Silabe irosite

Fara Mister

E sacrificiul ce il cere

pierduta dragoste de cai

Ardea o casa parca

Lumina se ineca prin fum

Cu capul pe pietre timpul

plecat era tot indecent

Doar moartea ramanea o valvataie

Ganduri profane se rostogolesc haotic

Spre un cand cazut in azi

A mai trecut o luna

vesela din care doar o zi

a meritat cantec betiv se lasa cantat

printre monede zimtuite

Ruine sunt placerile dorite

pierdute peste linii paralele

Azi zise au fost caderile simtite

Azi nimanui nu ii mai pasa

de lungile privelisti cotropite

Apusa este doar povestea

cuvintelor sculptate monument

Fugit ramane sacrificiul

atat de inutil acum

Visare de noapte

Sa ne plimbam prin

noapte grea,

cuprinsi de-o grava plictiseala

Apoi pierduti vom rataci

curtati de bezna inselatoare

Nimic in jur sa nu ne scape

E noaptea harazita

noua, spre a fi

pierduta fara rost

Ea va ramane intiparita, 

pe drumurile

ce-am calcat

Ea este de acum

vesnic vie

caci nimeni nu o

sa indrazneasca

amorul ei sa il incerce

Zi pierduta

E important sa intelegi

dintr-o privire intrebari

nepuse si ascunse

E important raspunsul

ce ti-l dai atunci cand

esti nemultumit

Ramane rostul cautat

printre coline ratacite

Si ploaia asteptata

intr-un oras uitat

E important cum arata

femeia cu numele Angela

Totusi tristetea isi face

de cap fara cap

Intr-o zi fara intrebari

Copite

In ziua noaptea isi zvanta

intunecimea

In moarte viata se strecoara
Parere invechita e gandul

acesta ce ocupa timpul

Vin caii si copitele dispar

Vecin cu indoiala cuvantul

Renaste albastreli

Parca ar fi o zi, parca ar 

fi o noapte

Din tot parca nimic n-ar fi

Speranta

Priviri se sparg in lacul plin

cu nuferi

Impovarat la fel clopotul bate

Icoanele se naruie in fum

Valori

Priviri

Vantul alina frunzelor durerea

Nimic nou nu se mai intampla

Poate maine...

Cu Van Gogh si fara

Era o manie a omului umilit

In proprii sai ochi

Vedeam cu totii cum statea si

isi imputa ce era de apreciat

Uneori se simtea vinovat, alteori

Credea ca a fost o experienta

utila fara de care n-ar fi stiut

ce este umilinta. Il auzeam

cum vorbeste singur incercand

sa-si dovedeasca cat de multe

a invatat dintr-o intamplare

neasteptata. Statea incordat

privind venirea celeilalte

jumatati...

Fals

Bantuit de spaimele contradictorii

ale luumii sale, continua sa

mearga pe strazile descrise

parca intr-un poem al carui 

autor, probabil il va intalni

aici cuprins de remuscari si

vesnic in cautarea unui

duhovnic caruia sa ii spuna:

Sunt acum spre a pacatui cu 

buna stiinta in fata omului

ce vrea sa fiu dezagreabil

pentru toti

Searbede cuvinte

Era o vreme cand fiecare cuvant 

Insemna

O poezie

Si fiindca a indraznit

Creatorul este acuma pedepsit

Iar pe langa el o mie

De cuvinte searbede si fara vlaga

Sa inghesuie pe targa

Oriunde ar fi maria ta

Te vom slavi si nu te vom uita

Caci tu esti primul ce ne-a dat

Speranta ca vom fi si altadat

Mai tineri, cu sensuri noi

Maria Ta azi verbul,

substantivul,

adjectivul sunt erori

Din adormire

In jur azi totul e profan
Mai e putin si vom fi rastigniti
Poate ca zborul isi va face datoria
Nimicul vrea sa se afirme prin idei

Prezenta inimii nu ne mai este de folos
Iluzia sangelui ne satisface
Ce daca ritmul a murit
Placerea vietii inca straluceste

Fum

Cand viata se intoarce totusi noi
o privim cu suspiciune pe sub
fusta. Si daca vantul cade
in ferestre, mai tresarim
precum de superstitii.

Nenorociri lipsite de temei
se arunca printre vieti nemeritatate
Prostia capata teren, fugim
umar la umar peste ani, ne
regasim apoi si iar o luam la fuga

Ridicolul paseste in cotidian
aplaudat cu frenezie
greselile iertate sunt in voga,
nimeni nu vrea, viata cere.

Un cantec linistit isi cauta
intepretul,
Ispitele neprefacute se lasa
asteptate
Fum

Antipoveste

Intre timp povestile cu zane
si-au pierdut din farmec
cosanzeana seamana cu o prostituata
din New York
Praslea plictisit asteapta
o pensie de veteran
Tarziu, mult dupa miezul
noptii, fat frumos a fost gasit
spanzurat de un pom la marginea
povestii, unde zmeul ii
vindea buzduganul pentru o
sticla de whisky

Rugby

Un eseu excelent urmat
de o transformare in bine
a candidatilor la gramada
Aruncate mereu inapoi ideile
continua sa avanseze

Pauza

Repriza secunda debuteaza
mult mai alert
Tribuna vorbeste:
suntem gazde adevarate
ne-ar trebui si niste
invinsi adevarati
Fluier final

Sensuri unice

Unu, doi trei,
Obrazul se intoarce
Caita palma nu mai vine
Unu, doi, trei
A vrut sa-si faca singura
dreptate
Zburarea degetelor a invins
Unul pentru frumusete
Altul pentru indrumare
Mijlocul pentru sacrificiu
Mare este numai unul
Iar cel mic nu mai exista.

Umil obrazul sta la datorie
Degeaba palma se ridica
Ea este astazi o copita
Obrazul insa a ramas subtire

Punct fortat

Si fiindca n-am murit de pietre
pamantul vrea sa se usuce
Si fiindca cerul e atat de aproape
din ganduri zborul mi se prabuseste
Si fiindca nu mai pot sa te
privesc, in minte mi-ai ramas intiparita
Si fiindca totul se reduce la
nimic, eu spun ca doar nimicul
are rost acum
Si fiindca simt cat e de aproape
incerc sa ma opresc din inceput

Sinistra

Un caine urla incetisor

La ploaia care curge garla

Groparul trece visator

Privind la cainele ce urla

Pamantul e strapuns de-o raza

Usor fantome se scheletizeaza

Peste morminte e namol

Coroanele sunt innegrite

Deasupra cimitirului un stol

De cucuvele adormite

Printre stropi drumuri isi creeaza

Usor fantome se scheletizeaza

Satul de lumea linistita

La care teama sta de paza

Ma intorc in viata zapacita

Pe care omul o vegheaza

Dar inutil in gandul meu

Usor fantome se scheletizeaza

Cantec de adio

M-am razgandit si las pe mana voastra

Ce-as fi vrut sa termin eu

Aceasta floare neudata prin fereastra

Si rugaciunea catre Dumnezeu.

Eu sper ca din mormant sa mai revin

Din cand in cand pe lume as vrea

Sa vad cum se preface apa in vin

Si daca viata este tot atat de grea

Repere

Si in Bacovia

Tot plumbul e topit

Si in Arghezi

Toate poemele sunt testamente

Jocuri secunde sparte in soapte

Si libertatea pustii

De as alege ironice cartuse

La lilieci se canta unspe elegii

Umbra lui Mircea se vede

in surasul Hirosimei

Un animal dintr-un copac

nu vrea sa mai auda tainele

atat de necesare

In cartier o caprioara se odihneste sub tramvai
Din Gange, Kamadeva se ridica
spre misteriosul astru al iluziei
desarte.

Incolacire de seara

Din vina sunt ideile neordonate

Ce maine vor fi profanate

Ca un mormant de mult uitat

Din care mortul se inalta adevarat

Caci viu a fost atat de cunoscut

Incat nici moartea nu l-a vrut

In stele celebritatea lui e grea povara

De aceea pe pamant el este iar.

Un nou om intr-o alta viata

Dar iata iarasi se inalta

Si este acum ce a mai fost

Sfantul ce le ofera altora un rost

Naufragiu

Senzatii galbene apasa

Pe umerii ingandurati de replici

Ramase triste langa coltul

Pastrat pentru o clipa a ingrijorarii

Zapada de pe stresini se topeste

Cuvantul sta prabusit in glastra

Pierduta printre cifrele

Cu sot.

Catren

Azi te-am inselat cu o zambila

Lumea este tare ingrijorata

De trufasa mea idila

Falnica si neadevarata.

Inaltare cocheta

Cuvintele

Simtitele

Se strecoara aiurite

Printre stele necitite.

Pe pamant e un raspuns

Niciodata de ajuns

Iar in ocna un stranut

Ce din nara este rupt.

Vezi imagini si plutiri

In parcul cu trandafiri

Sarpele nelegiuit

La fantana s-a oprit.

Cum e oare cu putinta

Ca omul de rea credinta

Sa ajunga cine este

Personajul din poveste

Meschinãrii

Dacã înnodãm gândurile pe

raza întinsã a privirii

oarbe ajungem la cãrare

e o dorintã înfiptã

în creiere adânci

Cãzute din expresie

Vreau sã cobor, vreau sã-ti

explic cuvântul vesnic

neînteles si vagabond,

iubit, hulit, invidiat dar

plin de tinerete. Descoperit

întâmplãtor e spiritual si

pãtimas. Superficial profund

nu întelege nerãbdarea de a

deveni.

Eratã?

Virginitãti pierdute, suflete salvate

Succes – nu trebuie râvnit, el este

Eresuri în cãutare aratã aleargã dupã

Zeul aruncat prin labirintul

pãrerii personale

Cum vine valea fluierând pe deal…

Ermetice opinii transformate în

idoli ce patineazã pe drumul lor

spre templu

si cârdul nu se opreste aici

continuã un vis neîmplinit.

Despicare

Dacã totul merge în acelasi

ritm nu vom mai putea sã cerem

scuze

Poate informe bâlbâieli ale folclorului

ce încã este se vor pleca peste împietritele

Urechi

Exoticã împietrire a sunetelor oarbe

de plãcere

Totul este prea clar dar din curiozitate

au înmãrmurit

Frumos

Dintr-o plecare-n aplecare este si

astãzi ritmul de început prea elegant

dar inutil

Asemenea unui scop plin de noblete

ce îsi aratã rodul dupã multi prea

multi ani de bejenie.

Semn bun

În curând vor veni cei

ce asteaptã de atâta vreme

Plecarea parcã nici nu îsi

mai are rostul

Din soarele îndelung arzãtor

încep sã aparã scurte raze

ale veseliei

Piedestalul bucuriei se ridicã

singur

Iar jalea se scufundã în

lacrimile fericirii.

Magie

La urma urmei e inofensiv

Si foarte viril, vorbeste

Despre Fratii Grimm si

Andersen,despre mãsti

Ce nu vor cãdea niciodatã

Rupt de umilintã el nu e

Decât un fragment

Zdrobit se crede încã visul

Unui geniu

Se zbate între indiferentã

Si dezamãgire

Si totusi realitatea e în

Mine îsi spune rãstignit

Pe suta ce o are.

O insomnie

Afarã varã pânã sus

În casa vid de ratiune

O lume vesnic bucuroasã

Trimisã-n cer cu picãtura.

O insomnie necesarã

Asupra lumii incet se lasã,

Iesim cu totii acum afarã

Sã spunem ce ne-apasã.


Tipete Incoerente

Daca pentru unii viata e intamplare si pentru altii visare, pentru noi cei nenascuti viata e o greseala, un accident intentionat care continua cel putin pentru noi, condamnatii la indiferenta sa ramana o enigma. Vieti utile nedorite se imbraca cu iluzii, poate va veni o zi cand iluziile lor se vor dovedi reale.
Lume ce nu vrei sa intelegi vieti ce nu pot fi traite, poate ca ai sa pricepi rostul netrairii lor. Daca pentru unii viata e fara de viata, este asa fiindca viata plina de viata a celorlalti nu ar fi posibila in lipsa acestor celorlalti. O lume lipsita de dorinta de-a gandi este o lume parasita de dorinta de-a trai, si daca gandirea ni se pare o ispita prea grea, cu siguranta daca vom ceda acestei ispite Dumnezeu va fi incantat. Si ce poate fi mai satisfacator decat sa stii ca l-ai invins pe diavol folosindu-i propriile arme

Indecilul

Incurcat ,in itele incalcite ale viziunilor asupra lumii, retras printre mormane de idei si apasat de responsabilitatea vietii pe care vrea sa o traiasca onorabil. Indecilul accepta neconditionat orice fel de opinie, prefera sa taca atunci cand este contrazis, incearca sa inteleaga iesirile bizare ala celor din jur si ale lui sperand ca timpul ii va oferi satisfactia pentru care crede el ca a fost creat. Plecat spre noi dimensiuni se intoarce intotdeauna altfel si de fiecare data acelasi, sta atunci cand e gonit si fuge cand e indecis, prefera locurile inchise si strazile necunoscute se lasa absorbit de lucruri misterioase.
El Indecilul si-a construit sistemul lui prin care poate sa inteleaga aproape totul, este atat de simplu, doar propriile ganduri raman mistere pentru el

Sacrificii

Mereu obosit, mereu inutil, viata face din tine un histrion lipsit de dorinte care nu se regaseste decat in melancolie si plictis.
Aruncat cine stie unde invoci neincetat un zeu flegmatic ce iti ofera iluzia suferintei printre gratiile groase ale unui templu prabusit candva. Beat de indiferenta crezi ca suferi si inconstient te arunci in bratele visurilor de mult visate care siret te imbratiseaza si iti fura singura ta placere: placerea de a fi victima.

Trecere

E ziua in care ursul iese
Si vulpea nevinovata se preda
E ziua in care coada rupta este razbunata
Si pomii prin padure sunt taiati
O trecere putin aiurea
O alta era
Un falfait de vultur cam buimac
O umbra zburatoare
Poate
E ziua in care nedreptatile
Apar, dispar
Si apoi raman
Aici.

Duhovniceasca

E o obsesie plecata de demult
Dorinta de-a putea intra in stele
Vertijul drumului parcurs pe jumatate
Si spaima ce te indeamna la cainta

Pescar nedrept cu pestele-n carlig
Obsesie esti si idol neinteles
Momeala ta e facatoare de minuni
Iar undita ti-e zbor spre inchinaciune

Renastere

Si stancile parca erau patrate
Traiam in alte lumi colonizate
In vantul serii doar nisipul
Prin nari se strecura nimicul

Era putin numai putin
Si apa ar fi devenit vin
Din spaima au ramas meduze
Si Eve lauze.

Fluida

Fluide trupuri curg lasate
printre nostalgii intamplatoare
plutite intr-un nor de vise
moarte plouate intr-un cimitir
lipsit de cruci

Si totul e albastru imbracat
in rosu E lumina schingiuita
inauntru afara gardul sta dovada
ca totul este azi Altfel

Legatura

Nu am senzatia ca detin un adevar
E tragic dar nu pot sa iti ofer
Un sfat ce te-ar putea schimba
Intr-un ceva pe care sa-l iubesti
Eu nu am fost decat o pasare ursuza
Tu esti un fluture romantic
Ce-n zborurile lui nu si-a gasit petala
In care sa se tavaleasca precum
o vrabie in nisip
Nu am senzatia ca detin vreun adevar
Dar pot sa-ti spun cu siguranta:
Intre noi doi se afla adevarul.

Prin perdea

Un instrument cu do minor si
Do major
Un pian cu platfus si clape
labartate
Pastrata in termos muzica
este si astazi clasica
Ramane I. Sava cu fusta
scurta si fara sutien
Domnilor doar muzica, muzica
mea nu e atee
Si apoi cine nu stie ca fara
Bach si Dumnezeu era acum
la fel ca mine.

Omul fara indoieli
Pastrarea echilibrului intr-o lume tot mai debusolata a devenit un lux pe care omul nu si-l poate permite decat cu ajutorul certitudinilor, iar cum acestea nu sunt usor de gasit omul a inceput sa le inventeze.
Prea obosit pentru lumea ce i-a fost harazita, omul cu multe aptitudini dar fara intelepciune dispera atunci cand intelege ca singura certitudine ce ii poate oferi echilibrul nu o poate gasi aici.
Prea mandru ca sa-si faca iluzii, prea putin intelept pentru a intelege ca linistea inseamna adaptare, acest om de care este atata nevoie va sfarsi la periferia societatii scufundat intr-un cazan cu vicii. Viata este un calvar pentru astfel de oameni dar ei ofera posibilitatea celorlalti sa traga concluzii pentru un drum cat mai frumos si imbelsugat. Sigur s-ar putea spune despre cel ce sta pe margine tragand invataminte din tragerea altuia ca este oportunist sau rau intentionat. Nu este chiar asa, cel ce priveste trece la randul sau printr-o metamorfoza ce nu si-a dorit-o si astfel se iveste din disperare omul fara indoieli.

Prea simplu
Fiecare dintre noi are cate o presupunere, cu totii avem idei de impartasit, dar bservam ca nu ne mai luam in serios. Pentru unii ar putea fi o jignire faptul ca nu sunt ascultati, pentru cei care au privit atenti, totul este clar, e timpul faptelor si al tacerii.
Desigur, e vorba despre o tacere constructiva ce ne-o vom impune singuri, caci tot ce este valoros se naste din tacere. Pornim astfel in liniste pe un drum mut pentru a putea gandi limpede. Limpezimea gandirii ne va fi de folos intr-o epoca tulburata de metode ce pentru noi erau de domeniul fantasticului. Si cand prezentul ne depaseste istoria ofera sprijinul pentru o iesire cat mai eleganta dintr-un impas. Ce daca marile puteri isi urmaresc interesele cu orice pret, stim noi ce stim:
Imperiul roman, Imperiul otoman, Imperiul austro-ungar, Imperiul rusesc. Unde sunt aceste imperii acum cand cel mai bogat om al planetei nu mai este Bill Gates.
Poate ca nici nu au existat, iar cei infumurati folosindu-se de teoriile despre iata ale celor 5 evrei celebri:Moise (viata inseamna dumnezeu), Freud( viata inseamna sex), Marx(viata inseamna bani), Iisus(viata inseamna iubire), Einstein(in viata totul e relativ) au reusit sa dea inca o lectie de pragmatism.

Epitaf
Cand o sa ajungi unde-ti doresti
Ai sa intelegi ca-i prea tarziu
Caci tot ce astazi tu graiesti
Vei lua cu tine in sicriu

Cuvinte adulmecate
Apoi se ridicau tacute
Impresiile cautate indecent
        ..
Sunt presupuse pietrele
Strigate in tacere
         ..
E inutila disperarea
Ferita de caderea amanata
         ..
Din negraire apare un cuvant
Plapand, incet neinteles
        ..
Sa poarta jugul la ospete
Si lanturile se mai poarta
        ..
Iluzia ramane inca vie
Speranta nu isi mai simte rostul
        ..
Pacatul este iarasi ispitit
Parerile sunt interzise
       ..
Dorintele stau sugrumate
Placerea e un start final


Repros tarziu

Se mai strecoara vorbe apasate
Si jalnice pareri de rau
Se mai scufunda
         .
Nimic din ce vedem
Nu poate sa ne ierte
Pasul statut pe loc
         .
Nimic din ce auzim
Nu poate sa ingane
Refrenul parasit
        .
Poate primim imbratisarea
Dorintei de a incerca

Segment
Se intampla uneori pe-ascuns
Parerea sa devina lege
Si timpul se intampla uneori
Sa stea pe verticala nevazuta
Aproape totul se intampla
Din aproape 
De vina e doar fapta faptuita
Langa faptura legiuita  

Parfion
Ingrozit cutitul
Nu mai spinteca faptura inocenta
Soarta e inramata 
Cartea nescrisa
Are deja cronici
Cuvantul inainte va fi un epilog
Scaldat in agonie si dispret
Ceaiul de ieri sta presarat
Cu ragete intelepte
Apicultura
Trupurile balerinelor atee
Cinci
Sase
Starnesc invidii
Nastasia consacra pagane ritualuri
Sinceritatea cea festiva
Este o joaca
Retragere
O zi ce isi infaptuieste rostul
Nu e de-a casei
Dar va fi
Menirea ta printesa neimplinita
E sa dezvalui gloatei
Dornica de furie si zbucium
Farmecul dupa amiezelor
Stropite cu cafea
Cand cartile isi refuza cititorii


Tunet
Mirarea este faptul nemiscarii 
Bratului urcat pe baricade
Tradarea feminina a scrasnit
Secrete intunecate
Bratul efervescent va fi incatusat
Faimoasele lozinci inflacarate
Ce au fost odata cugetari
Sunt siluite astazi
Pe soclul regretatului monoclu


Adaptare impusa

Este expresia diforma
A suferintei nevazute
Model ce nu se lasa inteles
Sa ii sclipim un titlu
Zarit cu ochi sticlos
Si rime care au fost
Vorbire a suferintei indecente
Venita dintr-o zeflemea
Cazuta
Si apoi incoronata
    
Victorie
Si urma cailor vesteste intelepciunea
Cea dupa Solomon citire
Din dreapta baioneta
Spre dubioasele vechimi
De lunga amagire spulberata
Cu lacrimi sterse in Geneza
Si basme fracturate
Gonite din Exod.
E ingenuncheata tirania hieroglifa
Cu spaimele toiagului reptila
Cel de la Moise primit
 
Amintire

Un vis,
O dunga
Indiferenta si cravata
Pustiu,
Confuz
Introvertit fara motiv
Lipsit de preferinte
Plin de patimi
A fost.

O vodca pentru el va rog.


Necazul greu

Daca ai sa regasesti
Firile dumnezeiesti
Sa nu lasi pe drum poetul
Ce iti tulbura concretul

Vai de sufletul ce nu are
Rima pentru aparare
Caci privindu-i nemurirea
Nu isi va pierde fericirea

Unde esti poet iti scriu
Vad in jur numai pustiu
Vino minte-ma frumos
Te fac iar la punga gros
  
Sprijin
Ei au venit sa dea cu pietre in apa
Inevitabila poveste
Se plictiseste
Langa "a fost odata" 
Inca o incercare
Inutila
Ei au venit sa dea cu pietre
Mangaiate
Succesul e ingaduitor
Nemeritate exclamatii
Smulg loviturile precise

Cei ce ofera din placere
Sunt alungati... bineinteles 

2*Pi*R 
Pentru putini din ce exista
Totul e certitudine
Odata cu albastrimea expresiei tale
Parem cu totii atat de nefiresti
Inconjurati prin lucruri certe

Ai inteles acum solfegiul
In care vorbele ucid cuvantul
Este directia aleasa
Cu gandul la o noua geometrie
Pe drum lunigmea cercului
A fost gasita
De Doi Pierduti
Din care pier
Doar  trei virgula paispe
Restul vor fi crutati
Ramane singura nuanta
Patrunsa atat de nefiresc
In albastrime 

Capriciu indecent ( Loli…)

Caut o virgină nimfomană

Să-mi satisfacă poftele perverse

Când luna este în sutană

Iar cerul nu prezintă averse.

Caut o secundă indiscretă

Să-mi împlinească fantezia

Apoi cu patimă secretă

Minutele să îşi instaureze nebunia.

Caut un moment lipsit de personalitate

Capabil lângă stâlpul infamiei

Să îmi şoptească despre fructele stricate

Cât sunt de dulci în ora liturghiei .

Sete

Ţi-am băut din păr

Stropii de ploaie

Din lacrimi

Ţi-am bătut pupila

În cercei

Îţi simt ureche scursă

Am strâns-o în mână

Iar tu pe cea nescursă

A mea ureche

Ai muşcat-o

De prea mulţi dinţi

Cu urme a rămas

Ascultătoarea mea ureche

De vorbe mincinoase auzitoare

Sărbătorită cu însetate

Promisiuni şoptite

Pe când îţi beam din sfârcuri

Naufragiul bănuit

În nopţile cu ploaie şi umbrelă

Când trupul îţi va fi uscat

Şi nebăut

Cum altădată

Însetarea

Îl scălda în râuri

Nesătulă.

Nostalgie amicală

De sânii contestaţi

În dimineaţa redutelor

Lovite cu vodcă şi tutun

Iţi aminteşti

Cu frenezia

Celor căzute lângă meterezele

Uitării

A fost un timp când doar privirea

Făcea bancnotele să înverzească

Paharele să se golească

Iar mersul calm

Ce e şi astăzi exersat

Cu măiestrie de novice

Stârnea pe încrâncenaţii din taverne

Păcat însă de noaptea aceea

Când arogantă printre amatori

Ai refuzat indiferentă

Avansurile celui care te iubea.

Din dulcele stil vertical

De prea mult verde

Ofilisem

De mult prea multe

Sărăcisem

De prea mult acru

Mă îndulcisem

De prea mult Sacru

Mă înălţasem

De prea mult Zeu

Înmărmurisem

De anii ce au trecut

În zile peste el

S-a îngropat

Cu onomastice urări

Eu încă viu

Mă plimb îmbălsămat

De lacrimile răposate

Şi sudoarea sezonieră

El încă mort

Se lasă regretat

Printre scaieţii

Ce au cutreierat

Atunci prezenţi

Pe haina putredă

Împărătească

Titlu

Azi cartea îşi răsfoieşte autorul

Cel cu fantasme şi clocotiri nocturne

Explorate

Azi carte îşi reneagă personajul

Prea glorios, fatal , exagerat şi schizoid

Urgent în replici

Nedrept cu ignoranţii

Azi carte îşi unelteşte titlul

Pretenţios şi arogant

Expus în librărie

Fără de copertă

Azi cartea din vitrină

E pusă la retur

Nemernicia preţului

Aruncă cititorul jalnic

În lumea utilajelor

Cea fără Demoni, Procese

Şi Castele exigente

Unde misterul e batjocorit

Pomada refuzată

Decorul retezat

Iar îndoiala nu se mai comportă.

Epilog

După atâta fugă şi chemare

Discreditat poetul se retrage

Îmbătat cu farmecul prea mediocru

Ce nu l-a părăsit

Câtă infatuare

Să recunoşti absenţa

Scopului de neatins

O gravă satisfacţie se împleticeşte

Puzderia de păcate

Refuză înfăptuirea

Formei celei noi

Să fie pedepsită Anacolutul

Cel ce stârneşte acum mila

Admiratorilor când vor fi înhămaţii

La coerenţă şi discurs.

Ritual Cain

Cei care strâng cu dinţii lira

Când se cutremură în plăceri Zamfira

Sunt fermecaţi până târziu

Iar din al dragostei pustiu

Se întoarce hora nejucată

Rămasă mult prea înflorată

După nebune învârtite

La care toţi şi pe sărite

Au mângâiat cu ochi bezmetici

Formele sânilor eretici

Trişti, zvelţi şi neademeniţi

Din vremea sfinţilor părinţi

Ce n-au putut să îşi alunge

Gândul păgân în psalmi şi ruge

Iar trupul gol încremenit

Este dovada că au poftit.

NEVINOVATE SACRIFICII PROLETARE

LUI SEBASTIAN PAPAIANI

Cel mai cuminte băiat

Sunt dimineţile cuminţi

Atât de risipite

În urbea cea modernă

Cu datorii uitate

Şi fericiri găsite

Sunt dimineţile – vacarm

Ale credulului băiat

Cu nume prea latin

Propus imperativ

La viaţă

Şi calificare înaltă

Pe şantierul prăbuşirilor

De bunăvoie

Unde Irina cea naivă

Caută soluţii clare

Pentru îndrăzneaţa zi

Ce o visează

Unde Sebastian răspunde hotărât

Cu verbul responsabil

A munci

La întrebări precise

Ce izvorăsc din branşa

Celor ce construiesc

Căci lumea e a lor

Şi nimeni nu îndrăzneşte

Să spulbere rutina

Cea simplă şi exactă.

P.M

Moto:

- Da’ tu din ce trăieşti mă?

- Din prostia oamenilor!

Păcală

Fane (Sebastian Papaiani)prietenul lui Vive (Dan Nuţu)din filmul Dimineţile unui băiat cuminte – A fost viu şi adevărat / Acum ne-a spus adio / Şi a plecat.

Însă cel mai in-credibil şi reuşit Păcală de pe aceste meleaguri va rămâne fără îndoială Sebastian Papaiani care de astă dată nu ne-a mai păcălit, părăsindu-ne şi lăsând în urma lui roluri memorabile, generaţii care l-au admirat – genial, entuziast, puternic şi care îl vor păstra de acum în memorie cu preţuire pentru tot ce a fost şi a făcut.

Adio Maestre, îţi spunem căci aşa este „datu” – Omul se naşte , trăieşte şi pleacă (Pământ suntem , în pământ ne întoarcem), Păcală insă va rămâne veşnic, definitiv aşa cum a fost printre noi aici unde tu ai lăsat o parte din harul tău în el.

P. S

Eu totuşi cred că ne-ai păcălit şi te-ai dus doar să îţi răscumperi „Partea ta de vină” fără să te cununi cu prostia căci eşti prin aceste locuri unde se râde dar mai ales se aude plânsul, dintotdeauna şi pentru totdeauna.