplarile din copilarie si de la varsta maturitatii, idealurile sunt percepute ca o magma incandescenjta de viata. Cu talent si forta de interpretare, cu luciditatea vizionarului, toate acestea se topesc in rostiri poetice marcate cu fluxul unei sensibilitati aparte. Aici am putea cita mai ales poemele din serialele "Fulger" si "tunet" notate separat de la 1 la 4.

Citam din "Tunet V":" Mirarea este locul din care/ s-au pus in miscare/ puteri ce inlantuie/ pana acum/ ne spun in soapta/ vorbe ce au fost odata/ cugetari apoi lozinci".

De remarcat sunt si textele care depasesc regula versului cu o anumita ritmicitate interioara, poetul lasand slobode cuvintele pentru a se intruchipa in autentice reflectii sub forma poemelor in proza. In acest sens citam titlurile: "haos", "cantec de lebada", "Omul puternic", "Ikebana", Gandire bolnava". Iata ce intalnim in "Omul puternic": "In orice nimic exista un dedesupt de care/ majoritatea ne dam seama prea tarziu pentru/ a mai putea profita de pe urma lui".

In a doua parte a cartii intalnim un generic "Zig-Zag", cu pecificarea "poeme puerile". Aici, in 15 poezii este disecata viata umana avandu-l ca motiv pe frizer, aceasta fiind vazuta de el dupa moarte. Interesanta ideea, mai ales ca poetul reuseste sa contureze efemeritatea vietii in infinitatea pamanteana si cosmica: "Doua foarfece si un piepten/ Atat a mai ramas acum/ Cand fara vina in viata/ El care nu stia ce este ura/ A spus adio celor care il iubeau" ("Frizerul I")

Dincolo de pesimismul lui Eugen Dulbaba uneori chiar bacovian, totusi la el "Lipite de creier ideile au aripi", impulsionandu-i demersurile lirice in zona benefica a umanitatii.

I. Serban

Sa fie pedepsiti

Mormantul sfantului e profanat

Sa fie pedepsiti cei care au indraznit

Sa sfarme locul unde s-a inchinat

Cel ce in viata si-a dorit

Mai multa decat putea el sa-si ofere

Mai multa dragoste si mai putina fiere

Doar un reper pe care sa-l urmeze

Un stimulent luminii sale treze

Acum iluziile s-au sfarsit

Sa fie pedepsiti cei care-au indraznit

Fantoma binelui sa o improaste

Sa fie pedepsiti chiar daca nu vor

 recunoaste

Mai e nevoie de himere

Iluziile fac oamenii sa nu dispere.

Deja vu

si am avut impresia spaimei

neinduratoare, zdruncinata

inclinare spre ascuns simt

piele gainii infasurata peste

a mea. blajin din fire imi

spun ca e o coincidenta

din care trebuie sa invat

ceva. pauza nu a existat

este intentia celor mai 

sensibili dintre noi. opusul

simtamintelor din mine

se revolta. incepe cu

trecutul. iarasi ma rog.

Simplu, dar echivoc, ne spune Eugen Dulbaba

Nu ca as aveaceva cu lansarile oficiale de carte, pentru care te-mbraci "la patru ace", scoti de la naftalina cele mai de "firma" tigari, lasi sa-ti scape pe haine butoiul cu "odicolon", in fine, ce sa mai vorbim, te pregatesti sufleteste pentru a aintra in randul lumii(sic!), uitandu-se ca aceste lansari simandicoase inhiba in primul rand autorul. Despre un ALTFEL de autor ma minunez eu, de dragul incapatanarii lui: EUGEN DULBABA. Multi au auzit de el, multi l-au citit, unii l-au hulit si-l hulesc in continuare, de parca ar avea de toate si nu da la nimeni. Ei bine, are, dar da numai la cine socoteste de cuviinta. Zilele trecute mi-a dat si mie. Pe strada. O carte. Nu e prima carte pe care o primesc de la Eugen Dulbaba. Nici ultima, ca nu-s ironic. E cea mai recenta aparitie. Care se numeste "Simplu,dar echivoc". N-are rost sa scriu despre conditiile grafice de exceptie, nu asta conteaza, la urma urmelor. Eugen Dulbaba scrie POEZIE. Eugen Dulbaba viseaza POEZIE. Eugen Dulbaba e un vers raportat la tot ce se intampla in marginea asta de tara, Severinul tuturor. Poate ca si de asta face "lansari" pe strada, impartind carti la prieteni si la visatori carora le mai curge poezia-n sange. Mai sunt oameni care citesc poezie si ma bucur ca sunt cititorul lui Eugen Dulbaba. Subiectiv, recunosc, raportandu-l pe POETUL Eugen Dulbaba la PRIETENUL Eugen. E o mare diferenta intre cel doua STARI: prima stare viseaza in versuri iar cea de-a doua continua sa creada in interpretarea morala a unor lucruri care si-au depasit pana si imoralitatea.

As comite pacate citand din versurile lui Eugen Dulbaba, as pacatui daca n-as cita un poem ce compune POETUL si PRIETENUL:

"Pe marginile existentei tale

Eu mi-am cladit biserici

Fara sfinti

In care vor putea intra

Eretici cu vocatie

Si talentatii plini de har

Doar astfel ma voi regasi

Doar astfel voi putea muri

Si eu

La fel de imparat ca tine

Iar daca ne vom intalni

Totul va fi din nou".

Un cititor,

ST. Just

P.S. N-are nevoie de lansari oficiale Eugen Dulbaba. Eu insumi as fi inhibat daca l-as vedea pe Eugen Dulbaba la o lansare de-a lui, "la patru ace". E de-al nostru, totusi, si n-ar strica, daca-l vedeti pe strada, sa-i cereti SIMPLU, DAR ECHIVOC, o carte. E singurul care mai face lansari populare de acest gen...

Infrangerile ascunse ale lui Eugen Dulbaba

Semnalam aparitia celui de-al saptelea volum de poezie purtand semnatura poetului Eugen Dulbaba, "Infrangeri ascunse", la Editura TipoRadical

"Poezia lui Eugen Dulbaba curge ca o apa lina alunecand moale printre suisurile si coborasurile unor maluri pa care, adeseori, si le impune gratie indelungilor sale lecturi. Mitul se topeste in bucuria existentului cotidian in asa fel incat nu stii daca ochiul inflamat al poetului este cel care frizeaza disperarea sau radacina fiintei umane bate la portile ferecate ale simbolului. O poezie care te solicita, ba chiar zdruncina comoditatea unui lector lenes. In umbra cuvintelor se ascunde un om traitor al adancurilor, tragic, dureros, preocupat permanent de neputinta de a schimba linearitatea unei vieti obisnuite cu dimensiunea profunzimilor solicitata de starea poetica. Poate doar aripa iubirii cu volute ale inocentei si ale puritatii este cea care vindeca zbuciumul acestor poeme. Este o cale pe care Eugen Dulbaba, urmarind-o, descopera partea inaltatoare a nemarginirii" (Emil Albisor

Culori transparente

Vad in privirea ta osande

plecate parca din abis spre

nicaieri

Si se topeste soarele pe cer

de atata plictiseala neingropata

Venite valurile coboara in spume

peste glezne

Pacatul decorat sta ingenunchiat

de rugi

Vad in privirea ta izbavitoare osande

Disperare verticala

De fiecare data furi clipa

decisiva cand alb interiorul

se declara neputincios in

fata culorii ca un streang

purtat cu vrednicii acestei

arte ce ne fura elegant

Pecetea dintr-un sfarsit este

dovada erorii - culorii - ororii ce

ne asteapta dupa colt - ar trebuu

sa stii mai bine dar iata cum

superficialitatea te doboara

zeu al mai multor generatii

ce ai fost - au fost.

Rime desarte

De disperare

Razele se incruciseaza

Luminile nu mai urmeaza

Iar orele sunt tot mai rare.

De vina e o biata umbra

Ce a lasat ideea sumbra

Ca viata e un vid cumplit

De spaima spaimele au impietrit.

Dar iata acum se adevereste

Si nimeni nu ne impietreste

O umbra e acum fortata

Sa spuna cum a fost odata.

De inteles e mult prea greu

Dau vina toti pe acel zeu

Ce nu se arata tuturor

E poate umbra viselor

Importanta

In timp ce Dylan Thomas

sta in parc langa un cocosat

vad cum anticariatele au reusit

se inece pe Toma Alimos cazut

din raft exact unde era balta

mai mare

despre Manole se spun multe

cum ca ar fi inlocuit vitraliile

cu termopane iar pe Ana cu

Britney Spears

Cred ca-i potrivit azi cand

negru voda trece cu sadam de

mana sa spun ca Traian este

o iluzie a vechilor

Daci cazuti in patima betiei

ce statea de mult la panda...

Cantec mort

Cand ajunsa la rascruce

Nu stia pe un' sa apuce

Viata poposi o clipa

In fumul iesit din pipa

Iar apoi infumurata

Desena o alta harta

Spre a nu se rataci

Cum se intampla pe aci

Astazi cred ca a plecat

Spre locul simtit curat

Amagirea partiala

Nu mai poate fi fatala

Peste toate se aduna

Un cantec cazut din luna

Vezi cum spaimele revin

Coborate din suspin

Desprindere

Extaz fluid

definitiv si greu

insuportabile aluzii

incatusate printre

incurabile eve

purtatoare de dorinte

arunc o mana de pamant

apoi cutremur muntii

din prapastiile purtatoare

de ispite

se ascund neputinciosi prea

bine pentru a fi cautati

asinul insa reuseste

din greul solomon apar

interpretari

asinul va ramane unic

Eugen Dulbaba si regasirea de sine

Cel de-al doilea volum de versuri al poetului Eugen Dulbaba , intitulat sugestiv "Avioane de hartie", reprezinta fara indoiala, o expresie a definirii unui astfel de limbaj poetic, in care exprimarea capata forma si substanta. Eugen Dulbaba reuseste prin aceste constructii, de o remarcabila factura artistica, sa-si creeze un univers existential distinct, de o profunda consistenta in cautarea sinelui. Reproducem, in acest sens, cateva versuri intamplatoare:"S-ar putea spune ca totul / a fost o simpla intamplare/ pe malul unui lac, unde / pestii priviti cu insistenta/ schimba soarta curiosilor veniti/ de pretutindeni in cautarea / linistii pierdute. S-ar putea/spune multe, adevarul ar/ ramane acelasi - a fost locul/ unde fiecare am gasit ce-am cautat". In altele, "arderile poetice" devin sageti de avertizare, ca in poezia Cum: "Daca te apleci s-ar putea sa-ti/ zgarii imaginea/ Cand plutesti intotdeauna visul/ ti se transforma intr-o prapastie", in care drumul plimbarii devine "santier in lucru" neluat in seama de nimeni. Chiar daca s-ar parea ca sunt, aparent, starbatute de un fel de etatism, Eugen Dulbaba se dovedeste in unele versuri un poet care poseda foarte bine arta exprimarii artistice ca in verurile: "Degeaba te ascunzi/ dorinta mea oricum te va gasi/ talpile tale vor lasa urme dorintei mele/ Vei zbura?/ Vei cadea ca o pasare impuscata/ in cenusa dorintei mele". Fara sa exageram, ne exprimama certitudinea ca volumul lui Eugen Dulbaba reuseste sa impresioneze, deslusind un poet care isi regaseste vocatia poetica si pe care o rosteste liber, fara prejudecati, in cuvinte care au darul de a incanta chemarea spre un fel de liniste spirituala.

Mircea Popescu

Operatii inestetice

La romani, creatia literara a insemnat mereu in primul rand ce poetica, iar Mehedintiul nu a facut exceptie. N-o face desigur (sau mai ales) nici acum, cand la Severin si Orsova avem festivaluri de poezie, reuniuni ale criticilor si... mai multe edituri locale

In acest context mi-a cazut in mana o carte, de pe a carei coperta am desprins un nume nou(poate doar pentru mine) - Eugen Dulbaba - si un pegas inaripat care vrea sa-l poarte pe autor in poezia autentica, mare. I-o doresc, mai ales ca prima lectura a volumasului (putin peste 50 de file; iar cand n-ai sponsori e greu...) m-a atras , scrisul nefiind al unui debutant, autorul dovedind ca a "navigat" prin literatura poetica si fara a fi un epigon se lasa :mangaiat" de ecouri soresciene ori stanesciene, scruteaza spre piscuri(Van Gogh) ori persista in meta-bio-solutii: "Virginitati pierdute, suflete salvate / Succes - nu trebuie ravnit, el este/ Eseuri in cautare alearga dupa/ zeul aruncat prin labirintul/ parerii personale...". Cred totusi ca unele "versuri" sufera din cauza tiparului("Duovniceasca"?), iar altele ma poarta din nou cu gandul la spusa lui C. Stanescu, criticul, despre cei ce cauta o anumita mangaiere (sau, dupa noi, rasculare) la vreme de necazuri. Ori, cum scria Ion Rotaru, au "mania autorlacului".E greu sa patrunzi intr-un suflet necunoscut, girul Ilenei Roman ma face sa cred in aceste" Operatii inestetice" si-n acest Eugen Dulbaba. Iar artistii (fie ei si ai cuvantului) in care am crezut la prima intalnire, nu m-au ontrazis cu trecerea timpului

Constantin Juan

SILABE IROSITE - Poeme

-de Eugen Dulbaba

Desrpe Eugen Dulbaba se pot spune multe, prea ulte ca sa le pori cuprinde in cele cateva randuri pe care le vom scrie aici. Pornit, in urma cu multi ani pe cai ce strabat fascinanta lume a rostirii silabeor in cuvinte, Eugen Dulbaba este acum un poet complet. Aparitiile sale in peisajul literar local si chiar national, concretizate in volume de poezie pe care nu le mai pori numara pe degetele de la o mana il introduc pe deplin si pe pozitii superioare in cercul stramt al oamenilor de litere

Ultimul volum de poezie ce poarta semnatura lui Eugen Dulbaba, "Silabe irosite", aparut in conditii grafice deosebite la editura Cargo, vine sa intregeasca bogata activitate literara din acest an, care s-a concretizat in aparitia a nu mai putin de trei volume.

Volumul demonstreaza de fapt, prin disciplinarea filigranta a textului, prin profunzimea lirica si prin convertirea sufletului in cuvinte cum nu pot fi irosite silabele, cum se nasc versuri potente , spargatoare de cercuri ce incorseteaza.

Puritatea sunetelor secreta forta eliberatoare a spiritului ignorant in privinta realitatii care genereaza deznadejde. Astfel, intr-un social intunecat, tanarul poet reuseste sa si gaseasca in suflet si singuratate ("Durerea lumii ma incearca/ Cred in singuratate/ Si in Vesnicie" unelte cu care daltuieste, ca o replica, textul liric.

Carte, structurata in doua parti, prima continand 121 de texte, iar cea de-a doua mai scurta,(doar 15), fiind intitulata "Zig-zag" (poeme puerile) ofera spre lectura creatii inspirate, sustinute de o mare tensiune lirica. Epatate sunt ambitia fauritorului si vioiciunea stilului, dar si curajul de a infatisa cu transparenta experiente personale. Ideile diverse si nuantate cu inteligenta se consolideaza uneori in stihuri cu statut de aforis: "Ne apucam sa scriem despre lucruri greu de inteles atunci cand/ ajungem la cea mai scazuta putere de intelegere"

Versul liber, bine articulat infiripeaza poezii moderne care satisfac pretentiile cititorilor contemporani.

Pledant daruit, Eugen Dulbaba este deci o inima deschisa catre consolarea necesara prin cuvinte.

Eugen Dulbaba - Un estetizant,

Bun manuitor al versului suplu, un elegiac

"Poezia lui Eugen Dubaba curge ca o apa lina alunecând moale printre suisurile si coborasurile unor maluri pe care, adeseori, si le impune gratis indelungatelor sale lecturi. Mitul se topeste in bucuria existentului cotidian in asa fel incat nu stii daca ochiul inflamat al poetului este cel care frizeaza disperarea sau radacina fiintei umane bate la portile ferecate ale simbolului."(Emil Albisor) pe coperta a patra a volumului de poeme: "Infrangeri ascunse" Editura TipoRadical, Drobeta Turnu Severin 2007.
Marturisesc ca nu-l cunosc nici personal nici din scris pe Eugen Dubaba, nu stiu ce carti mai are, aceasta pe care ma incumet s-o comentez mi-a fost oferita de poetul si prietenulMihai Antonescu, rugandu-ma sa am grija de acest autor. Dupa lectura celor 90 de pagini, mi-am dat seama ca Eugen Dubaba este un estetizant, bun manuitor al versului suplu şi melodios. un elegiac. El cultiva, de altfel
paradoxul, unan şi ironia sau pamfletul de buna calitate. In fond, cultiva -lucide tisteti- ce-i umplu sufletul "Sa memoram cuvinte clandestine!/Nedreptatea subiectul cel mai savurat/ oriunde te-ai afla/ Este mereu uitat/Chiar daca se distinge tot ce ai visat/ Incearca ziua cu mai mult tupeu/ Vei reusi/ Sa memorezi/ In somn visul nepovestit/Aida iti va fi alaturi fidela, apriga/ geloasa/ Sa memorezi sarcasmul cel neindurator!/ Vei reuşi
Intuitiv deci fara sa pot precza de ce, imi place acest poem cu o logica studiata, cu vorbele ispitite de subtilitati cognitive, usor conventionale şi retorice. Ritmul acestor revársari lirice se manifesta notabil, de o limpede coerenta, formata sub semnul unor imperative estetice. Din timp in timp, se fac simtite anumite ecouri suprarealiste. Imagistica ludico-reflexiva este abundenta, de unde şi impresia ca poetul Eugen Dubaba iubeste cuvantul pus in situatie de sincopa si joc metafonc.

"Azi Aida fericita/ De licori sta adormita/ Caci in viata a gasit/ Somnul cel nemarginit/ Pentru planurile ei/ Ea n-ar da nici patru lei/ Tot ce işi dorea pe lume/ Era doar desertaciune/Acum totul e deplin/ In vis viata nu-i un chin/ Nimeni nu o mai streseaza/ Doar in vis ea este treaza./ Este cum am spus tot vie/ Viata insa nu-i urgie/ A gasit pe unde este/ Implinirea din poveste p.78) sau: .De disperare/ razele se incruciseaza/ Lumina nu le
mai urmeaza/ Iar orele sunt tot mai rare/ De vina e o biata umbra/ Ce a lasat ideea sumbra ca viata e un vid cumplit/ De spaimá spaimele au impietrit/ Dar iata ca acum se adevereste si
nimeni nu ne impietreste/ O umbra e acum fortata/ Sa spuna cum a fost odata De inteles e mult prea
greu/ Dau vina toti pe acel zeu Ce nu se arată tuturor/ E poate umbra viselor (p. 19)

Poetul Eugen Dubaba işi retuseaza vadit mersul liric in sensul conturarii unei amprente personale si daca percep bine, al unei adâncimi in fluxul textual al mesajului dorit. Apar pe ici pe colo intrebarile subsidiare sau ráspunsurile grave, instaurate in poezia sa, toate menite intru descifrarea introspectei. "Ma intristez iarasi caci iata Lumea toata e o pata/ Ce apare in universul Construit parca de versul! Defrisat cu rautate/ De rime imperecheate/ False bineinteles
caci nu au avut de ales./ Universul induraor /Ne arata tuturor ca nu este mitocan/ Mai degraba gentleman./ Sensul gestului ne scapa ca o batista in apa/ lar momentul asteptat/ Deocamdata
ne-a iertat" (p.80). Aceasta poema imi aminteste de ritmurile fortariene sau brumaruiene raportând mereu realitatea, deseori precara ori deprimata, la iluziile afective. Aparent descriptiva, poezia lui Eugen Dubaba contine intr-un registru melodic remarcabil subtilitati pe care nu le putem eluda şi nicidecum ignora. Constient de talentul sau, poetul Dubaba abordeaza, de fapt, temele care se inscriu in spatiul si in timpul cotidianului daca nu al absolutului, macar sub imperiul devenirii şi al permanentei. Ar fi total gresit insa, fata cu adevarul, daca in nota mea de lectura aş sustine ca tentativa aceasta cunoaste in aceste infrângeri ascunse
totdeauna implinirea scontata
"Oculte semne sunt ascunse!/ Cei ce asteapta au simtit potrivnic sentiment acoperit cu lacrimi/ Azi a plouat/ Sunt pledoariile ce ascund/ adevaratul sens/ Departe incercarile continua/ sa işi aiba rostul/ Totul incremenise A fost atât de previzibil/ se auzea din leganare/ Nedreptatit prezentul va/ deveni razbunator/ Cel ce simte jocul nu abandoneaza!/ Continua incantat ca poate" (p.84)
Inchei spunand ca Eugen Dubaba este un poet notabil, de o limpede coerenta, format sub semnul unor imperative estetice moderne ce frizeaza uneori misteriosul, absurdul, dar el nu se va lecui niciodata de poezie pentru ca are poezia in sange, chiar daca-i patrunsa prin livresc."Vreti un altfel de poem/ Priviti frunzele ce gem/ Strivite adanc cu piciorul/ Din Bacovia zboara zborul./Caragiale un berbant/ Se plimba azi prin Levant/ Cautând printul lui Doinas/ Ce soseste mintenas!/ Arghezi spune in pamflete/ Sa mai cumparam bilete/... "(Scurtă călătorie).

Victor Sterom
(Amfitrion 2007)

EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT

Recent, la Editura „Lumina” a apărut cartea „Piruete în labirint” a poetului mehedinţean Eugen Dulbaba, cu o Prefaţă semnată de prof. dr. Florian Copcea.

Din titlul cărţii, cât şi din motto-ul acesteia „Încă o dată...răstignirea” se conturează deja motivele principale în jurul cărora se structurează discursul liric: labirintul, răstignirea, repetabilitatea.

Viaţa poetului se desfăşoară într-un labirint, un spaţiu închis, în care începutul este sfârşit şi sfârşitul este început, în care se repetă aceleaşi forme de existenţă: „Priveşte marginile închise”(Margini închise), „Aşteaptă vei fi iar la început” (Margini închise), „Un început aşteaptă iarăşi/Semnalul zilei ce va fi.” (Începutul pentru sfârşit), „Lumina stinsă va fi iarăşi la început” (Metisaj).

E un univers arid în care „Nimic în jur nu încolţeşte” (Resemnare), materie şi spirit sunt supuse aceluiaşi proces de scufundare, prăbuşire, cădere: „Căderea îşi lasă aripile atât de aproape” (Vânător), „ultimul bocet căzut,” „E atât de cald şi lumea /se scufundă”,(Patimi trezite) „Nimicul cade blestemat” (Margini închise),”Şi gândurile cad pe gânduri” (Margini închise), „totul e scufundat” (Înec), „cristalul căzut din nemurire” (Rătăcire), „Ziduri ascunse prin noapte/Se prăbuşesc absurd/peste altare” (Rătăcire).

Totul este trist, strivit, îndurerat: „un bibelou stă trist pe masă”, „Vremea se întristează”, „catrenele sunt triste” (Semne rămase), „apusul trist” (Sfârşit păstrat); „gânduri triste” (Începutul pentru sfârşit), „piatra strivită dinadins” (Prestidigitaţie), „Părerile dau formă strivitelor/idei uitate printre stalactite” (Peşteră); „Suspină timpul răzvrătit” (Margini închise), aripa se încolăceşte, memoriile sunt pierdute, gândurile sunt pătate, dorinţele înecate, părerile de rău chinuiesc obsedant spiritul: „Dimineaţa părerilor de rău” (Funestă). „Agonice păreri de rău”, (Dintr-un strănut).

Poetul se imaginează în ipostaza unui călător rătăcitor prin labirint, aflat într-o permanentă nelinişte creatoare, dar şi a unui vânător sau soldat dornic să distrugă răul din societate şi chiar a unui înger protector, ce deschide căile cerului, ale armoniei şi nemuririi: „Poate este un înger cel ce deschide/cerul spre căile scornite pe pământ.” (Un cal)

Deşi este trist şi singur în labirint, neînţeles de cei din jur, poetul nu este un învins, ci speră în salvarea lui şi a lumii în care trăieşte prin visare, idee şi creaţie: „Nu vei putea zbura decât în vers.” (Zburare). „Nemişcătoarele idei găsite/Sunt azi ferestre către ce o să fie.” (Jar), „Poate că zborul îşi face datoria/Nimicul vrea să se afirme prin idei.” (Din adormire), „Poate visarea este o ultimă redută/Păstrată pentru ziua ce încă n-a venit.”(Oferită), „O adormire ce renaşte/Dorinţa aripilor de a zbura.” (Trecere pe stradă)

Scopul creaţiei sale este de a aduce purificarea, mângâierea, armonia, îmblânzirea răului, învierea atât a propriului suflet, cât şi a celor din jur: „Poate visarea salvează astăzi melodia.” (Vânător), poezia este „o speranţă/Ce umple ziua următoare cu lumină.” (Potrivire)

Poetul se află în căutarea purităţii şi a vieţii, a prospeţimii „Strigăt alb de iarbă verde” (Înşiruire).

Fiecare creaţie este o nouă zidire, un nou început, o nouă descătuşare de energii, dar şi o nouă răstignire a poetului care numai prin sacrificiul său se poate elibera pe sine şi îi poate elibera pe cei din jur dintr-un univers închis, decăzut şi întunecat: „O răstignire, totul este răstignire” (Crampoane)

Creaţia lui se vrea un dialog între trecut, prezent şi viitor, o transmitere de experienţă de la o generaţie la alta: „Catrene triste ca să fie/ Celor rămaşi apropiaţi/Celor din gări acum plecaţi.” (Semne rămase), „Asupra tuturor se clatină puhoiul/Cel nerostit al vorbelor păstrate/Din adâncime spre aproape” (Balans refuzat)

Poetul este dornic să recupereze începutul, amintirile, părerile de rău, visele pierdute „O carte udă scăldată în cuvinte /Aduce visele înapoi.” (Patimi trezite), „Tu eşti poetul zilelor pierdute/Şi al orelor ce nu se mai întorc.” (Zburare).

În ciuda firii delicate, sensibile, asemenea lui Tudor Arghezi manifestă o forţă uriaşă de schimbare a lumii, de transformare a contrariilor unele în altele: „Ce te faci acum când ploaia/Nu te iartă când întorci/Gândul dulce, vorba acră/Muntele înspre câmpie.” (Înşiruire), „Atât de mult e muntele, încât se lasă prefăcut.”(Semne şterse)

Creaţia se opune uitării, îşi doreşte să fie originală, să exprime ceea ce nu au reuşit să spună alţi scriitori: „E timpul ideilor uitate/ E vremea rugăciunilor nespuse.” (Zgomot); „nespuse gânduri” (Gânduri ascunse), poezia este „o simfonie/Pentru stele nenăscute” (Muşuroi).

Esenţa crezului artistic al lui Eugen Dulbaba este sintetizată într-o metaforă-simbol, piramida, care sugerează deopotrivă talent, muncă, sacrificiu, sfinţenie, nemurire:„Un labirint e drumul către piramida/Ce mântuieşte suflete pierdute/Aproape totul este rugăciune.” (Crampoane)

Asemenea marilor artişti poetul nu este însă mulţumit de rezultatul creaţiei, ci aspiră spre perfecţiunea versului.

În ciuda tristeţii de care este cuprins şi a universului blestemat în care trăieşte, Eugen Dulbaba rămâne un spirit activ, dornic să o ia mereu de la început „Încă o încercare este gata/Drumul ascuns/Să îl bătătorească.” (Pere)

Speră în multiplicarea drumurilor „Şi drumurile ajunse iarăşi/Vor fi încă o dată ramuri.” (Plutiri), în triumful creaţiei şi într-o posibilă venire a unui Iisus salvator: „Pe Dumnezeu am vrea să îl întrebăm/Când se va întoarce Cel mai Cel?” (Întrebare)

Prezenţa anumitor motive în poezie conduce la nivel lexical la recurenţa unor cuvinte sugestive pentru descrierea universului prezentat şi pentru realizarea profilului spiritual al autorului: „a dori”, „dorinţă” înregistrează 27 de ocurenţe, „a cădea”, „cădere”, „căzut”, „căzător” (21), „nimic”, „nimicuri” (18), „gând” (16), „început”, „a începe” (15), „încă o dată” (14), „lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristeţe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deşert”, „deşarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc.

Având subtile afinităţi cu poeţi precum George Bacovia, Tudor Arghezi şi Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în literatura română prin crearea unui univers liric propriu în care formele lumii materiale se abstractizează, gândurile se condensează, profunzimea ideilor este asociată cu sensibilitatea sufletului, în care poetul comunică şi se comunică într-un stil abstract, fin şi rafinat.

Cartea „Piruete în labirint” a lui Eugen Dulbaba s-a bucurat de aprecierea criticilor literari precum Florian Copcea şi Anna Eichert şi a fost premiată la Concursul Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”, ediţia a XXIII-a, din 2014.

Să sperăm că le va aduce cititorilor lumina mult dorită de poet.
 (Publicat in Atitudini, martie 2014)

Jurnal de lectura

Poetul severinean Eugen Dubaba s-a detasat sensibil, in ultimii ani, de grupul destul de numeros al tinerilor scriitori locali, care bat cu insistentă şi indreptatire la poarta unei depline consacrări artistice, atât prin ritmul sustinut, prin neobişnuita frecventă a aparitiilor sale editoriale, cât şi prin profunzimea şi originalitatea, tot mai evidente, ale discursului/ demersului său liric

Recent a adăugat de pe acum numeroaselor sale volume de versuri, peste zece o nouă plachetă elegantă, tiparitã in ireprosabile conditi grafice, cu titlul cam explicativ si autoapreciativ, "Insingurări fertile", care ii genereaza lectorului care i-a parcurs intreaga sa productie poetică, acuta persistenta impresie de limpezire, de conturare in linii mai ferme a profilului său liric, a notelor definitorii ale esteticii scrisului său din ultima vreme. Eugen Dubaba, după opinia noastră, odată cu aparitia acestui volum de versuri, intră sub semnul fast al unui inceput de maturizare artistică, cele mai izbutite, mai reprezentative piese incluse in sumarul generos al volumului relevand cu pregnanta expresivă, imagistică, o anume viziune lirica, in curs de a-si configura deplin dimensiunile particulare dominante si, mai ales, o usor perceptibilă unitate a registrului lor emotional. In privinta acestuia, din urmă, vom spune că este marcat hotărâtor de suita de trăiri constant elegiace, a unui erou liric cu o accentuată propensiune către infinitele ipostaze ale insingurării, suită de trăiri potentati de un intarsii orgolios-moraliste, precum si de frecvente accente ironice, auto ironice, sarcastice sau de o tristete, bacoviană. Si tot de cunoscuta estetică a poeziei simb liste, de celebrul SPLEEN simbolist tin şi melancoliile nedefinite, dar persistente, ale poetului, stirile sufocante, exasperante, de plictiseală şi dezgust statornic, fată de orice, precum şi unele imagini sinestezice de efect, sugestive:"E gri/ e mult prea gri/ Mă cocosez/ Nu inteleg cum este cu putință/ Pasta din pix să se termine/ Cerneala din stilou să se usuce/ Anii din urmă să fie cautati E gri, e mult prea gri/ si totul e nelămurit". Am citat in intre- gime lapidara, antologica poezie "Gri", foarte edificatoare in ce priveste formula poetică predilectă cultivată de Eugen Dulbaba, in piesele de rezistență ale volumului "Insingurări fertile": o poezie de notatie, pronuntat autoreferențială, autobiografică şi confesivă, care isi propune si izbuteste adesea să creeze, să sugereze persuasiv o anumită stare de spirit, o anume atmosferă şi trăiri intense, de intimă rezonanta, tiranic, energic cenzurate: "Oglindă spartă, cioburi aruncate/ Un pescăruş cu aripile large se ineacă/ Atâta nemurire in atâta moarte (superb, exceptional acest vers memorabil! n.n.)/ Sunt chei găsite printre frunze/ lmbalsamat tabloul caută ulei/E timpul maini inghetate si al privirii intunecate Simtirile sunt căutate dincolo de plopi/ Unde crispat pământul fuge regretat/ Dezgust amar, liniste spartă/ Nimicul pare inspirat'. Dezgust amar, p. 57 

(Va urma)

Victor Rusu
(Publicat in informatia de Severin Vineri 1 iulie 2011)


Jurnal de lectura(partea a 2a)

 Recentul volum de versuri "insingurari fertile" de Eugen Dulbaba, mai consistent si mai bogat in reusite de ordin estetic, in poezii lapidare, de scurta respiratie, dar mai reprezentative, mai edificatoare in ce priveste disponibilitatile de creatie ale autorilor lor, beneficiaza si de "deschiderile", de sugestiile de lectura subtile si exacte, incorporate in textul "O metafizica poetica a clipei" apartinand poetului si profesorului severinean Gheorghe Florescu, tiparit la inceputul cartii, cu functionalitate editoriala de remarcabila prefata, scrisa cu sensibilitate, eleganta si rafinament stilistic.

Distinsl exeget si prefatator al volumului recenzat de noi, Gheorghe Florescu, observa ca poezie lui Eugen Dulbaba este adesea gnomica, semnaland ca un seismograf deosebit de sensibil un suflet suferind de cataclismele universale  precum si "un ton preofetic pentru fatalitatea clipei" sau creditul acordat cuvantului demiurg care cheama privirea". In prelungirea acestei indreptatite asertiuni critice, vom adauga ca poetul severinean Eugen Dulbaba, ca structura sufleteasca face parte dupa inspirata sintagma critica a apreciatului poet si critic literar Bogdan Lefter , din insolita, dar susceptibila de rare, elevate profunzimi meditative, reflexive stirpe a poetilor "orgoliosi moralisti", etichetare critica la care, in cazul unei bune parti a liricii in discutie, se mai poate scrie si atributul "conceptualizanti" pentru ca, orice s-ar zice, discursul poetic al lui Eugen Dulbaba nu evita deloc zonele periculoase (pentru lirismul autentic), discutabile ale unor abstractiuni, concepte, rationamente, de ale caror capcane il salveaza, intr-o buna masura, doar sinceritatea, naturaletea trairilor si, mai ales, teribila tensiune emotionala a eroului liric, cantonat sub semnul unei celebritati dominante, al unor ipostaze reflexive, generatoare de dramatice, triste revelatii si intelesuri sau "noime", cum ii place poetului sa le numeasca, precum si remarcabila poezie "Ragaz": Esential e doar pacatul/ cazut spre mantuirea noastra/ Esential e doar destinul ce/ Se imparte cu zgarcenie/ Parerile pictate sunt absurde/ Dorintele raman aceleasi/ Doar drumul parca ne-a ramas/ uitat si nebatatorit. Sau: "Aproape totul este cum s-a spus/ Pustiul strecurat printr-un intrus/ Ce nu se vrea astazi salvat/ Sub pomul ce parea adevarat" ("Fortareata p. 109). Mai remarcam, de asemenea, cele doua poeme in proza, incluse in sumarul acestui valoros volum de versuri, apartinand tanarului poet severinean Eugen Dulbaba, care traverseaza fara indoiala una dintre cele mai faste, mai fertile etape ale evolutiei sale artistice 



“Elvis, în blugi, vindecã suflete”

Sincer sã fiu, n-am auzit pânã acum de vreo chestie numitã Societatea Scriitorilor Danubieni. A luat ființã la data de, este compusã din cine-o fi, este condusã, așișderea. Aceastã societate a organizat joi, 26 martie a.c., la Sala de recepții a Palatului Cultural un fel de cenaclu, ORFEU, în cadrul cãruia a avut loc o lansare de carte, a lui Elvis Dobrescu, prilej de a cunoaște și noi pe câțiva dintre scriitorii dabunieni care... scriu. Marius Cilibia,Titu Dinuț, Ion Șerban, Eugen Dulbaba, Mihai Octavian Ioana și puștanul de Elvis Petrișor, nume care au asistat și au contribuit la un mic succes local, dacã e s-o spunem pe-a dreaptã, sunt niște scriitori care n-au nevoie de nici o prezentare. Manifestarea de joi seara sperãm sã nu fie o “efemerite trecãtoare”, ca sã-l citãm pe Titu Dinuț, de departe cel mai al obiect scriitor al serii. Ca sã nu nedreptãțim o anumitã parte a celor prezenți redau, în continuare, discuția de pe Messenger avutã cu Elvis Dobrescu, cel care proclamã scurt, prin volumul sãu, cã “În rai se purtau blugi”, un volum sorescian din cale-afarã de simplu, bun de citit seara, la țarã, lângã o mãmãliguțã caldã, cu brânzã și ouã-n rainã (tigaie), la lumina lãmpii și cu sunetele cotcodãcitoare de prin curte spintecând liniștea lecturii. Așteptãm și alte creații, sã nu mai zicã lumea cã ne pleacã (și) poeții!
JUSTIN STÃVARU: Ești membru al Societãții scriitorilor Danubieni? elvis petrisor: Da -De cînd? -Din decembrie -Ce ți-a plãcut și ce nu ți-a plãcut vineri, la cenaclul ORFEU? -Au fost câteva chestii la final, un recital al unei tipe, nu iam reținut numele,o voce extraordinarã -Mihaela Ariciu, cred -În rest multã bulibãșealã -Ce sfaturi ai da unui tînãr care scrie poezie? -Pãi hai sã zicem așa. Eu când am scris primele poezii la 18 ani Copcea mi le-a publicat, poeziile sunt ușurele.Mi-au trebuit 10 ani, pe cont propriu, autodidact, sã încep sã înțeleg cam cum aratã poezia adevãratã -Apropo, interviul ãsta mesengiuit apare în Mehedințeanul de mîine -Dacã Copcea îmi trãgea un șut în c... atunci ori înțelegeam mai devreme ori mã lãsam de scris. În literaturã rãmâne cine trebuie sã rãmânã. -Mai avem nevoie de cenacluri? -Mie, la Lugoj, mi-au prins bine. Tinerii nu știu cum sã scrie trebuie ușor îndrumați. Scriu, de fapt îl imitã pe Eminescu. Tre sã le spunã cineva, așa nu se mai scrie în ziua de azi -E mai bine sã stãm cu gura cãscatã mereu la "bãtrînii" care știu poezie sau sã punem mîna pe pix și sentimente? -Eu unul stau și cu gura cãscatã și pun și mâna pe pix . Pânã la urmã e bine sã scrii. Restul, om vedea -Un scriitor danubian este un brand. Vei continua? -Eu scriu pentru cã altfel mã sufoc, simt cã nu mai pot sã respir. Pentru mine scrisul e ca o rugãciune -ªi pentru mine, numai cã, spre desoebire de tine, sînt foarte pãcãtos. Mulțumesc pentru acest interviu! -Fãrã a spune vorbe mari, cu acest volumaș am vindecat niște suflete, dacã îmi permiți sã spun așa, inclusiv pe al meu. Ești poet!, ce mai, cine s-ar fi gândit sã-mi ia interviu pe messenger -"Elvis, în blugi, vindecã suflete", acesta va fi titlul -Ești al mai al dracu gazetar. Jos pãlãria -Bine cã-n presa scrisã nu e CNA! 

Interviu pe Messenger de St. JUST


REMSCARE VINOVATÃ. „Infatuat zeul îsi cautã mântuirea/ simtitã la supusi/ Strigãte se furiseazã hãrtuite/ de întrebãri/ Cãzutã statuia îsi gãseste salvarea/ E absurdul – mânã întinsã cãtre/ zeul disperat” Eugen Dulbaba, Dimensiuni alungate, Editura Tipo Radical, 2009** 










Eugen Dubaba, un pictor abstract in arta exprimării lirice, de o impresionantă sensibilitate, propune cititorilor, in acest labirint existential, un nou exercitiu ontologic salvator: piruetele, rotirea in jurul axei gnoseologice. Labirintul "nimicului" ce işi intinde "aripa intunecată" peste aceste timpuri, nu poate fi străbătut decât printr-un experiment non-vertij, care vine după ani buni de balet poetic, concretizati in volumele anterioare.
"Piruete in labirint" este o nouă reprezentare coregrafică a simtirii si a exprimării abstracte, neomoderniste, a poetului care-si alege (nu intamplator) ca imagine de fundal a copertei: "Compozitia VII" a primului pictor considerat abstract-Vasili Kandinski.
Piesele componente(cathartice) ale labirintului artistic sunt fie o căutare inițiatică in Realia ("Cautare", "Constatare", "Zbatere" "Vertin"), fie definiri ale creatorului(poet-balerin, poet -fachir, poet vanator in "Vanator","Ratacie", "Reazem prin noapte") Cele mai multe creatii sunt autodefinitii baroce surprinzătoare ale eu-rilor abstracte ("Dorintă", "Verticală" "Trecere pe stradă" "Umbre raspicate" "Metisaj"). Materialul brut folosit ca mijloc exprimare este sacru. compus din "litere" adunate "in candela aprins langa sfinti"("Dorinta"), litere ce ascund in ele "ganduri uitate care nu au vrut" si care sunt presărate spre rodire in "glastra" cititorului ("Metisaj").
 Productia literara ar decurge firesc din  repetabila "plutinda a vietii rasignire" ("Umbre raspicate"), de altfel, chiar si motto-ul cartii confirmă aceasta rastignire tehnică de compozitie: "inca o data.. rastignirea".
Si totusi, labirint compus din forme geometrice cele mai diverse se transformă intr-o inseninare ermetica finală, cu totul originală: două compozitii ego-iconoplaste, suprarealiste, de impresionantă
defulare: "Terpino" si "Doparde". Noul alfabet poetic propus este indescifrabil si usor lizibil, in acelasi timp, dacă ai străbatut piruetand labirintul. Sunt rodiri cu totul cathartice izbăvitoare, mesianice ale baletului sufletului lui Eugen Dubaba. Labirintul poetic se sistematizeaza, progresiv, ca intr-un adevărat balet celebru, compus din patru acte - "Lacul lebedelor". Blestemul geniului rau, al labirintului, nu poate fi rupt decât prin iubirea pentru creatie. In actul al  IV-lea, Poetul-balerin se intalneste total cu Poezia. Actul "rastignirii" artistice s-a implinit desăvârşit, ducând spre lumină. Poeziile lui Eugen Dubaba ramân "ca o sperantä/Ce umple ziua urmatoare cu lumina((Potrivire"). Marele Erik Bruhn liric tocmai şi-a desăvârşit arta piruetelor.

Eugen Dulbaba
Dimensiuni alungate

In generatia celor mai tineri poeti mehedinteni, care s-au impus deja, prin aparitia mai multor volume de versuri, Eugen Dulbaba atrage atentia lectorului printr-un ritm mai alert decat al altora, de prezente in librarii, precum si printr-o sesizabila stare acuta, continua tensiune afectiva.
Eugen Dulbaba este, orice s-ar spune, o constiinta brutal ultragiata de lume si viata, un suflet vesnic chinuit de intrebari majore, fundamentale, fara de raspuns


Dincolo de orice rezerve critice care s-au formulat si se mai pot enunta, in legatura cu poezia sa, , este clar, totusi, din ce in ce mai clar, cu fiecare noua apritie editoriala, ca Eugen Dulbaba este unul dintre cei chemati, unul dintre alesii adevaratei poezii. Primul insemn al veritabilei  vocatii este, in cazul sau un adevarat potop de nelinisti existentiale, ce ating adesea, pragul de sus al paroxismului si durerii, obsesiei si incrancenarii supreme. Eugen Dulbaba este, orice s-ar spune o constiinta brutal ultragiata de lume si viata, un suflet vesnic chinuit de intrebari majore, fundamentale, fara de raspuns.De unde aceasta formidabila tensiune ideatica si emotionala a intregului sau discurs liric, care il individualizeaza in randul colegilor sai de generatie. Eugen Dulbaba este un cerebral, un incurabil tip meditativ, un poet funciar reflexiv. Fapt ce confera substantialitate si densitate ideatica discursului sau liric.

 Poezia gnomica , reflexiva a lui Eugen Dulbaba din volmul "Dimensiuni alungate", mentine aceeasi tensiune a cautarii de raspunsuri la diluviul de intrebari ale eroului liric, dar armatura ei ideatica transpare mai usor si mai calm din structura fiecarui poem, cum se intampla de pilda in antalogica piesa "Papusarul":"Si se facea un cerc in jurul meu / Eram cuprins de brate nevazute/ Plansul lipsit de lacrimi ma strangea/ Lipite pe creier, ideile au aripi/ Privirile atente lovesc intimitatea/ Incerc inca odata / Sa scap/ Legat de maini, legat si de picioare/ In cap un urlet / Tot degeaba/ Ideil incep sa-si faca cuib/ Miscate sentimentele s-au transformat in lacrimi/ Cerul ramane, nu am ce sa-i fac."
Am citat in intregime superba poezie "Papusarul" pentru a oferi cititorilor o mostra extrem de edificatoare asupra realei capacitati a poetului Eugen Dulbaba de a reconstitui o stare de spirit tensionata, intens nuantata afectiv, pe care si-o valorifica in cel mai recent volum al sau cu un plus de expresivitate si stralucire imagistica. Parca si registrul emisiunii lirice a devenit mai catifelat, mai confesiv, intarindu-ne convingerea ca in ciuda conceptualizarii si notei sale abstracte, poezia lui Eugen Dulbaba este una surprinzator de autobiografica, autorul practicand parca poezia, in mod expres pentru a-si recupera, din fluxul amintirii afective, cele mai inaltatoare si semnificative momente din nelinistita, zbuciumata sa biografie, precum in memorabilul poem "Din memorie": " Si era o zi ploioasa, / plina cu pareri de rau/ Si era un gand care apasa, / alte ganduri de la Dumnezeu/ Si era in suflete dezamagire,/ virusul mahnirii se vedea la toti/ Si traim cu totii in amagire,/ tot pamantul era plin de sfiniti si hoti."

Informatia de Severin
vineri 12 iunie 2009

In loc de prefata

O poveste araba spune ca odata un tanar rege ce abia ajunsese pe tronul tarii sale si-a dorit sa stie cat mai multe din invataurile lumii pentru a fi un bun conducator si, deci, pentru a face cat mai putine greseli in carmuirea poporului sa. Asa ca, intr-o buna zi, chema la el pe cei mai intelepti dintre inteleptii tarii si le porunci sa plece peste mari si tair si sa rezume toata intelepciunea lumii in cateva carti pe care sa i le aduca la palat pentru ca vrea sa ajunga un rege cu mai multa invatatura de carte, si un mare conducator.
Inteleptii ii ascultara porunca si plecara in lume si se intoarsera dupa doua zeci de ani cu cateva mii de carti pe care le duceau im samari pe spatele unor camile. Tanarul rege paru multumit de isprava inteleptilor, dar in final ii ruga sa mai rezume din acele carti pentru ca erau prea multe, iar el nu are atata vreme de pierdut, fiindca este ocupat cu treburile tarii.
Si inteleptii plecara din nou si se intoarsera la palat peste inca 10 ani, dar din truda si caznele lor s-au intors cu cinci zeci de carti. Regele ii primi cum se cuvine, din respect pentru osanda mintii lor, dar era destul de batran, asa ca ii ruga pe intelepti sa reduca toata invatatura lumii intr-o singura carte.
Fireste, si de aceasta data inteleptii ii ascultara porunca si plecara sa duca la bun sfarsit dorinta regelui.
S-au intors la palat peste inca 10 ani cu o singura carte pe care i-au asezat-o in maini, cai regele era de-acuma mult prea batran si chiar orbise, astfel ca nu a mai putut sa mai citeasca din acea carte nici macar un rand.
Nu am spus intamplator aceasta poveste pe care am incercat sa o reproduc din memori. Citind, insa poemele lui Eugen Dulbaba am avut tot timpul senzatia ca intre ele exista un hiatus, ca fiecare poem luat in parte este un colaps, un gol care isi cauta identitatea, in sensul spaimelor ancestrale, acolo unde ligamentele metaforei se pliaza pe spiritul ludic al poetului.

Valeriu Armeanu
7 feb 2013
Turnu Severin

Piruete in labirint

Volumul de versuri "Piruete in labirint" de Eugen Dulbaba ne ofera versuri scrise pe o coarda specifica stilului sau. Un stil profund si grav cu pulsatii aparte oferind o nota distincta acestui volum.
Toate angoasele vietii trimise intr-un labirint, sau un depozit uitat unde s-au decontat idei si trairi tragice. In labirintul sau fac piruete "gandurile moarte", se razbuna pe suflete pustii "linistea e hidoasa si refuzata". Nonvaloarea sau nimicul uman este descris cu intelesul ordinei precum "nimicul cade blestemat". In urma lui raman ganduri slute, "idei sugrumate" ganduri destramate". Domneste peste tot labirintul "minciuna care este regina". Autorul crede in ceva nou, in alt inceput. Se leaga de fortele naturii cum ar fi "ecoul nenascut" dar ajunge la concluzia ca si speranta are alte valori. "Speranta este sireata, schimbatoare, pribeaga".
Un manunchi de imagini ca o "desarta intelepciune" sunt depozitate in labirint, prinse in tuse cenusii, "Privelisti strecurate", si "Suflet uitat". Cartea "Piruete in labirint" ne ofera vibratii aparte, specifice stilului eului liric al autorului. Cartea da o rotunzime talentului sau, implineste cu succes opera autorului.
Anna Eichert
(Publicat in Datina 14/15 decembrie 2013)


Doar tacerea
A iesit de sub tipar un nou volum de versuri al publicistului severinean Eugen Dulbaba - "Doar tacerea", volum de versuri ingrijit de Editura "Tipo Radical". Fire sensibila, asa cum il cunoastem de mult timp, Eugen Dulbaba incearca(si reuseste!) sa surprinda, in versuri, lucrurile nevazute si nerostite din cele mai ascunse ganduri ale celor de langa el. Curat, neatins de patima altor ambitii decat a aceleia de a sesiza parfumul si maiestria vorbelor nerostite, Eugen dulbaba mai adauga o fila la completarea biografiei sale de publicist fervent. Te mai asteptam, Eugene!


Domnului Eugen Dulbaba
Dulbaba este tizul meu
Sa-i scriu un vers nu-mi este greu
Cu Girofar n-am Reticenta
Si-o fac cu-o mare Reverenta

Citez si spun ca Preambul
Simptoma este acceptata!
Imi place ca nu e fudul
Insingurarea-i ... fertilata!

RETICENTA... depasita!

E ziua cea mai consistenta
Si viata-i mult prea opulenta
De parca... nu ar fi destul
Astazi poetul e ... satul

Cu respect,
Prof. Eugen Fritea
(Vol. "O lacrima")

 Eugen Dulbaba - Simplu dar echivoc
La editura Tipo Radical din Drobeta Turnu Severin Eugen Dulbaba scoate un interesant volum de versuri, cel de-al patrulea, daca nu ma insel. Este o carte bine structurata care atesta un oarecare salt in demersul poetic al framantatului poet. Optzeci de poeme indelung slefuite se citesc unul din altul atestand masura talentului autorului lor. Este o carte pe care o lecturezi usor pentru ca este gandita in tonuri realmente simple. Dupa lectura raman insa o multime de intrebari care dau senzatia unui echivoc bine "strunit".
"Deodata totul a devenit/ aproape imposibil/ Eram cu totii asemenea/ unei caderi in neant/ Si nici nu stiu daca eram/ parca ne lichefiasem/ Credeam ca suntem intr-o grota,/ De fapt alunecasem intr-o fiinta nesatula/ Ce se intampla/ Cu totii zapaciti am intrebat/ Am inteles ca insetatul/ a devenit o stalactita in care/ constienti si pasnici trebuia/ Sa hibernam/(Capriciu necesar, pag 54)
Semnaland aparitia acestei carti, suntem convinsi ca autorul se afla pe calea cea "neputincios de dreapta" a poeziei. De remarcat sunt desenele si in general, conceptia grafica a copertelor, desene apartinand poetului si graficianului Emilian Iachimovski.
Este o speranta in care credem si despre care vom vorbi mai pe larg cu alta ocazie
(Publicat in Obiectiv Mehedintean 9/XI/2005) 

Festivalul de literaturã ’’Sensul iubirii’’ – tradiţie şi excelenţã

Datoritã consecvenţei şi dãruirii unui manager cultural de valoare precum Emilia Mihãilescu, director al Centrului Cultural Mehedinţi, şi a implicãrii remarcabile a scriitoarei Ileana Roman, Festivalul de literaturã “Sensul iubirii’’ s-a putut şi în acest an organiza la Severin, sub semnul unei tradiţii considerabile şi a unei excelenţe date mai cu seamã de valoarea participanţilor. Zeci de oameni de culturã din toatã ţara au adus Severinul, preţ de douã zile, în prim planul vieţii culturale naţionale. Manifestãrile s-au desfãşurat la Muzeul de Artã şi la Castelul Artelor.
La deschidere a participat şi a ţinut un inspirat cuvânt de salut viceprimarul Marius Screciu. Au fost prezenţi scriitori şi literaţi, artişti plastici, jurnalişti, universitari: Gabriel Coşoveanu, Nicolae Coande, Ioan Lascu, Ileana Roman, Viorel Mirea, Nicolae Jinga, Florian Copcea, Alexandru Drãghici, Cornel Mihai Ungureanu, Viorica Gligor, Dumitru Andreca, Constantin Stana, Emilian Iachimovschi, Eugen Dulbaba, Viorica Stãvaru, Ioana Bogdan, Lucian Gruia, Aţa Kojocovici, Titu Dinuţ, Nicu Ciobanu, Mihai Ioana, Constantin Plãviţu, Mihai Vasilievici, Iulia Mitrache, Aurel Pera etc.
Au fost lansate câteva cãrţi de certã valoare: “Reveriile materiei’’ (Lucian Gruia), “Persona’’ (Nicolae Coande), “Soţii, prietene, amante’’ (Cornel Mihai Ungureanu), “Luntrea goliciunilor’’ (Viorel Mirea), “Viaţa în care mor’’ (Emilian Iachimovschi), “Cântarea cântãrilor’’ (trad. de Ileana Roman), “Ascultând tãcerea’’ (Aţa Kojovici), “Eminescu-ideea europeanã’’ (Florian Copcea). S-au decernat premii pentru apariţii editoriale – volumului elegant şi substanţial al poetului Viorel Mirea, “Luntrea goliciunilor’’, apãrut la editura Tracus Arte. Şi pentru volum în manuscris, cãrţii “Frate Zaheu’’ de Ioana Bogdan (absolventã a Facultãţii de Litere Bucureşti, Ioana Bogdan a primit premiul de debut al USR pentru volumul “Anumite femei’’, Cartea Româneascã, 2007; Premiul revistei Luceafãrul pentru Prozã, 2007; Prezentã în antologia de poezie “Ultima generaţie, primul val”, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2005. Prezentã în antologia de prozã “Prozã.ro”, Ed. Paralela 45, 2006; Premiul pentru prozã, acordat de Bookiseala.ro, pentru volumul de prozã “Aventurile Lunei”, 2014).
Preşedintele juriului festivalului a fost criticul literar şi universitarul Gabriel Coşoveanu, preşedintele USR filiala Craiova.

 
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ,,MIHAI EMINESCU”, ediţia a XXIII-a
În acelaşi context, va avea loc, începând de astăzi, luni 13, ianuarie a.c., Festivalul Internaţional de poezie „Mihai Eminescu”. Un juriu format din : prof. univ . dr. Tudor Nedelcea (preşedininte), prof. dr. Florian Copcea (secretar); membrii: academician Gheorghe Păun, prof. Cornel Boteanu, prof.univ.dr. Vasile Bahnaru, prof. Paula Romanescu, Vasile Barbu  (Serbia), prof. univ. Emil Lungeanu, Jean Băileşteanu, academician Valeriu Matei, va acorda premiile celor mai valoroşi oameni de literatură. La secţiunea nominalizări pentru premiul „Eminescu” s-au înscris:  Academician Eugen Simion, academician Mihai Cimpoi,  prof. univ. dr. Gabriel Coşoveanu, prof. Paul Aretzu, Constantin Pădureanu, prof. univ. Elena Zăbavă, prof. univ. dr. Mihaela Albu, prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldurenau, prof. Emanuela Buşoi, prof. Titu Dinuţ, prof. Dan Anghelescu, Roha Eliza, Victoria Milescu, Hanna Bota, Ileana Roman, Arcadie Chirişbaun,  Vasile Morar, Maria Nenadici, Eugen Dulbaba, prof. univ.Gheorghe Rancu,Puiu Răducan,Revista ,,Curtea de la Argeş”, Revista ,,Vorba Noastră”, Revista ,,Piramida”, Revista ,,Lumina”. Iată şi programul după care se vor desfăşura acţiuniule dedicate poetului Mihai Eminescu, la împlinirea a 164 de ani de la naşterea poetului.

Târgul Naţional de Toamnă al Cărţii, Drobeta Turnu - Severin

        de Ioana DINULESCU

Timp de două zile, 8 şi 9 noiembrie a.c., sala de recepţii a Palatului  Culturii Theodor Costescu din Drobeta Tr Severin a fost din nou, pentru a opta oară, capitală a cărţii româneşti. În organizarea Centrului Cultural Mehedinţi (dir: dna Emilia Mihăilescu), a Casei de Cultură a Municipiului şi a Inspectoratului Şcolar Judeţean, edituri din Bucureşti, Craiova, Timişoara, Piteşti şi, desigur, oraşul gazdă, au prezentat publicului amator apariţii editoriale recente, cele mai multe dintre ele de mare inters atât pentru tinerii studioşi, cât şi pentru adulţii fideli , peste mode şi timp, Galaxiei Gutenberg. Menţionând cu deosebită plăcere  expoziţia de fotografie artistică a domnului Louis Guermont, cetăţean francez stabilit cu trup şi suflet de doi-trei ani la Sibiu, aş remarca, în primul rând, prezenţa Editurii Ramuri cu două foarte frumoase cărţi de poezie (antologia 100 de poeme de Gabriel Chifu şi volumul În grădina lui Tagore de Petre Tănăsoaica), ambele premiate, apoi pe cea a Editurii Paralela 45 cu  monumentala lucrare Istoria Presei de Pamfil Şeicaru, ediţie îngrijită de scriitorul şi universitarul George Stanca. Editura timişoreană Eubeea , coordonată de prozatoarea Nina Ceranu şi de poetul şi gazetarul Ilie Chelaru, a ieşit în întâmpinarea cititorilor cu Duhul fluviului, noul roman al Ninei Ceranu,  cu volumul de critică literară Lecturi la fileu de Maria Niţu,  cu două noi cărţi aparţinând unor reputaţi scriitori timişoreni, poetul Anghel Dumbrăveanu şi prozatorul Laurenţiu Cerneţ, cu antologia 13 poeţi timişoreni vii, bonus-ul reprezentându-l ultimele două numere ale foarte frumoasei reviste Orient latin, publicaţie complementară mai vechii şi, în consecinţă, mai cunoscutei în ţară Orizont .

O prezenţă editorială cu totul excepţională  şi la această  recentă ediţie a  Târgului Naţional de Toamnă al Cărţii, a constituit-o volumul documentar Lupeni 77. Filajul continuă. Nume de cod Sîrbulescu, lucrare de dimensiuni monumentale, în care cei doi autori - poetul Marian Boboc şi profesorul şi gazetarul Mihai Barbu, ambii din Petroşani- reunesc între coperte documente din Arhivele CNSAS, referitoare la persecutarea de către regimul comunist a minerilor participanţi la marea grevă şi acţiune anti-comunistă din 1977 şi la urmărirea scriitorului Ion D. Sîrbu, fiu al Petrilei, fost deţinut politic (timp de 7 ani la Periprava), apoi condamnat la domiciliu forţat în Craiova, până la finele vieţii sale, în septembrie 1989. Ultima notă informativă asupra lui Gary a fost cea de la înmormântarea sa, în Cimitirul Sineasca, în ziua de 19 septembrie 1989.

S-a remarcat prin numărul mare de titluri având ca grup ţintă în primul rând tinerii stuioşi, dar şi profesorii, foarte tânăra şi dinamica editură severineană Ştef, în rimp ce Editura Prier, coordonată de scriitoarea Ileana Roman, a prezentat volumul de versuri Maşina de bătut al poetului Mihailo Vasilievici din Kladovo, Serbia, redactor şef al revistei în limba română Vorba noastră. De menţionat că volumul a fost subvenţionat de Centrului Cultural Judeţean Mehedinţi, instituţie care a găsit şi în acest an resursele financiare, deosebit de modeste e-adevărat, pentru a acorda următoarele  premii: Premiul pentru Cartea Anului antologiei 100 de poeme de Gabriel Chifu, Premiul Cartea de Poeme volumului În grădina lui Tagore de Petre Tănăsoaica, Premiul pentru Roman i s-a atribuit scriitoarei Nina Ceranu pentru Duhul fluviului, Premiul pentru volum documentar a revenit poetului Marian Boboc şi profesorului Mihai Barbu, Premiul pentru istoria presei i-a revenit scriitorului George Stanca, editorul  lucrării  Istoria Presei de Pamfil Şeicaru, Premiul pentru roman tradus în limba italiană prozatorului craiovean Jean Băileşteanu, în timp ce tânărul şi prolificul poet drobetan Eugen Dulbaba a primit,  la rândul, său un Premiu pentru Poezie.

Felicitându-i pe organizatorii Târgului Naţional de Toamnă al Cărţii de la Drobeta Tr Severin, pentru tenacitatea, perseverenţa şi angajarea  lor sufletească în acest atât de generos proiect ce are în centru cartea românească, nu putem trece cu vederea slaba prezenţă la standuri a publicului cititor şi, eventual, cumpărător. Ne întrebăm, cu firească îngrijorare, care mai este rostul dascălilor de toate gradele, al  profesorilor,  în a menţine legătura dintre învăţăcei şi carte, dintre tineri şi cultură, dacă ei înşişi nu se  ostenesc să treacă pragul librăriilor sau al târgurilor de carte? Iată o întrebare la care nici participanţii la Colocviul Cartea, preţul şi dispreţul, iniţiat şi moderat de scriitoarea Ileana Roman, nu i-au aflat, din păcate,  un răspuns optimist.

Publicat in revista Ramuri

Emil Albisor - interviu cu Ileana Roman

Ileana Roman – Arată-mi o întrebare nouă şi voi întineri pe loc Emil Albişor: Formatorii de opinie, mediile culturale, oamenii de cultură din România se întrec în a transmite prin orice mijloace un mesaj înfricoşător: trăim într-o epocă a subculturii. Cât adevăr şi câtă falsă spaimă consideraţi că subzistă într-o astfel de afirmaţie? Ileana Roman: Eu nu ştiu când s-a trăit altfel. Chiar şi cei din generaţia interbelică, atunci când s-a făcut cultură performantă şi deschisă spre valorile universale, mulţi îşi ziceau la fel. Mai totdeauna românii au trăit complexul lui sub: sub vremi, subcultură, subprodus etc. Eu, una, nu-l am, nu l-am avut nici în perioada restricţiilor din fostul regim, când cultura a fost un mod de rezistenţă şi de impunere, când scriitorii erau mai respectaţi decât acum, mai ales acolo la vârf, scriitorii şi instituţia noastră, Uniunea Scriitorilor, au fost cam singurele entităţi democratice, cu toată cenzura, cu toată sperietura şi cu toate cazurile pedepsite literalmente. Nu discut aici zeloşii cântăreţi de curte sau „subliteratura”, astea sunt în toate timpurile şi spaţiile, iar azi, ca în orice perioadă neaşezată, dar în deplină libertate, acest sub se vede mai chiar.    Starea de subcultură însă este oriunde, la diferite grade, există şi în ţări cu adevărat civilizate, plictisit de civilizate, acolo unde termenii cultură şi civilizaţie s-au introvertit până la sinonimie încă din secolele de după Renaştere până deunăzi în secolul 20, până la triumful materiei cu tot produsul ei tehnologic, electronic şi care aduce bani, antrenând lumea în această goană, încât puţin timp mai rămâne pentru spirit. Astăzi puţină lume mai citeşte ( subliniez cuvântul pentru că, totuşi, lecturile au fost salvarea sufletelor noastre în fostul regim ateu). Singurul exerciţiu autentic este lectura, care face cultura individului, nu televiziunea, nu Internetul, care sunt necesare doar pentru informaţie. Apoi vine spectacolul, dar fără lectură-cultură nu se înţelege spectacolul. Lumea se mulţumeşte cu subspectacolul, cu şoul, cu divertismentul căscăcios. Şi încă e bine cât mai avem sărbători. Am observat că mai tot românul, chiar şi cel cu burta goală, are chef de chef. Însă, dacă în ţările mai civilizate, unde bunăstarea materială ţine de cald şi unde cultura o ţin elitele, la noi sărăcia materială poate fi ajutată prin cultură. Omul trebuie să fie deştept nu pentru a fura, ci pentru a înţelege pe ce lume trăieşte, să înţeleagă că politicienii îl mint şi cum trebuie să-i înfrunte. Nu să stea sub, ca în fostul regim, când aştepta să-l dirijeze unicul partid-stat. Or, fără carte, cum se spune, fără cultură, nu e posibilă trezvia. Iar pentru toţi (şi conducători şi conduşi) trebuie să fie clar că, deocamdată, numai cu valorile culturale, care există, slavă Domnului, putem pătrunde în lume, imaginea României numai prin cultură şi artă se mai poate "accesa". Civilizaţia este destinul culturii, spunea Camus, iar cultura este totodată purtătoarea de cuvânt a civilizaţiei, aş adăuga eu.  E.A.: "Postmodernism versus modernism" sau "poezia factualului contra poeziei formă"? I.R. : Postmodernismul nu are nici un fel de versus. El se manifestă ca pasărea colibri, în toate direcţiile, şi de aici în toate timpurile, până la pierderea de sine. Fireşte că în această iluzorie ubicuitate nimereşti ziduri şi alte aripi, pe care poţi să le şi sfărmi, iar într-atâta deconstructivism sunt şanse să mai şi construieşti, sau să te dezmeticeşti din bezmeticire. Căci din acest a fi pretutindeni şi nicăieri au rămas deja nume de referinţă, prin puterea talentului şi prin asumarea deplină a travaliului, travaliilor. Postmodernitate găseşti şi la Homer, dacă vrei. E.A.: Conduceţi o revistă literară, "Amfitrion", şi o editură remarcabilă, "Prier"; reprezintă ele expresia unui demers cultural regional sau, pentru dumneavoastră, "locul" este doar ocazia nu şi fundamentul actului cultural? I.R. : Eu am pornit din capul locului să dezmărginesc locul şi să-l transevaluiez prin ce are el mai valoros. Mă şi mir că-mi pui o astfel de întrebare, când, până acum, n-am făcut decât  să respect valorile locului. Dacă aş fi întrebată ce cărţi aş reedita din cele aproape 100 câte au apărut în Editura Prier până în acest moment, fără pic de emfază aş spune: aproape toate. Nu pentru că aproape toate sunt bune şi foarte bune, sau că sunt din diverse domenii, unele de cercetare, de informare, deci necesare. Am editat şi cărţi slabe, am ţinut cont de autori care scriu mai mult pentru ei, pentru sufletul lor frământat, fărâmat, şi dacă o carte salvează un om, încă e bine. Am publicat şi autori fără pretenţii, dar am lansat numai pe cei buni. Sunt vreo şase autori care au intrat în Uniunea Scriitorilor şi datorită Editurii Prier. Sunt lucrări de doctorat sau importante studii sociologice, istorice, didactice, chiar şi de contabilitate, pe care le-am publicat.    Dintre mehedinţenii care au apărut la Prier cu cel puţin două cărţi (unii au ajuns la 5-6) : Emil Albişor, Dumitru Andreca, Mihai Antonescu, Valeriu Armeanu, Carmen Bulzan, Nicolae Cârciog, Romulus Cojocaru, Isidor Chicet, Eugen Dulbaba, Titu Dinuţ, Gheorghe Florescu, Ion Grasu, Nicolae Jinga, Viorel Mirea, Aug. Popescu, Tudor Răţoi, Daciela Rotaru, Sorin Vidan. Câteva cărţi de debut vor rămâne de-a dreptul în istoria literaturii, şi mă bucur de fiecare dată să amintesc în acest context pe Anton Jurebie, Eugen Măicăneanu, Emilian Iachimovski, Mihai Octavian Ioana, Lavinia Bălulescu. Exceptând pe Măicăneanu, toţi ceilalţi sunt poeţi, şi, vorba lui Nichita: zici Dunăre, zici poezie.    Redacţional, la Amfitrion, am încercat un nucleu al "locului", cu semnături constante, nu prea am reuşit, sunt mai multe publicaţii la Turnu Severin, aşa că forţele sunt dispersate. De aceea am preferat ca revista să apară trimestrial şi nu lunar, adică grăbit şi fără substanţă. Istoria literaturii, când va veni timpul să evalueze, va consemna că Amfitrion (uite că acest cuvânt este chiar postmodernist) a reuşit să treacă şi graniţa: prin dialogurile interculturale pe teme foarte actuale, prin numerele de restituţio vizând personalităţi de sorginte mehedinţeană, dar şi despre Carol I, Brâncuşi, prin teme colocviale (Unde ne sunt criticii literari, Revistele de cultură între tradiţie şi tranziţie, Cultura şi puterea, Jurnalele literare, Neofobia) la care au participat nume prestigioase de scriitori. Un număr a fost consacrat comunităţilor din Mehedinţi, în acest an, primul număr l-am dedicat lui Don Quijote, în curs de apariţie se află numărul dedicat românilor din Viena. Iată că suntem europeni prin cultura scrisă, apropo de prima întrebare. E.A.:  Organizaţi de mulţi ani şi cu imense greutăţi un festival al cărui ciudat nume vine din Nichita Stănescu: Sensul iubirii. Spun ciudat deoarece omul comun ştie cu certitudine că sensul dorului este rodul dar nu prea e cu luare aminte la sensul...iubirii! Care ar fi roadele acestui festival? I.R. : Nu ştiu de ce e „ciudat” Sensul iubirii. Am preluat numele după Nichita, vrând să ating două…sensuri: unul omagial pentru cel mai bun poet român contemporan, altul pentru a marca debuturile (Sensul iubirii fiind volumul de debut al lui Nichita). Nu credeam că vom putea continua festivalul (iată, ajuns la ediţia a X-a), titlul l-am gândit atunci numai în dreptul palierului debut şi numai pentru poezie. După vreo cinci ediţii am extins plaja la toate genurile literare.    Nu am avut greutăţi financiare şi de organizare prea mari, festivalul este deopotrivă al instituţiilor de cultură, o vreme, la început, ne-a sprijinit şi Ministerul Culturii. Am avut, în schimb, greutăţi groteşti din partea chiar a unor scriitori locali, nu-i numesc, i-am uitat.    Nu înţeleg de ce amesteci dorul cu iubirea. Dorul e un cuvânt foarte românesc şi foarte amărât: dorul se culcă cu jalea prin spaţiul nostru mioritic. Iar aşa în general dorul este o stare care nu se împlineşte niciodată, sensul său e să nu se împlinească, este ceva care tot tânjeşte până se usucă înainte de a-şi vedea visul cu ochii. Dorul te roade, nu dă roade. Vezi poezia populară care-i elocventă în manifestarea bietului cuvânt. Noi, în loc să avem voinţă, avem dorinţă. Sensul iubirii este o sintagmă sacră şi democratică totodată. Iubeşte şi fă ce vrei, spunea Fericitul Augustin. Iubirea este cea mai curată împlinire iar sensul acestei împliniri este dumnezeiesc. Opusul iubirii nu este ura, ci ignoranţa, mai spunea şi Dostoievski.    Roadele festivalului sunt cele mai frumoase... mere de "acasa" noastră. Un asemenea festival, împreună cu Târgul de toamnă al cărţii, tot un proiect al nostru, sunt două evenimente culturale naţionale inedite pentru judeţul Mehedinţi. Alte oraşe, care se respectă cultural, au tradiţie în astfel de sărbători ale cărţilor, autorilor şi cititorilor, pentru care autorităţile dispun şi de subvenţii...ameţitoare, faţă de ale noastre. Cum ar fi o nuntă faţă de un botez. Am reuşit însă ca, de la o ediţie la alta a festivalului, să ne onoreze cu prezenţa lor scriitori de aleasă consideraţie, precum regretatul Laurenţiu Ulici, Cezar Ivănescu, Gh. Grigurcu, Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Adrian Popescu, Dan Cristea, George Vulturescu, Ioana Dinulescu, Jean Băileşteanu, Mircea Bârsilă, Paul Aretzu, Nicolae Prelipceanu, Florea Miu, Tudor Nedelcea, Octavian Doclin, Nicolae Ţone, Dan Mircea Cipariu, Paul Vinicius, Ioan Groşan, Marius Ghica,  Radu Voinescu, Radu Cernătescu. Mare sprijin am avut din partea scriitorilor mehedinţeni aflaţi în alte oraşe, ei înşişi nume de prestigiu: Marius Tupan, Şerban Foarţă, Robert Şerban, Nina Ceranu, Dumitru Augustin Doman, Mihai Antonescu.    La capitolul premii, ştiu că unii mehedinţeni sunt supăraţi că de ce au fost premiaţi alţii din alte judeţe şi ei nu. Premiile sunt naţionale, nu locale, şi acest lucru e mai important decât suma în lei derizorie. Exceptând Opera Omnia şi volumele de debut premiate şi publicate de Editura "Prier", restul premiilor sunt doar de 1-2 milioane lei, adică mult mai puţin decât pentru un cântăreţ de folclor, dovadă şi aici de mai puţin respect pentru cultura...cultă. În afara premiilor însă, organizatorii au fost la înălţime, invitaţii bucurându-se, spre exemplu, de frumoasele croaziere pe Dunăre.    Până la ediţia a VI-a  s-au acordat premii numai pentru debuturi, apoi am hotărât să onorăm şi scriitori cunoscuţi. Ţin totuşi să se ştie că juriile au apreciat scriitorii mehedinţeni, după cum relatez aici.  Iată, cronologic, lista: pentru grupaj (versuri, proză, eseu) Monica Băjan, C. Ciopec, Lorena Armulescu, Camelia Strehăianu, Viorica Stăvaru, Marian Băghină, Lavinia Bălulescu; pentru volume de debut: Cristian Pătrăşconiu, Andrei Anastasescu, Emilian Iachimovski, Manuela Vasilescu, Anton Jurebie şi Valentin Vasilescu (care a renunţat apoi să-şi mai publice volumul respectiv de teatru); pentru Opera Omnia sau de Excelenţă, cronologic: Laurenţiu Cerneţ, Şerban Foarţă, Emil Manu, Marius Tupan, Valeriu Armeanu, iar anul acesta, Dumitru Radu Popescu, care ne-a refuzat până acum, unii dintre noi fiind nişte ingraţi. S-au mai acordat premii pentru cărţi de debut apărute recent, în total (incluzând şi pe cei din alte judeţe) dacă ar fi să numărăm numai premiile mari cred că sunt vreo 40. Am făcut acest expozeu bilanţier dat fiind că în aceste zile, pe 1-2 iulie a avut loc ediţia a X-a a Festivalului Sensul iubirii. Ulterior vom tipări un volum de...colecţie. Sperăm ca în următoarele ediţii să avem mai multe bucurii. E.A.: Dacă, prin absurd, povestea peştişorului de aur ar fi adevărată, care sunt cele trei dorinţe pe care i le-aţi încredinţa? I.R. : Spusei mai sus despre dorinţă, iar povestea peştişorului nu-i prin absurd adevărată, este o foarte înţeleaptă poveste despre chiar derizoriul dorinţei, dorinţelor. E.A. Vă rugăm să vă puneţi o întrebare pe care noi, cei din prejma dumneavoastră, nu o intuim. Eventual, daţi-i şi un răspuns! I.R. : Cred că mie nu-mi plac întrebările. Eu, dacă mă uit prin scrisul meu, rar, prea rar, văd semnul acesta cocoşat. Întrebările au cocoşat lumea. Sunt cele mai cicălitoare. Şi-apoi eu nu cred că există întrebări fără răspuns, pentru că nu există răspunsuri absolute. Răspuns pentru aceiaşi întrebare poţi afla peste o secundă, ca şi peste un veac.    Arată-mi o întrebare nouă şi voi întineri pe loc. E.A.: La ce lucraţi? I.R. : Întrebarea asta mi-aminteşte de o vizită la muzeul nostru, mai de mult. Căutam pe cineva, care se afla prin subteranele muzeului la secţia "Ştiinţele naturii". Şi întrebând eu persoana ce face, era un bărbat, calm, mi-a răspuns : lucrez la o căprioară. «LUCEAFĂRULUI» DIN BOTOŞANI, CU PRIETENIE ŞI CONSIDERAŢIE… SALUTI ET LAETITIAE! Articol scris de: D.M. GAFTONEANU / 21 Ian 2013              «LUCEAFĂRULUI» DIN BOTOŞANI, CU PRIETENIE ŞI CONSIDERAŢIE… SALUTI ET LAETITIAE! Motto: “Un popor fără cultură e un popor uşor de manipulat.“(Immanuel Kant)  În organizarea Fundaţiei Culturale „Lumina” şi a Centrului Cultural „Nichita Stănescu” Mehedinţi a avut loc la Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Băile Herculane în zilele de 14 si 15 ianuarie 2013 cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu” 14.01.2013, ora 11,00. Amfiteatrul “Robert Schumann” al Liceului Traian din Drobeta-Turnu Severin. Ultimul la cuvânt (*), D.M. Gaftoneanu, redactor al “Luceafărului” Botoşani: Distinse autorităţi, stimaţi organizatori, iubiţi invitaţi şi, nu în ultimul rând, dragi pasionaţi de cultură prezenţi,  Am călătorit într-un pelerinaj de 700 de km din nordul cultural până în sudul cultural al ţării pentru a vă aduce salutul colectivului redactorilor şi colaboratorilor revistei de cultură “Luceafărul” şi pentru a vă reaminti de exemplul de muncă, pasiune, talent şi patriotism al marelui Eminescu, simbol cultural naţional şi universal.  Din poemul “Eminescu. Monolog în alb şi negru”, o singură strofă:  / “…Pentru neo-scribi? Vetuste. Antice deşertăciuni./ /Pentru mine? Actuale. Capodopere. Minuni./ /Tot la fel. Mereu aceleaşi. Chiar şi peste un mileniu./ /…Eminescu? Da, trăieşte. Prin talentul său de geniu!”/  Vă mulţumesc respectuos pentru invitaţie, pentru atenţia şi căldura cu care m-aţi primit şi vă transmit un sincer “SĂ TRĂIŢI LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE!”la început de an nou.…………………………………………………………………………. Ficţiune şi umor: Întoarcere la 180 grade în timp… cu 60 de ani în urmă! Istoric act de “nedreptate”. Ca de atâtea alte ori, (in)justiţia îşi are asigurat ultimul cuvânt! (*) SENTINŢĂ. Tribunalul poporului, în numele legii, hotărăşte: “Condamnă pe acuzaţii acad. Mihai Cimpoi, acad. Gheorghe Păun, scriitorii Florian Copcea, Ileana Roman, Titu Dinuţ, Jean Băileşteanu, Vasile Barbu, Cornel Boteanu şi Nelu Barbu, denumit generic “lotul de la Severin 2013”, autointitulat “juriu atotcunoscător cu puteri discreţionare” precum şi grupul de complici mai jos menţionaţi, cu toţii cu “grave încălcări” ale normelor de comportament social, după cum urmează: -pentru constituirea unui grup infracţional organizat având ca obiectiv extinderea fenomenului cultural, urmărind frânarea evoluţiei în degringoladă spre dezastrul total al ţării, faptă prevăzută de art. 7, lit. (a) din Legea manifestărilor culturale (inexistentă!) şi sancţionată de art. 5, al. 6 din aceeaşi lege, să sufere pedeapsa de interzicere a dreptului legitim de a asista tăcuţi la reuniunile publice; -pentru destabilizarea climatului insalubru de dialog social fără perspectivă de însănătoşire a naţiunii noastre din anul de graţie 2013, faptă prevăzută de art. 2, litera (b) din Legea comunicatelor de presă (nepromulgată!) şi sancţionată de art. 9, al. 4 din aceeaşi lege, să sufere pedeapsa de anulare a opţiunii personale de a nu mai scrie pentru o perioadă nedeterminată de timp; -pentru uneltire împotriva promovării în presa naţională a produselor subculturale, faptă prevăzută de art. 5, lit. (c) din Legea întrunirilor publice (nepublicată!) şi sancţionată de art. 8, al. 3 din aceeaşi lege, să sufere pedeapsa cu dezvăluirea declaraţiilor făcute la audieri. În conformitate cu dispoziţiile art. 666 din Codul Penal (imaginar!) urmează a executa numai una din pedepse, cea mai grea, şi anume confiscarea în vederea publicării a declaraţiilor date de bună voie şi nesiliţi de nimeni în faţa organelor de anchetă abilitate. … La recurs, acad. Mihai Cimpoi, acad. Gheorghe Păun şi scriitorul Cornel Boteanu, după prezentarea unor dovezi suplimentare, au fost condamnaţi cu suspendare, în caz de recidivă urmând a se adăuga şi prezenta pedeapsă. Ca urmare, declaraţiile dânşilor lipsesc aici.”…………………………………………………………………………………………………………………………………. …Spicuiri din dosarul de arhivă cu actele de interogatoriu ale “Lotului de la Severin 2013” însoţite pe alocuri de notiţele şi comentariile “anchetatorului-şef”, torţionar amator, D.M. Gaftoneanu. ION MANEA, primar de Orşova : “Urări de bine locuitorilor şi executivului primăriei Botoşaniului!”  (n.a.: d-lor Ovidiu-Iulian Portariuc, Viorel Iliuţă şi Cosmin Andrei.) Prof. univ. dr. FLORIAN COPCEA, (mare) scriitor, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: simbolul culturii autentice,  organizatorul festivalului pe post de amfitrion factotum): “Shakespeare de-ar mai trăi/ la Botoşani ar veni/ nu pe… Dorel (!) să-l întâlnească/ ci să cânte-n slovă românească/ din fluierul său dulce/ de os de domn Neculce/ Şi să-i ridice un soclu ‘nalt / din cremene şi bazalt/ Marelui Poet Gaftoneanu să-i aducă/ cărţi multe şi ghiers de sâmbure de nucă.”/ Cu dragoste, prietenului meu drag, prietenului nepereche Dorel Mihai Gaftoneanu… MELENCO  ŞTEFANOVICI, (reputat) director publicaţie “Vorba noastră”, Gamzigrad, Serbia: “Multe salutări tuturor cetăţenilor din Botoşani!” DUŞAN PÂRVULOVICI, Samarinovac, Agenţia de presă TIMOC PRESS: “Românii din Serbia au nevoie de românii din ţara-mamă. Şi invers!” TIHON MATASAREVICI, Kladovo, Serbia: “Vă doresc sărbători fericite, La mulţi ani!” VASILE BARBU, Uzdin, preşedinte Societatea literar-artistică TIBISCUS: “Consiliul Naţional Român din Serbia (organismul reprezentativ al minorităţii naţionale române) a        adoptat decizia ca zilele de 15 ianuarie, 1 decembrie şi 8 decembrie- ziua când a fost ales primul C.N.R. în 2002) să fie declarate sărbători naţionale ale românilor din Serbia. Ca atare, pentru toţi românii din Serbia sunt şi zile nelucrătoare! La mulţi şi buni ani, naţie română!” MICHAELA ELISABETA GRAŢIELA UDRIŞTE, (remarcabil) inspector şcolar, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: Premiul …“Venus din Milo” al festivalului!): ”Succes redacţiei revistei Luceafărul Botoşani!” ELA BĂLESCU, (înzestrată) poetă, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: Premiul… “Diana din Efes” al festivalului!): “Cu gând cald şi luminos pentru revista de cultură “Luceafărul” din Botoşani… Cer senin,/Viaţă frumoasă,/O inimă caldă,/Sub bolta albastră!/” TITU DINUŢ, (excelent) scriitor, Craiova: “În semn de consideraţie, din toată inima, vă apreciez!” GEORGE BUREŢEA, directorul postului local Datina TV, fost ieşean, Drobeta-Turnu Severin: ”Revistei de cultură Luceafărul, cu emoţie şi dragoste pentru Moldova eternă!” Prof. dr. TUDOR NEDELCEA, cercetător, Mehedinţi: “Cu prietenie pentru toţi iubitorii spiritualităţii eminesciene din Moldova! Salutări distinsei doamne Lucia Olaru Nenati!” ILEANA ROMAN, (emblematică) scriitoare, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: atentă şi discretă, dar în acelaşi timp, literată cu idei limpezi şi convingeri puternice, de necombătut) : ”Mulţumesc Luceafărului din Botoşani pentru că vine din când în când şi pe la Severin!” MARIUS POPESCU, profesor (de excepţie), Drobeta-Turnu Severin (n.a.: cunoştinţe vaste acumulate într-o viaţă de dascăl, vorbitor emoţionant, efervescent, greu de oprit): ”Din îndepărtatul municipiu de pe Dunăre care datează de pe când romanii au cucerit şi civilizat Dacia, îmi îndrept gândurile mele cu tot respectul pentru activitatea colegiului de redacţie şi colaboratorilor revistei de cultură botoşănene care are cu siguranţă rădăcini spirituale în gândirea marelui născut pe acele locuri Mihai Eminescu cel aniversat în Zilele Culturii româneşti. Îi mulţumesc din suflet scriitorului D.M. Gaftoneanu pentru prezenţă azi, 14 ianuarie 163 d. Eminescu sau 2013 la Tr. Severin şi la Orşova deoarece prin prezenţa Domniei Sale îl simţim mai aproape pe însuşi Mihai Eminescu-eternul.” PAULA ROMANESCU, (inegalabilă) poetă, Bucureşti (n.a.: deosebită personalitate, o mare traducătoare din franceză, interpretă şi exegetă a poeziei lui Eminescu),: “Deşi nu sunt oricând vizibile stelele (văzutele şi nevăzutele) sunt mereu prezente în hăul din ceruri. Dar a mea, Doamne?!” EMIL LUNGEANU, (ilustru) scriitor, dramaturg, critic, Bucureşti (puncte clare de vedere, minuţios argumentate, autentic om de cultură): “Eu n-am venit aici la Dunăre să pescuiesc, eu am venit să eminescuiesc! ORŞOVA, 14-15 ianuarie 163 d. E. (după Eminescu!).” VASILE MORAR, (legendar) poet, Baia Mare: “…Drept pentru care semnez. (?!)”{n.a.: autodeclarat «cel mai mare poet român în viaţă», blasfemie evidentă atât timp cât mai există(m) şi alţii! Încă nu am primit din partea talentatului «rival» un răspuns ferm la propunerea  onorantă pentru amândoi de a reînvia cuplul Vasile (Alecsandri)-Mihai (Eminescu)! Aşa că… vorba Corinei Chiriac dintr-un cunoscut şlagăr, eu… «mai aştept şi mai sper!»}. VIRGINIA PARASCHIV, critic literar, Baia Mare (n.a.: literat de mare calibru cu un discurs impecabil, academic, ai multe de câştigat stând la taifas cu Domnia Sa): “Doresc revistei Luceafărul să-şi păstreze consistenţa şi echilibrul prin care şi-a câştigat audienţă şi respect.” MIHAI GANEA, scriitor, energicul şi destoinicul preşedinte al filialei Ligii Scriitorilor Baia Mare: ”La mulţi ani şi cât mai multă literatură adevărată în paginile revistei Dvs.!” CONSTANTIN PĂDUREANU, scriitor, Craiova:  “Să ne vedem cu bine şi în anii ce vin!” NICOLAE JINGA, preot, Orşova: ”Eminescu, poetul, este pururea viu în inima noastră.” JEAN BĂILEŞTEANU, scriitor, Dolj (n.a.: vocaţie literară, inteligenţă şi deschidere la dialog) : ”Radu Gyr a rămas cu urmele cuielor lui Isus. Pentru poeţi, Eminescu este Isusul nostru. Toţi cei care scriem am rămas dominaţi de spiritul eminescian.” IOAN LAŞCU, profesor, Craiova (n.a.: experienţă, competenţă şi erudiţie): ”Întru Eminescu ne-am întâlnit/ Întru Eminescu vom rămâne, / Noi şi urmaşii urmaşilor noştri!/ ” NELU BARBU, scriitor, Vâlcea,(n.a.: sensibil, inspirat, elegant în exprimare): “Un gând bun pentru scriitorii din Botoşani cu ocazia celei de-a XXII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Poezie” Mihai Eminescu” 14-15 ianuarie 2013, Drobeta-Turnu Severin, Orşova şi Herculane, domnul Dorel Mihai Gaftoneanu probând că nasc şi în Nordul Ţării oameni. Cu această ocazie vă urăm revistei de cultură Luceafărul Botoşani “La mulţi ani”! Ave! VIOREL MIREA, scriitor, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: amabilitate, energie şi optimism): ”Salutări severinene, mehedinţene, olteneşti şi româneşti din partea Dunării lui Viorel Mirea! GHEORGHE RANCU-BODROG, profesor, revista de cultură “Almăjul”, Caraş-Severin: «Pentru poezia “ne-nţeleasă” a lui D.M.G., felicitări şi la mai mare!» Dr. PAUL PUREA, scriitor, Germania, (n.a.: medic de profesie- mi-am reamintit că îl mai urmărisem pe un post de TV naţional- ne-a prezentat la Herculane propunerea ca Eminescu să fie declarat chirurgul societăţii româneşti profund bolnave de astăzi!): “Revistei Luceafărul Botoşani, un gând de simţire românească izvorât din dragostea profund umană şi naţională pentru nemuritorul nostru Mihai Eminescu. Trăinicie veşnică revistei botoşănene!” ALINA PUREA, scriitoare, Germania: “Succes şi literă de aur revistei Luceafărul Botoşani!” DENISA MARIA BALAŞ, poetă, 17 ani, Băile Herculane (n.a.: poezia de mâine!): “Mă bucur mult că am cunoscut oameni cu totul deosebiţi la acest eveniment cultural.” EMILIA MIHĂILESCU, manager Centrul Cultural Mehedinţi: “La cea de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Mihai Eminescu” oamenii de cultură mehedinţeni alături de reprezentanţi de marcă ai culturii româneşti au omagiat pe cel mai valoros poet al ţării. Să sperăm că acesta e un bun început de an 2013- alături de spiritul eminescian.” PAVEL PANDURU, profesor, Caraş-Severin: “Orşova- fosta Diernă- găzduieşte o întâlnire cu personalităţi din toată ţara, iubitori de Eminescu pentru a se sărbatori încă o dată naşterea personalităţii româneşti care întruchipează absolutul pentru români, adică Adevărul Celui de Sus. Cu tot dragul pentru revista Luceafărul din Botoşani şi pentru redactorul D.M.G.” DAN ŞALAPA, scriitor, Drobeta-Turnu Severin (n.a.: profil aparte, l-am remarcat şi în urmă cu un an): “Botoşănenilor, sănătate şi prosperitate!” EUGEN DULBABA, poet, Drobeta-Turnu Severin ( n.a.: de asemenea, l-am recunoscut uşor după trecerea unui an): “Un gând bun tuturor celor animaţi de spiritul eminescian!” GEORGE VOICA, poet, Vâlcea: ”Lucruri de valoare şi de durată să faceţi! ” GABRIEL GORJANU, Bucureşti, (n.a.: zootehnist cu studii superioare dar şi interpret original de muzică populară şlefuită, un talent natural, formidabil companion de compartiment de la Bucureşti până în Mehedinţi):  “Doar de bine tuturor iubitorilor artei!”…………………………………………………………………………………………………………………………. …Impresionant traseul de pe malul stâng al Dunării de la Herculane la Drobeta, cu padine, stânci ascuţite, guri de vărsare şi viaducte, cu puhoiul lent de apă printre munţii semeţi îmbrăcaţi în haine groase de iarnă, spectacolul unei naturi vii peste măsură de generoase… …Drobeta-Turnu Severin… Festivitatea publică din amfiteatrul Liceului Traian şi depunerea unei coroane de flori… La statuia lui Eminescu din parc mi-a zâmbit şi mi-a strâns mâna o doamnă ceva mai în etate, de înălţime medie, extrem de binevoitoare, cu o voce caldă, purtând cu multă demnitate semnele de neocolit ale timpului şi ale unei existenţe ce traversează cu greu privaţiunile impuse de această perioadă nefastă din istoria ţării. Anul trecut, ţin minte că mi-a făcut cadou o carte minusculă în format de buzunar, “Mihai Eminescu, Versuri”. Am schimbat câteva cuvinte şi în acest an şi mi-a făcut o puternică impresie. Nu i-am reţinut numele şi, când mi-am reamintit chipul doamnei pe când eram pe tren, am avut o revelaţie şi m-am simţit vinovat că nu mi l-am notat. Mi se părea imaginea ideală pentru simbolul reprezentativ al pasionatului de cultură în total anonimat; mi-a rămas în minte ca un om de mare caracter care merită recunoaşterea noastră pentru ataşamentul şi devotamentul faţă de cauza culturii autentice. Cu totul şi cu totul din întâmplare am regăsit-o în fotografia de mai sus printre sute alte imagini stocate, este persoana din dreapta acesteia, apoi am reuşit să găsesc şi broşurica pomenită printre teancuri de cărţi vraişte. M-aş bucura ca mediul cultural şi consilierii Primăriei oraşului Drobeta-Turnu Severin să-i acorde stima şi aprecierea cuvenită, cu publicitatea binemeritată unei surprize pentru un OM adevărat. Poeta ARISTIŢA BUCIU-STOIAN, care, la aproape 75 ani, îi spune în stilul dumneaei bine personalizat, în cuvinte simple dar bine alese, “Luceafărului” Mihai Eminescu peste vremuri: /“Opera ta nepieritoare/ /Este un cântec,/ /Lumină,/ /Îndemn,/ /Un răsărit de soare./ /Şi tot ce ai lăsat scris pe hârtie/ /Trăieşte şi va trăi în veşnicie…”/ …Eminescu, geniul poetic şi publicistic cu faţă umană redescoperit în sudul cultural al ţării… …Orşova …Festivitatea din Sala de consiliu local, depunerea de jerbe la monumentul Poetului, procesiunea şi masa festivă de la Mănăstirea Sfânta Ana de pe malul Dunării… …Statuia lui Hercule, Grota cu aburi, Ştrand 7 Izvoare, Grota haiducilor, Băile Herculane, Crucea Albă, Staţiunea Herculane, Muzeul Staţiunii Băile Herculane… Merita (re)văzute! …SALUTI  ET  LAETITIAE! (Sănătate şi bucurii!). Am plecat din Băile Herculane urmărit de  frumuseţea mesajului inscripţionat pe fruntea faţadei fostului Cazinou din staţiunea aflată în parcul central, o clădire legată prin căi de acces acoperite de Hotelurile Traian şi Decebal; un ansamblu  arhitectonic de concepţie germană încă nerenovat, cu elemente aparţinând mai multor stiluri din epoci diferite, ce îşi continuă existenţa de un veac şi jumătate alături de un exemplar rătăcit din arborele mamut sequoia gigantea… Deşi nu are «decât» vreo 30 de m înălţime şi cam 1,5 m diametru, acest vlăstar solitar păşeşte cu multă convingere pe urmele uriaşilor săi strămoşi de prin sălbăticia preistoriei Americii de Nord, dând contur concretizării unei îndelung aşteptate renaşteri restauratoare pe minunatele locuri de pe Valea Cernei… SALUTI  ET  LAETITIAE! La revedere, românilor de pe ambele maluri ale Dunării A consemnat, Turist… ad-hoc, D.M. Gaftoneanu, Botoşani (Publicat in revista Luceafarul - Botosani)     Mehedinți: Scriitori români din Serbia - premiați la Festivalul "Primăvara poeților"   Scriitorii români din Serbia Nicu Ciobanu și Ioan Baba au fost premiați luni, la Drobeta Turnu Severin, în cadrul ediției 2014 a Festivalului "Primăvara poeților". Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ Manifestarea, la care au participat peste 50 de scriitori, studenți, cadre didactice și iubitori de literatură din Drobeta Turnu Severin, a fost organizată la Muzeul de artă din municipiu, de Centrul Cultural "Nichita Stănescu" și Societatea Scriitorilor Danubieni. PUBLICITATE "Am decernat premii celor doi scriitori pentru întreaga lor operă. Aceștia sunt cei mai de seamă reprezentanți ai breslei scriitoricești din acest spațiu balcanic. Domnul Nicu Ciobanu este și director al Casei de Presă și Editură Libertatea a Consiliului Național al Minorității Naționale Române din Novi Sad, iar domnul Ioan Baba — redactor-șef al renumitei reviste de literatură și dialog european — Lumina", a declarat, pentru AGERPRES, directorul Centrului Cultural "Nichita Stănescu", Emilia Mihăilescu. Invitații au citit poezii, lor alăturându-se și poeții Jean Băileșteanu și Emilian Mirea din Craiova, Ileana Roman, Titu Dinuț, Eugen Dulbaba, Dumitru Andreica și Alexandru Drăghici din județul Mehedinți. În cadrul programului câțiva actori locali au realizat un mini-spectacol cu poezii aparținând oaspeților — Nicu Ciobanu și Ioan Baba. AGERPRES/(A — autor: Florian Copcea, editor: Cristian Anghelache)   (Publicat in Agerpress - Mehedinti)     La Drobeta Turnu Severin, proiect - Legea cărţii româneşti Drobeta Turnu Severin (Turnu se scrie complet şi nu Tr, cum este inscripţionat pe cosurile de gunoi, pretinde elita intelectuală severineană) a găzduit, între 24-26 octombrie 2014, cea de-a XVI-a ediţie a Festivalului Naţional de Literatură „Sensul iubirii". Organizatori oficiali sunt: Consiliul Judeţean, Centrul Cultural „Nichita Stănescu" şi Societatea Scriitorilor Danubieni (care reuneşte scriitori şi din sudul Dunării, din Serbia), dar iniţiatorul şi zbătătorul acestui festival literar este omniprezenta scriitoare Ileana Roman. Ileana Roman născută la 7 ianuarie 1940 în satul mehedinţean Roşia, com. Căzăneşti), poet, prozator, dramaturg, publicist, editor, este absolventa Filologiei bucureştene, fost director al Bibliotecii Judeţene „I.G.Bibicescu" din localitate, preşedinte al Fundaţiei „Alice Voinescu", al editurii „Prier", al revistei „Amfitrion". Debutând în celebra colecţie „Luceafărul" (alături de Cezar Baltag, St. Bănulescu, N.Velea, ulterior Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Gr.Hagiu etc), cu volumul de poezii Naşterea zeiţei (1968), Ileana Roman a devenit un nume în peisajul literar contemporan, nonconformistă atât în poezie, cât şi în viaţă, motiv pentru care i s-a interzis să publice în presa locală între 1980 şi 1989. Alte volume: Vărsătorul de piatră, poeme în clepsidre în dreptul Dunării (1980), Aproape (1981, poezii), Râul pentru Heraclit (1989, poezii), Nopţile belletriste (1996, poezii), Feminariu (2002, roman), Prinţul aurului (2008, teatru), Angoasele de-a-ndoaselea (2012, poeme). S-a remarcat şi în elaborarea unor studii monografice de mare utilitate: Dicţionarul enciclopedic al jud.Mehedinţi (2003, cu Tudor Răţoi), Viaţa şi opera insulei Ada Kaleh (2005), Ţiganii noştri (2010). Recent, a tălmăcit în stil propriu, Cântarea cântărilor (2014). Actuala ediţie a Festivalului „Sensul iubirii" a constat în decernarea de premii, un podium poetic şi o dezbatere privind Piaţa cărţii. Premiile Centrului Cultural (director: Emilia Mihăilescu), au fost oferite lui Lucian Gruia, Viorel Mirea, Nicolae Coande, Emilian Iachimovski, Nicu Ciobanu (din Serbia, premiul „Omnia"). Premiile Societăţii Scriitorilor Danubieni au fost acordate lui Viorel Mirea, pictorului C.Plăviţu (care a donat, drept premiu, câteva din tablourile sale), Aţa Kozochici (Serbia), Mihai Vasilievici (Serbia), Dan Zorilă, Ioana Bogelian. A plouat, deci, la propriu şi la figurat, cu stropi de apă, dar şi cu premii. Au fost lansate, cu acest prilej, volumele scriitorilor prezenţi: Brâncuşi, reveriile materiei şi Mitul lui Narcis de Lucian Gruia, Persona, poeme de N.Coande, Soţii, prietene, amante, teatru de Cornel Mihai Ungureanu, Ascultând tăcerea de Aţa Kozochici, Luntrea goliciunilor de Viorel Mirea, Eminescu-ideea europeană de Florin Copcea, Viaţa în care mor de Emilian Iachimovski, Păsări personale de Dan Zorilă, Cântarea cântărilor versiune Ileana Roman. A şocat şi ne-a surprins ediţia trilingvă (?) a vol. Trezeşte tăcerea a medicului din Kladova (Serbia), Aţa Kozochici, volum dedicat, cum precizează autorul, bunicii sale Biţa „care m-a învăţat Limba Vlahă". Cu toate încercările de a-i explica că nu există, ştiinţific vorbind, limba vlahă, autorul, medic de profesie, cu facultatea urmată la Craiova, a încercat să explice, cu o încăpăţânare demnă de o faptă bună, că vlaha există ca limbă, cu toate că nu-i recunoscută de UNESCO, de Academia Română sau Academia Sârbă de la Belgrad. La Craiova, studentul Aţa a învăţat în limba vlahă? Conform legislaţiei sârbe actuale, o clasă de 15 elevi români pot beneficia de predare în limba maternă. Dar sunt numeroase cazuri, când 10 părinţi se declară români, iar alţii 5 vlahi, sau 14 sunt români şi al 15-lea se declară vlah; în consecinţă clasa cu predare în limba română nu poate funcţiona. Iată până unde poate duce diversiunea cu limba vlahă! Pe podiumul poetic au urcat poeţii: N. Coande, Florin Copcea, Eugen Dulbaba, Mihai Octavian Ioana, Gh.Florescu, Emilian Iachimovski, I.Lascu, Viorel Mirea, Anna Eichert, Sorin Vidan, Victoria Şeimeanu, Jean Băileşteanu (cu un eseu despre carte), D.Andreca şi Ileana Roman. Dar noutatea şi originalitatea acestei ediţii a constituit-o colocviul-dezbatere Piaţa cărţii, participanţii sesizând criza cărţii azi. Tudor Nedelcea a citat dintr-un articol din 1923 al lui Liviu Rebreanu despre Criza cărţii româneşti: „Printre atâtea crize ce bântuie în ţară, criza aceasta a cărţii româneşti e poate cea mai îngrijorătoare, fiindca efectele ei, mai puţin simţite azi, se vor răzbuna în viitor. Rarificarea cărţii romăneşti nu va putea fi compensată prin nimic. Într-o bună zi ne vom găsi complet deformaţi culturaliceşte în faţa minorităţilor care se hrănesc sufleteşte de peste graniţă (...) Una din cauzele crizei ce ameninţă cartea românească este fără îndoială, dispreţul stupid al politicienilor de modă veche faţă de orice manifestare literară. Pentru ei, literatura şi îndeobşte cartea e un fleac fără nici un folos practic (...). Numai pentru carte nu sunt bani şi nici nu se poate născoci nimica să o încurajeze. Ba, când s-au gândit să înfiinţeze un fel de impozit cultural, l-au aplicat cărţilor şcolare, în loc să-l ia pe parfumuri şi să ieftinească abecedarele". (Liviu Rebreanu. Opere 16. Bucureşti, Minerva, 1995, p.190-191). Câtă dreptatea avea şi are autorul Răscoalei! Aceleaşi probleme par să fie veşnice pentru intelectualii neamului românesc. Prezenţa preşedintelui filialei Oltenia a Uniunii Scriitorilor, universitarul Gabriel Coşoveanu, a fost benefică, nu numai prin intervenţiile sale pertinente, cât şi prin propunerea finală şi anume: amendamentele-remedii expuse de Tudor Nedelcea (publicate în vol. Cartea, a câta putere in stat?, Craiova, Fundaţia Scrisul Romînesc, 1999, p.13-14), completate cu propunerile participanţilor, să fie finalizate într-un proiect de lege, cu titlul Legea cărţii, care să fie înaintat oficial, ca o iniaţitivă a filialei oltene, conducerii Uniunii Scriitorilor din România, acad. Nicolae Manolescu, pentru a fi înaintată Parlamentului spre legiferare. Dar, iată aceste propuneri lansate de Tudor Nedelcea: „Remedii pentru criza culturii scrise ar fi, dacă ar exista şi voinţă politică. Avansăm câteva propuneri: 1) instituirea unei reţele naţionale de informare şi difiuzare a cărţii; 2) continuarea subvenţionării cărţii de cultură ca mijloc de protecţie culturală şi financiară a cumpărătorului ; 3) credite cu dobânzi mai mici pentru editorii de carte ştiinţifică şi beletristică, de artă, spre a completa sistemul de subvenţionare prin comenzi de stat; 4) tarifuri de transport reduse pentru carte şi publicaţii periodice, aşa cum se practica în perioada interbelică, când exista acel „timbru de favoare” (transportul unui container de cărţi costă azi cât transportul unui container de ţigări şi băuturi alcoolice); 5) mărirea bugetului bibliotecilor publice, ştiinţifice, documentare etc.în vederea achiziţionării, aproape exhaustiv, a producţiei interne şi externe de carte, paralel cu demararea construirii de noi depozite de cărţi pentru biblioteci; 6) centralizarea, la nivelul bibliotecilor judeţene-ca instituţii specializate- a fondurilor financiare destinate cumpărării de cărţi pentru toate bibliotecile comunale; 7) controlul calităţii hârtiei pentru cărţi şi periodice, astfel încât o hârtie netratată biochimic să nu ducă la uzarea ei în timp şi să creeze probleme de patologie a cărţii; 8) mărirea numărului de exemplare de carte care se distribuie gratuit bibliotecilor beneficiare ale Legii depozitului legal, spre a fi distribuite şi la centrele culturale şi lectoratele române din străinătate; 9) modificarea Legii sponzorizării, asfel încât ea să stimuleze efectiv actul cultural; 10) formarea de specialişti cu vocaţie din domeniul cărţii(editori, bibliotecari, difuzori de carte) şi reunirea lor într-o asociaţie profesională; 11) editare de buletine informative privind apariţia cărţilor, existenţa în toate publicaţiile periodice cu mare tiraj a unor cronici de întâmpinare a potenţialilor cititori despre noile apariţii editoriale ; 12) institurea unor programe culturale de editare a unor lucrări fundamentale, unele începute, dar nefinalizate: ediţii complete, fără croşete, a operei scriitorilor, filosofilor, istoricilor, a manuscriselor de cronici medievale inventariate în Repertoriul manuscriselor de cronici interne (Editura Academiei, 1963), a ediţiei Documenta Romaniae Historica etc. În acest sens, este necesar încheierea de contracte ferme de finanţare şi finalizare a acestor proiecte între Guvern şi instituţiile de cercetare sau specialişti recunoscuţi ca atare. Este necesar, totodată, pregătirea de specialitate în tehnica editării în paleografia latină, greacă şi slavonă, de cărţi de specialitate, aşa cum a fost, şi este încă de neînlocuit studiul lui Demostene Russo „Critica textelor şi tehnica ediţiilor, publicat în anul 1915! Să trăim cu speranţa că o Lege a cărţii, care să înglobeze şi Legea timbrului literar şi a Depozitului legal, să fie promulgată întru folosul nu numai a scriitorilor, dar mai ales a publicului cititor. Galaxia Guttenberg trebuie să coexiste cu Galaxia Marconi. P.S. Ileana Roman a relatat un caz uluitor pentru epoca internetului: o ţărancă mehedinţeancă, auzind că-i scriitoare, i-a propus să-i dea un bou pentru o carte!

PANORAMA CULTURALĂ ACTUALĂ

Un loc deosebit în panorama culturală actuală îl ocupă organizațiile

și cercurile literare ca principală manifestare culturală a prezentului:

Societatea scriitorilor Danubieni și Cenaclul Orfeu, avându-i ca cei mai activi membrii pe: Dumitru Andreca, Ella Arbănași, Valeriu Armenau, Puiu Bălulescu, Ioana Bogdan, Dan Buciumeanu, Nicolae Calițoiu, Florin Copcea,Titu Dinuț, Alex Drăghici, Eugen Dulbaba, Ana Eichert,

Nicolae Firuleasa, Gheorghe Florescu, Emilian Iachimosvski, Mihai Octavian Ioana, Doina Iovănel Spineanu, Sever Iriza, Mirela Ispășoiu, Nicolae Jinga, Viorel Mirea, Iulia Mitrache, Sever Negrescu, Ileana Roman, Victor Rusu, Ion Sârbulescu, Victoria Seimeanu, Constantin Stana, Lucian Stanca, Viorica Stăvaru, Justin Stăvaru, Cosmin

Tomă, Manuela Vasilescu, Valentin Vasilescu, Daniela Zaharia, Dan Zorilă.

În perioada regimului comunist în Turnu Severin a luat fiinţă Şcoala cu program suplimentar de muzică şi desen pentru clasele I-VII, prin strădania profesorilor: Petre Severin – profesor de muzică şi compozitor şi Alexandra Popescu –profesor de arte plastice, transformându-se ulterior în Liceul de Arte Plastice până în anul 1978 când

liceul a trecut în subordinea Liceul Pedagogic. Şcoala de Muzică şi Desen a devenit cu program integrat cultură generală şi specialitate. În anul 1982, şcoala s-a mutat în local propriu, cel care este şi astăzi, având director pe profesorul Iulian Andreescu Şcoala

funcţiona cu multe cadre didactice care au fost elevii acestei instituţii.

În anul 1993 a fost înfiinţă Liceul de Artă „I. Şt. Paulian”în memoria anului 1897 când Theodor Costescu l-a smuls pe Ion Şt.Paulian din inima Craiovei și l-a adus la Severin pentru a înființa „Societatea Muzicala Doina”

Bacalaureatul - treapta a maturitatii spre viata

Zilele saptamanii trecute s-au scurs sub semnul celor mai inalte "temperaturi"  care i-au febrilizat pe cei 3000 de absolventi ai liceelor mehedintene. Este vorba de desfasurarea bacalureatului, acel moment unic din viata adolescentilor, care, odata trecut, inseamna ca vor capata blazonul maturitatii si-l va purta fiecare in viata asa dupa cum au stiut sa si-l faureasca in anii de scoala. Acest eveniment si-a inceput cursul la 21 iunie cand soarele a atins apogeul inaltimilor din cumpana cerului, trimitandu-si razele cat mai vertical spre pamant marcandu-se prin aceasta solstitiul de vara. Asadar, in ziua cea mai lunga a anului, adolescentii au batut la poarta unui nou drum, cel mai lung drum din viata lor. Ce coincidenta fericita! Dupa primul examen de la limba si literatura romana parca se umpluse municipiul de tineri. Strazile devenisera mai agitate. Tinerii absolventi mergeau agale in grupuri si din galagia lor se desprindeau ca o fredonare versurile din poezia "Sara pe deal" a marelui poet national Eminescu: "Sara pe deal buciumul suna cu jale/ Turmele-i urc stelele scapara-n cale". Trecuse putin timp de cand poezia Eminesciana facuse parte dintre subiectele date la examen. Unul dintre multii elevi cu care am discutat Eugen Dulbaba de la liceul nr. 1 a afirmat ca la emotionat acest subiect, mai ales ca la anul se sarbatoreste centenarul de la moartea Luceafarului poeziei romanesti. Examenele de la matematica si fizica nu au fost asa grele dupa cum spuneau absolventii de la Liceul Traian. 
Ziarul Viitorul - 28 iunie 1988
22 iunie 1988

 

Un poet rotindu-se in labirint
Eugen Dubaba este o voce lirica de o impresionanta sensibilitate. Poezia ce ne-o propune in volumul Piruete in Labirint apare despuiata de gradilocventa vestmintelor, intrucat "e timpul ideilor uitate" si constructia ce o numim labirint, pentru, pentru a justifica intr-un fel "ratacirie", "e drumul catre piramida". Poetul e inzestrat cu harul de a se orienta in aceasta, unde doar nemuritorii isi intalnesc umbrele "raspcate" ale caror "ganduri triste se catarau pe indoieli", in scopul evident de a ne obliga sa valorizam timpul trait. Imaginile creionate de Eugen Dulbaba poarta marca unei individualitati distincte a unui spirit irigat de fantezii si de lumina care se "taraste". Eul liric al poetului, uneori incrancenat alteori dezinvolt, surprinde cu viziuni de genul: "Abrupte pagini aplecate/ Sunt mazgalite de o mana dreapta/. Fulgere se infig din intamplare/ Intr-o perfida linie curba/ Aproape inima isi urla ultima bataie/ Apoi culeasa picatura e aratata tuturor/ Atat a mai ramas/ O picatura/ Injunghierea este in zadar.(INJUNGHIERE)
Se simte incarcatura baroca, captivanta a discursului, fapt ce ne ofera posibilitatea sa vedem nevazutul. "Pagina goala/ Monede cazute/ Linii uitate/ Galben su unghii/ Negru la ochi/ Totul se ineaca/ In apa simtita/ La inceput"
(APASATA).
In versuri descoperim, nu in putine locuri nostalgii si regrete care, dospind de iluminari senzoriale dau forta expresiei, au efect de ambiguizare si complementaritate: "Melcul strivit e punctul pus/ la marginea vorbirii// E bocetul uitat in ranita/ pierduta de soldat// Melcule ce vei mai fi, nu te / ascunde sub talpa criminala" (FRESCA). Cum usor se observa, poetul apeleaza tot mai vizibil la inflexiuni metafizice, la transfigurari poematice in care se (re)gasesc trairi intene, mai intotdeauna proiectate intre cosmicitate si capcanele labirintului.
Ideatica poeziei lui Eugen Dulbaba se organizeaza urmand un ritual cathartic, in jurul labirintului, simbol asumat de poet, anume pentru a exorciza, nu?, uitarea. Redam in intregime poezia "DORINTE"" care probeaza cu elocventa cele sustinute in demonstratia noastra, potrivit careia, Eugen Dulbaba este un poet care "aude materia plangand" si poetizeaza viata prin beatificare: Din substanta// Aproape toate literele sunt/ adunate in candela/ aprinsa langa sfinti// Banala pierdere de vreme/ e drumul parcurs cu talap cea crapata// Poate vor fi iarasi dorite/ clipele rostogolite printre ore".

Prof. Dr. Florian Copcea